Filmul momentului: TUBELIGHT (2017)


recenzia nr. 127

Cu reticența tipică omului nu foarte încântat de prestațiile lui Salman Khan, m-am înarmat cu răbdare și am decis să urmăresc acest film – parțial și pentru a vă putea aduce vouă informații „la cald”. Și tare mă bucur că am făcut-o. Este un film de o mare sensibilitate și delicatețe, care se concentrează pe relațiile interumane și pe întâmplări de-ale vieții.

Chiar dacă nu sunt impresionată de jocul lui Salman, trebuie să recunosc că îi șade extrem de bine rolul de inocent, neștiutor, naiv. Copilul din străfundurile sinelui său iese la suprafață și lasă o amprentă puternică, ce urmărește spectatorul mult după ce a părăsit sala de cinema (un fapt divers, am nimerit o copie a filmului unde se auzeau aplauzele, fluierăturile, uralele publicului la fiecare scenă importantă sau amuzantă; e adevărat, e ușor neplăcut, mai ales dacă sunetul este prost, însă îți dă o senzație de participare activă la o minune a tehnologiei – imaginea mișcătoare – și te transportă parcă în țara mamă).

Acum, despre poveste: More

Filmul momentului: MAATR (2017)


recenzia nr. 126

E un film pe care l-am așteptat cu mare nerăbdare și vă mărturisesc că a meritat fiecare minut! Face parte dintre acele filme închinate femeii și forței sale de regenerare, puterii sale nebănuite care sălăsluiește până și în cele mai firave ființe. Foarte bine scris și regizat, cu o distribuție care aduce un plus de valoare peliculei și scoate în evidență povestea.

Imaginați-vă următorul scenariu: după o veșnicie petrecută în traficul care nu părea să mă mai decongestioneze vreodată, vă grăbiți să ajungeți acasă unde să vă puteți bucura de succesul copilului vostru în liniște. Doar că în drumul spre casă o cotitură greșită vă va rescrie întregul viitor. Vă veți trezi în cel mai urât coșmar în care o mamă se poate deștepta și vă veți întreba constant: mai durează?

More

Filmul momentului: PHILLAURI (2017)


recenzia nr. 125

Eram foarte curioasă în privința acestui film și, cu toate că nu e o capodoperă, vi-l recomand cu multă căldură. De ce? Citiți în continuare pentru a afla motivele.

Îmi plac filmele ușoare, cele care subliniază dragostea, speranța și care evită adevărate spectacole de arte marțiale și băi de sânge. Apreciez faptul că există două planuri temporale în film; prezentul este circumscris, desigur, modernismului unde dragostea devine de multe ori o joacă, iar problemele care apar în urma nesiguranței și imaturității pot conduce la adevărate drame. Trecutul, în schimb, este caracterizat de o mai mare profunzime în privința sentimentelor, dar nu duce nici el lipsă de dramele sale – îndrăgostiții nu puteau deveni un tot fără acordul părinților; onoarea femeii nu-i aparținea ei, ci întregii familii; tânărul trebuia să câștige întâi încrederea rudelor fetei pentru a demonstra că va fi capabil să întrețină o gospodărie etc. More

Filmul momentului: KAHAANI 2 (2016)


recenzia nr. 124

kahaani-2-poster

Am tot amânat să scriu despre film din lipsă de timp, dar am zis că e prea interesant să nu vi-l recomand. Că tot am pomenit de interesant, nu atât modul în care e prezentată povestea și stilul regizorului, cât alegerile personajului principal sunt cele care merită urmărite cu adevărat.

Desfășurarea acțiunii, după ce facem cunoștință cu prezentul, ne poartă în trecutul personajului principal feminin  – Durga Rani Singh. Durga duce o viață previzibilă, de acasă la serviciu și viceversa; monotonia este ruptă ocazional de amicul Arun. Totul se schimbă când observă o elevă în școala în care lucrează că este mereu pedepsită; comportamentul exagerat de tăcut al fetei o face curioasă într-atât încât ajunge să lege o strânsă prietenie cu cea mică. Ceea ce descoperă despre acest suflet pur o lasă fără cuvinte, iar atunci când ia dreptatea în propriile mâini, lucrurile o iau complet la vale.

Suntem cu adevărat în siguranță în familie? More

Experiment: Recenzie serialul EZEL (2009-2011)


PRECIZARE: Această recenzie face parte din noua rubrică ”Experiment”, unde voi posta recenzii ale altor producții cinematografice decât cele Bollywood sau indiene din celelalte zone. Mi-am propus să îmi lărgesc perspectiva, să cunosc și alte industrii, mai cu seamă cele cu iz oriental. Aștept sugestii și recomandări.

recenzia nr. 3: EZEL (2009-2011) – producție turcească; prima recenzie a unui serial turcesc; nr. de episoade conform Turciei: 71; nr. de episoade conform României: 104 – difuzat în România de KanalD

ezel-poster

Este de departe cel mai dement serial pe care țin minte să-l fi următir vreodată. Țin să mulțumesc unei amice de pe arhicunoscutul FB pentru recomandare (să trăiești, Maria!). Scenariul este grozav, actorii excelenți, coloana sonoră gândită perfect, ce să mai, pachetul complet! Vă asigur că nu există posibilitatea să vă plictisiți sau să simțiți că se trage de timp nici măcar pentru o clipă!

