Căsătoria hindusă – partea V: ceremonii care preced uniunea mirilor

PRECIZARE: Articolul face parte dintr-o serie pe tema căsătoriei hinduse. Voi încerca să cuprind cele mai importante ceremonii și ritualuri, valabile pe aproape întreg teritoriul Indiei. Sunt extrem de multe variații, iar eu nu sunt specialist, însă sper să pot surprinde cele mai interesante lucruri cu privire la subiect. Bibliografia va fi precizată în ultimul articol din serie.

Nu există o ceremonie de nuntă bătută în cuie. Există desigur tradiția vedică ce se respectă și azi în mare parte, dar există multe variații în funcție de zonă, de preferințele familiei sau de posibilitățile ei financiare. Există ritualuri care sunt oficiate diferit în diversele zone, deși la bază sunt aceleași reguli.

Swaagatam

Nunțile hinduse încep prin ceremoniile de întâlnire (milan) și respectiv swaagatam (primire). Swaagatam este un pas important deoarece marchează sosirea alaiului nupțial (baaraat) al mireiul la casa miresei (sau la locul în care se va oficia căsătoria). Alaiul cuprinde rude și prieteni de toate vârstele care cântă și dansează pe parcursul întregii călătorii, fiind bucuroși pentru noua relația ce urmează să se lege. Membrii importanți ai alaiului sunt bincuvântați prin ceremonia luminii (aarti) și primesc însemnul bunului augur printr-un tilak sau bindi roșu. De obicei, urmează ceremonia numită jaimala sau varmala prin care mirii își pun ghirlande de flori în gât. Se oferă gustări și băuturi pentru ca invitații să-și recapete energia după călătorie.

ceremonia Jaimala

Tot în această perioadă, are loc ceremonia de madhuparka prin care o băutură dulce este oferită mirelui ca semn de bun augur și un mod plăcut de a-i primi pe invitați.

momentul în care mireasa ajunge la locul oficierii nunții

Vivaah Homa – ceremonia focului sacru

Focul sacru este principalul martor al unuinii mirilor și i se cere binecuvântarea spre oficierea fructuoasă a căsătoriei. Se oferă lucruri precum orez, apă sfântă, unt topit etc. pentru a îmbuna zeii. Totul se petrece într-un cadru pur din punct de vedere spiritual în compania recitării unor mantre potrivite ocaziei. Sorbitul apei sfinte semnifică purificarea interioară, iar ungerea cu această apă are legătură cu unuinea nu doar a două trupuri, ci și două suflete.

Kanyadaanam – darea în căsătorie a fetei de către tată

Oferirea mâinii fetei virgine (căci asta înseamnă kanya) bărbatului care-i va deveni tovarăș de viață se realizează prin tată sau dacă acesta nu mai este în viață, de către cineva care a avut rolul de tată în existența fetei. Tatăl pune mâna dreaptă a fetei în mâna dreaptă a băiatului, transferul de responsabilitate fiind complet. Astfel începe ceremonia prin care mirele își va asuma noi obligații. Se recită versurile kama-sukta (imn închinat dragostei):

Cine a oferit această fecioară și cui a oferit-o?

Kama (zeul dragostei) mi-a oferit-o ca s-o iubesc

Dragostea este dătătoarea, este cea care acceptă

Pășește tu, mireasă, în oceanul dragostei

 

Cu dragoste te primesc

Fie ca ea să rămâne a ta și numai a ta, o zeu al dragostei

Cu adevărat, ești prosperitatea întruchipată

Fie ca raiul să te așeze, fie ca pământul să te primească

Iată că întâi fata este oferită zeilor, iar cu permisiunea și binecuvântarea acestora ea va deveni partenera unui pământean. După recitarea mantrelor, tatăl îi cere ginerelui să nu o dezamăgească pe soția sa prin nerespectarea dharmei (viață morală), arthei (bogăție) și kamei (dragoste). Mirele promite că va duce la îndeplinire toate obligațiile ce se leagă de cele trei principii. Astfel se încheie ritualul kanyadaanam.

s-a oferit mâna miresei

Pani Grahanam – acceptarea mâinii

Constituie în sine un important pas deoarece marchează uniunea iminentă a celor doi. Se rostesc versuri pline de sensibilitate ce vor constitui fundația viitoarei lor relații ca soț și soție. Imnurile vedice fundamentează promisiunile:

Iau mâna ta în a mea, tânjind după fericire

Îți cer ție să trăiești cu mine ca soțul tău

Până când amândoi îmbătrânim cu trecerea timpului

Află asta, declar că zeii

Bhaga, Aryama, Savita și Purandhi, mi te-au hărăzit mie

Astfel că-mi voi îndeplini îndatoririle conform dharma înpreună cu tine

Acesta sunt eu, Aceea ești tu

Sāman sunt eu, Ŗc ești tu

Cerurile sunt eu, pământurile tu

Bhagha semnifică bogăția; Aryama cerurile; Savita luminozitatea, strălucirea adică noul început; Purandhi înțelepciunea.

Laja Homa – oferirea de orez prăjit (un fel de floricele)

Orezul este simbolul regenerării și al vieții: orezul trebuie plantat de pe un câmp pe altul la momentul oportun pentru a crește în continuare și a avea o recoltă bună. Tot astfel, mireasa trebuie acum să-și planteze viața din mâinile părinților în mâinile noii sale familii pentru a-și îndeplini îndatoririle morale și a procrea.

Ne apropiem de punctul culminant. Țineți aproape!

Advertisement