Filmul momentului: AASHAYEIN (2010)

recenzia nr. 167

Am încercat în trei rânduri să văd filmul până la capăt, primele două încercări fiind sortite unui eșec răsunător – fiind un subiect foarte sensibil, mi-a fost mult prea greu, de fiecare dată. Într-un final, am reușit imposibilul și nu-mi pare rău deloc, chit că a fost nevoie de multe servețele și mult stomac pentru asta.

Titlul nici că putea fi mai potrivit: speranțe, exact despre asta e vorba în film, printre multe altele, la care vom ajunge imediat. Câte ceva despre poveste: Rahul Sharma dă lovitura în lumea pariurilor, câștigând o sumă fabuloasă, suficientă cât să nu mai muncească vreodată. Având lumea la picioare, îi cresc aripi să-și construiască vise mari, alături de viitoarea soție, Nafisa. Dar un leșin aparent inofensiv scoate la iveală o problemă serioasă de sănătate. șocul diagnosticului îi întoarce lumea cu susul în jos, gânduri diverse tulburându-i mintea zi și noapte. Nedorind ca Nafisa să-l vadă suferind, dispare din viața ei, refugiindu-se într-un soi de centru medical în mijlocul pustietății. Cunoaște curând și restul locatarilor și leagă prietenii frumoase, chiar dacă la început interacțiunile sunt nițel ciudate.

Deși venise de acasă cu un plan pesimist, experiențele trăite la centru îl fac să se răzgândească, dând naștere dorului pentru speranță. Unul dintre importantele subiecte tratate este tipologia umană: în acest centru se pot vedea o mulțime de personalități care fac față bolii și suferinței în moduri felurite. Un alt lucru de amintit ar fi prejudecata și discriminarea cu care se confruntă Madhu (personaj interpretat de Farida Jalal).

Finalul deschis este fix pe sufletul meu, având libertatea de a-mi închipui vrute și nevrute privind viitorul lui Rahul. Ușoara tentă de paranormal îi dă o latură metafizică poveștii; ajungi să apreciezi altfel viața și experiențele din planul fizic.

Recomand cu multă căldură acest film sensibil și frumos.