Trupa Indra Dance pregătește o avalanșă de surprize!

Stând de vorbă recent cu cea care a pus bazele trupei, Alexandra Roșu, am aflat că ni se pregătesc o grămadă de surprize, printre care: cursuri de dans pentru copii, un festival de dans Bollywood și altele.

Din 2014, membrii trupei participă la emisiuni televizate, evenimente private ori publice, competiții de profil, în încercarea de a populariza și la noi în țară dansul indian modern. Având în vedere că Alexandra are o specializare în India, se pricepe și la dans clasic și semi-clasic, deci abordează o varietate de stiluri, nerezumându-se la mișcările pline de energie pe care le vedem adesea în filme. Pot să vă spun despre fete, pe multe dintre ele cunoscându-le personal, că dansează cu multă implicare, punând suflet în fiecare reprezentație, și că tare m-aș bucura dacă ar avea parte de toată susținerea noastră.

Așadar, vă reamintesc că, din 9 septembrie se deschide înscrierea pentru pici la cursurile de dans.

Prin octombrie, va fi festivalul de dans Bollywood.

Ce atâta vorbărie, de vreți să știți mai multe, dați o fugă pe site-ul trupei sau scrieți-le pe mail (contact@indradance.ro). Au și Facebook.

 

Advertisement

De Ziua Republicii, o campanie îndrăzneață

Iată campania împotriva violului care vine să sprijine femeia în societate și care face furori pe net; am văzut-o și eu și nu m-am putut abține să n-o dau mai departe. Merită urmărită!

20 de explicații științifice ale unor tradiții hinduse

Am văzut acest articol distribuit pe FB zilele trecute și am zis că merită să-l dau mai departe (traducând în română conținutul, cu mențiunea că nu e traducere mot-a-mot, ci mai degrabă scoaterea ideilor principale):

1.  Împreunarea palmelor pentru a saluta

În cultura hindusă, oamenii se salută prin împreunarea palmelor la nivelul pieptului – mudră ce poartă numele ”anjali” și care e însoțit de binecunoscutul ”namaste/namaskar”. Motivul pentru care se procedează astfel este pentru a arăta respect. Pe lângă acestea, există și o explicație științifică care ne aduce la cunoștință următoarele: prin împreunarea palmelor, se vor atinge invariabil și degetele, iar în acestea se găsesc puncte de presiune ale ochilor, urechilor și minții. Prin procesul de apăsare se activează niște puncte care ne ajută să reținem persoana pentru mai mult timp. Și desigur, nu se face schimb de bacterii sau virusuri datorită lipsei de contact fizic.

2. Purtarea inelelor de picior de către femei

Se pare că în spatele acestui obicei există și o explicație științifică, nu doar ideea ca societatea să recunoască femeia căsătorită și după inelele de la degetele de la picioare. De regulă, aceste inele se poartă pe cel de-al doilea deget. Un nerv leagă acest al doilea deget de uter și ajunge la inimă. Purtând inelul pe acel deget întărește uterul. Ajută la reglarea ciclului menstrual și îl menține sănătos. Fiind în pricipal din argint iar argintul un bun conductor, inelul absoarbe energiile din pământ și le transmite corpului.

3. Aruncatul monedelor într-un râu

Explicația generală pentru care practicăm acest obicei este pentru noroc. Însă, în antichitate, monedele erau din cupru iar acest element este util în funcționarea organismului uman și nu numai. Astfel că strămoșii noștri aruncau monede în râuri, acestea fiind sursele principale de apă de băut, asigurându-se că va exista suficient cupru transmis corpului nostru prin apă.

Copiem, copiem de zor și cu talent!

E una dintre cele mai cuprinzătoare liste comprimate într-un clip de utube cu numeroasele piese hindi copiate parțial sau integral de marii compozitori.

Dați-vă cu părerea:

 

Povestea unui altfel de Shah Jahan – Omul-munte

Clip-ul de mai jos prezintă povestea lui Dashrath Manjhi, un muncitor sărac dintr-un sat din Bihar. De ce i se spune Omul-munte? În urma rănilor pe care le-a suferit într-un accident, soția sa a decedat deoarece cea mai apropiată așezare având un medic se afla la 70 de km distanță de satul lor; nu a ajuns la timp pentru a primi tratament.
Dashrath a hotărât să nu mai lase pe nimeni să sufere aceeași pierdere, astfel că și-a croit drum prin munte, sculptând un drum de 110 m prin piatră. A lucrat zi și noapte de unul singur timp de 22 de ani (1960-1982). Pasajul său a redus distanța dintre cele două localități de la 75 km la 1 km.

A murit totuși deziluzionat în 2007 fiindcă singurul lui vis, după terminarea lucrării monumentale, de a avea o trecere metalică stabilă și puternică, a rămas neîmplinit până azi.

Un om care a făcut un serviciu imens societății va rămâne în amintirea tuturor în ciuda dezinteresului guvernării. Oricâți politicieni se vor perinda la guvernare, nimeni nu va putea șterge numele lui Dashrath Manjhi din conștiința comunității. Un altfel de Shah Jahan: omul sărac, al cărui dragoste are și ea dreptul să devină legendară…