Experiment: Recenzie serialul EZEL (2009-2011)


PRECIZARE: Această recenzie face parte din noua rubrică ”Experiment”, unde voi posta recenzii ale altor producții cinematografice decât cele Bollywood sau indiene din celelalte zone. Mi-am propus să îmi lărgesc perspectiva, să cunosc și alte industrii, mai cu seamă cele cu iz oriental. Aștept sugestii și recomandări.

recenzia nr. 3: EZEL (2009-2011) – producție turcească; prima recenzie a unui serial turcesc; nr. de episoade conform Turciei: 71; nr. de episoade conform României: 104 – difuzat în România de KanalD

ezel-poster

Este de departe cel mai dement serial pe care țin minte să-l fi următir vreodată. Țin să mulțumesc unei amice de pe arhicunoscutul FB pentru recomandare (să trăiești, Maria!). Scenariul este grozav, actorii excelenți, coloana sonoră gândită perfect, ce să mai, pachetul complet! Vă asigur că nu există posibilitatea să vă plictisiți sau să simțiți că se trage de timp nici măcar pentru o clipă!

Că tot am pomenit de dement, să și explic la ce mă refer: acest termen ne duce cu gândul la nebunie, la cineva care nu este în deplinătatea facultăților mentale – ceea ce se aplică fiecărui personaj în parte din serialul nostru, cu foarte puține excepții. Despre fiecare personaj se poate afirma, la un moment dat, că și-a pierdut capul definitiv, ca mai apoi să se revină asupra deciziei, să se constate că lucrurile nu sunt atât de simple și că hotărârea luată de acel personaj pare corectă, chiar. Nu am să intru în detalii căci ar trebui să vă povestesc cu lux de amănunte cine cu cine votează și atunci ar dispărea farmecul.

Criza identitară caracterizează personajele la fiecare pas. Când spectatorul crede că personajul s-a desăvârșit, că nu mai poate apărea nici o surpriză, totul se dă peste cap cu un nou plan, o nouă minciună, o altă disimulare. Personajele se pierd în vâltoarea minciunilor, subterfugiilor, luptelor cu dușmanii. În puținele momente de sinceritate cu sinele, se privesc în oglindă și văd reflexia unui străin – în unele cazuri, nu doar psihic și emoțional, dar și fizic. Lupta interioară care se pornește rivalizează cu cele mai teribile furtuni de pe mare care au scufundat falnice vapoare și au dus la pierire mii de suflete. Pe lângă identitatea externă, mai grav este că și-o pierd pe cea internă – sufletul este compromis, sfâșiat de trădare, minciună, încredere oarbă, mustrări de conștiință… Suferința este teribilă și pare fără sfârșit. Neputința mușcă și ea cu poftă din trupurile celor de care se agață cu disperare, iar îndoiala își construiește un culcuș în adâncul minții. Din momentul de cotitură, nimic nu va mai fi ca înainte. More

Experiment: Recenzie EVIM SENSIN (2012)


PRECIZARE: Această recenzie face parte din noua rubrică ”Experiment”, unde voi posta recenzii ale altor producții cinematografice decât cele Bollywood sau indiene din celelalte zone. Mi-am propus să îmi lărgesc perspectiva, să cunosc și alte industrii, mai cu seamă cele cu iz oriental. Aștept sugestii și recomandări.

recenzia nr. 1: EVIM SENSIN (2012) – producție turcească; traducerea titlului: Tu ești căminul meu

evim_sensin_xlg

Nu am prea avut ocazia sau timpul necesar să explorez alte industrii cinematografice în ultima vreme, însă peste filmul acesta am dat din greșeală. Și cum cele mai bune filme pe care le văd sunt din greșeală, nici acesta nu face excepție. Un status de Facebook m-a făcut curioasă. Nu regret nici o clipă că m-am hotărât rapid să-l caut fiindcă a intrat în lista de ”filme de NERATAT!”.

Este o producție turcească, iar originalul îl reprezintă un film corean pe nume Nae Meorisokui Jiwoogae (tradus în engleză prin A Moment To Remember). Scenariul turcesc e adaptare, astfel că veți găsi destule diferențe.

Acum, despre poveste: More