Colțul mitologic: Panteonul hindus comparat cu cel greco-roman


parte din aniversarea de 8 ani a blog-ului

Ideea unei astfel de comparații mi-a fost sugerată de cineva, în urma unei discuții privitoare la ce și-ar dori urmăritorii blog-ului să citească.

Rețineți, comparația între culturi nu e o știință exactă, unde 2 + 2 = 4; în cel mai fericit caz, pot sugera exemple care să se potrivească pentru ambele culturi numai dacă ele există deja. De aceea, unii zei greci au mai mulți corespondenți în zona hindusă.

More

Colțul mitologic: Legenda Lunii


În lecturile mele indiene, am dat peste una dintre cele mai frumoase legende privitoare la Lună; desigur, așa cum e regula în India, variantele sunt multe; redau, în mare, povestea care m-a făcut să privesc astrul nopții altfel pentru totdeauna:

More

Colțul mitologic: Munții Vindhya se apleacă


(Uttara Ramayana)

Odată, Shiva s-a hotărât să țină o prelegere despre misterele Vedelor. Imediat, toți înțelepții s-au grăbit să ajungă la locuința lui Shiva, în Himalaya. Această grabă către nord a provocat un dezechilibru în așa fel încât pământul s-a înclinat periculos. Pentru a reinstaura echilibrul, Shiva l-a rugat pe înțeleptul Agastya să se mute în sud. Când zeul Soare, Surya, l-a văzut pe Agastya mergând spre sud, i-a cerut ajutorul: “Munții Vindhya încearcă să-și demonstreze superioritatea crescând din ce în ce mai înalți în fiecare zi”, a spus Surya. “Sunt atât de înalți deja că aproape îmi blochează mersul pe cer. Ajută-mă să-i opresc din creștere.” Agastya a promis că-l va ajuta. Apropiindu-se de munți, Vindhya s-au aplecat pentru a-l saluta. “Păstrați-vă postura aceasta,” a spus Agastya. “Voi putea trece cu ușurință. Rămâneți așa până când mă întorc, pentru a avea o călătorie ușoară și la întoarcere.” Agastya, însă, nu s-a întors în nord niciodată, iar munții Vindhya au rămas plecați, permițând soarelui să-și parcurgă drumul pe cer fără obstacole.

agastya_vindhya

Colțul mitologic: Blestemul lui Durvasa


(Padma Purana)

Înțeleptul Durvasa i-a dăruit lui Indra o ghirlandă celestă; Indra i-a dat-o elefantului Airawat, dar ghilanda a ajuns pe jos la un moment dat. Simțindu-se disprețuit, Durvasa l-a blestemat pe Indra să cadă din grațiile zeiței norocului, Shri. Imediat, o mantie de întunecime s-a așternut peste împărăția sa. Pomii nu mai dădeau roade. Vacile nu mai dădeau lapte. Armata lui Indra era învinsă în fiece bătălie. În cele din urmă, Indra a apelat la ajutorul lui Vishnu pentru a scăpa din impas.

rishi-durvasa-ji

Colțul mitologic: Decapitarea lui Vishwarupa


(Mahabharata)

Indra, regele zeilor, l-a mâniat odată pe învățătorul său, Brihaspati, care a refuzat să îndeplinească un sacrificiu în numele lui. Văduvit de puterea rituală, Indra se confrunta cu înfrângerea în fața demonilor. Disperat, Indra a căutat ajutorul înțeleptului Vishwarupa. Din păcate, înțeleptul avea o mamă demon. În timpul sacrificiului, Vishwarupa a făcut ofrande atât în numele zeilor, cât și demonilor, conferindu-le putere amândurora. Când Indra a descoperit acest lucru, l-a decapitat pe Vishwarupa.

Krishna îl conduce pe Vishwarupa către Arjuna

Colțul mitologic: Peștele în ajutor


(Matsya Purana)

Odată cu mișcarea roții vieții în epoca Kali, cea de-a patra și ultima etapă a existenței, un Brahma foarte obosit a căscat. Veda i-a alunecat din gură și a fost furată de demonul cu cap de cal pe nume Hayagriva. Drept rezultat, legea junglei a cuprins pământul. Comportamenul cinstit a fost abandonat. Haosul domnea pretutindeni. În toată dezordinea, un ascet plin de compasiune pe nume Manu, care fusese rege cândva, a salvat un mic pește dintr-un râu și l-a pus într-un vas. Odată cu trecerea zilelor, peștele tot creștea, nemai având loc nici în vas, nici în heleșteu, lac sau râu. În cele din urmă, Manu l-a eliberat în mare. Nu peste mult timp, apele încep să se umfle și să acopere pământul. Sosise vremea morții lumii vechi pentru a face loc alteia noi (pralaya). Peștele a reapărut înaintea lui Manu. Crescuse atât de mare că acoperea orizontul. Îi ieșise și un corn. Peștele l-a instruit pe Manu să se așeze, împreună cu cei șapte mari înțelepți, sămânța tuturor animalelor și plantelor, pe o barcă. ”Leagă barca de cornul meu și eu vă voi purta către siguranță, în timp ce apele vor distruge totul în cale.” Cât Manu se ocupa de organizarea bărcii, peștele l-a găsit pe Hayagriva ascunzându-se într-o scoică sub mare. L-a ucis, a recuperat Veda și a condus barca lui Manu prin teribila furtună până la muntele Meru. Acolo, Veda, sămânța omului, plantelor și animalelor a supraviețuit până la retragerea apelor.

Matsya (peștele) și Vedele, infățișați ca niște copii

Colțul mitologic: Vishnu blestemat


(Padma Purana)

Odată Shukra, maestrul demonilor, a plecat într-un pelerinaj. Profitând de absența acestuia, zeii au atacat demonii din dorința de a-i nimici pentru totdeauna. Demonii s-au refugiat în spatele mamei înțeleptului, Kavyamata, care s-a hotărât să se folosească de o formulă magică ce avea să-i adoarmă pe zei până la întoarcerea lui Shukra. Vishnu a redus-o la tăcere tăindu-i gâtul cu discul său. Acțiunea sa a garantat victoria zeilor, dar a atras furia lui Shukra. Vishnu comisese păcatul uciderii unei femei, canalul prin care renașterea era posibilă. Shukra l-a blestemat pe Vishnu să cunoască mortalitatea. Astfel se face că Vishnu, indiferent de statutul său și de rolul său în susținerea creației, s-a încarnat în Rama și Krishna, trecând prin moarte. Nimeni nu se poate sustrage de la împlinirea decretului lui Yama.

vishnu

Previous Older Entries