Că tot am pomenit de dement, să și explic la ce mă refer: acest termen ne duce cu gândul la nebunie, la cineva care nu este în deplinătatea facultăților mentale – ceea ce se aplică fiecărui personaj în parte din serialul nostru, cu foarte puține excepții. Despre fiecare personaj se poate afirma, la un moment dat, că și-a pierdut capul definitiv, ca mai apoi să se revină asupra deciziei, să se constate că lucrurile nu sunt atât de simple și că hotărârea luată de acel personaj pare corectă, chiar. Nu am să intru în detalii căci ar trebui să vă povestesc cu lux de amănunte cine cu cine votează și atunci ar dispărea farmecul.

Criza identitară caracterizează personajele la fiecare pas. Când spectatorul crede că personajul s-a desăvârșit, că nu mai poate apărea nici o surpriză, totul se dă peste cap cu un nou plan, o nouă minciună, o altă disimulare. Personajele se pierd în vâltoarea minciunilor, subterfugiilor, luptelor cu dușmanii. În puținele momente de sinceritate cu sinele, se privesc în oglindă și văd reflexia unui străin – în unele cazuri, nu doar psihic și emoțional, dar și fizic. Lupta interioară care se pornește rivalizează cu cele mai teribile furtuni de pe mare care au scufundat falnice vapoare și au dus la pierire mii de suflete. Pe lângă identitatea externă, mai grav este că și-o pierd pe cea internă – sufletul este compromis, sfâșiat de trădare, minciună, încredere oarbă, mustrări de conștiință… Suferința este teribilă și pare fără sfârșit. Neputința mușcă și ea cu poftă din trupurile celor de care se agață cu disperare, iar îndoiala își construiește un culcuș în adâncul minții. Din momentul de cotitură, nimic nu va mai fi ca înainte. More

Colțul literar: Orient și Occident – Mihaela Gligor


PRECIZARE: Aceasta este recenzia numărul 3. În funcție de cât de interesante mi se par cărțile pe care le citesc, am să încerc să postez recenzii. Se vor încadra probabil în zona orientală, nu neapărat cu parfum indian.

Titlul complet: Orient și Occident – Topografii ale simbolului la Mircea Eliade
Autor: Mihaela Gligor
Editura: Presa Universitară Clujeană
Anul apariției: 2016

orient-si-occident-topografii-ale-simbolului-la-mircea-eliade-mihaela-gligor

 

Fiindcă m-am trezit cu o minunată surpriză, această carte, nu se putea să nu vă spun cu ce impresii am rămas. Dna Gligor a avut amabilitatea să mi-o dăruiască, gest pentru care îi mulțumesc nespus.

Dacă sunteți iubitori de India, sau măcar interesați de acest tărâm fascinant, nu se poate să nu fi citit măcar o operă de-a lui Eliade – fie că vorbim de literatură, fie că ne referim la lucrările științifice. Citind acest volum, mi-am dat seama cât de puține lucruri știu despre el și cât de puțin este studiat, menționat prin țară. Reiese personalitatea uimitoare a lui Eliade, dându-mi seama ce ecou a avut, câte generații a inspirat, cu câte nume mari a intrat în contact, câtă lume îl aprecia. More

Filmul momentului: RAEES (2017)


recenzia nr. 123

raees-poster2

L-am așteptat mult. Am fost foarte încântată de primele imagini, de primele păreri. Doar că am ajuns la concluzia că nu este un film pe gustul meu – parcă e simplist (am experiența filmelor de acțiune, filmelor polițiste, deci nu pot spune că sunt începătoare).

Subiectul principal se învârte în jurul lumii interlope, al afacerilor ilegale. Nu pot să zic că are ceva special, ceva care să-l scoată din rândul filmelor cu răufăcători și să-l transforme în ceva senzațional. Sunt dezamăgită nu atât de prestația actorilor, cât de produs în general. Atât Shahrukh Khan, cât și Mahira Khan și-au făcut treaba cu dăruire. Totuși, îmi lipsește ceva. Mai grav este că nu pot pune degetul și să zic ”uite, domnule, asta era!”. Poveste are, muzică bună are, actori talentați am bifat, însă nu sunt impresionată.

Nu consider că relația dintre omul legii și răufăcător a fost explorată suficient și nici pusă în valoare. Acum că stau să analizez, cred că asta îmi lipsea cel mai mult. Ceea ce mi-a plăcut este faptul că Raees, personajul principal, este umanizat. Deși, inițial, pare un tip căruia succesul i s-a urcat la cap și că nimic nu-l poate atinge pentru că poate scăpa din orice bucluc, se demonstrează că viața știe cum să stoarcă aroganța din om și să-l aducă cu picioarele pe pământ. Descoperim că Raees are o conștiință și că factorul uman este, în cele din urmă, mai important decât statutul sau puterea financiară, mai cu seamă fiindcă implicate sunt victime colaterale, nevinovați prinși în vârtejul puterii.

Dacă e să-l revăd, o s-o fac numai pentru actorii principali.

Vă îndemn, totuși, să-l vedeți, să trageți propriile concluzii. Este un film excelent pentru cei care preferă genul.

Pnetru celălalt film lansat în aceeași zi cu Raees, puteți citi recenzia AICI.

Părerile voastre sunt binevenite!

Previous Older Entries