Distracția de la Namaste India 2017


Așa cum am promis, să vă povestesc pe scurt ce am apucat să văd la Namaste din perioada 16-18 iunie, evenimentele de la Muzeul Satului.

Pe 17, am fost în public la prezentarea dnei Florina Dobre-Brat și am aflat lucruri foarte interesante cu privire la limba sanscrită, dar și referitoare la cultura indiană în general.

lect. univ. dr. Florina Dobre-Brat, cu și despre sanscrită

Apoi a fost o perioada în care m-am plimbat prin muzeu și am aruncat un ochi la produsele expozanților. A urmat momentul meu preferat din câte ediții au fost: mini concertul băieților de la Side Partition. Mini pentru că More

Advertisements

Reîntâlnire cu limba hindi – Namaste India 2017


Dragi cititori,

Cu mare bucurie vă anunț că voi fi prezentă și anul acesta la Namaste India 2017 cu ”povești lingvistice” duminică, 18 iunie, ora 12:00, sala Victor Ion Popa, Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, București.

Vă aștept cu drag, cu mintea și sufletul deschise. Să veniți cu întrebări cât mai crețe, să putem împleti împreună o frumoasă poveste.

Ne vedem la Namaste! Nu uitați, festivalul începe din 12 iunie și ține până pe 24!

Programul complet: AICI.

Namaste India 2016: la muzeu și atelierul de hindi


Cu mare întârziere, vin să vă povestesc cam ce am făcut anul acesta pe la Muzeul Satului de Namaste. Nu mare lucru. De ce? Fiindcă a fost primul val de caniculă și simțeam că mă topesc pe picioare. Groaznic de cald a fost, sufocant, fără pic de aer. Admir oamenii care au rezistat, dar mai ales artiștii care au dansat pe o podea care a ars la propriu. Concluzia mea: nu mai organizați în iunie, cu siguranță nu vara, pentru numele lui Dumnezeu! Nu e primul an în care artiștii se frig la tălpi sau îi ia cu leșin din cauza căldurii sufocante…

Am apucat să văd parada de saree-uri care mi-a plăcut tare mult. Nu am reușit să interacționez cu prea multă lume cunoscută tocmai din cauza… ia ghiciți… da, căldurii… Știu că destui oameni nu au venit fiindcă a fost atât de cald… Acum, dacă acesta a fost motivul real sau nu, nu pot ști…

Gata cu lamentările!

Mi-a plăcut foarte mult anul acesta la atelier. Unu: a fost lume nouă. Doi: au fost oameni curioși, cu întrebări pertinente. Trei: mi-a fost alături buna mea amică Oli, cea pe care ați cunoscut-o prin cele două ”taifas-uri” (dacă nu le-ați citit până acum, trebuie neapărat! AICI și respectiv AICI, pentru a doua parte) și care și-a învins cu brio groaza de vorbit în public; a făcut niște observații foarte bune din perspectiva cuiva care studiază și care a trecut prin diverse etape ale studiului.

Oli, dând exemple ale particularităților limbii hindi; eu, ținând isonul

Oli, dând exemple ale particularităților limbii hindi; eu, ținând isonul

Eu m-aș bucura foarte mult dacă, dintre cei care au fost la atelier, și-ar exprima părerea aici despre cum li s-a părut, cât de interesant sau nu a fost, ce ar fi vrut să afle și nu au aflat etc.

Despre celelalte evenimente din cadrul festivalului, puteți citi aici:

O seară magică pe acorduri de Mohan Veena și tabla – Namaste India 2016


Aseară a fost pentru mine una dintre cele mai magice seri din câte am trăit până azi. De ce? Fiindcă am ascultat doi oameni care au mâini și degete magice și care au puterea să absoarbă din capul spectatorului toate grijile cu un pai invizibil care răspunde numai la comenzile lor muzicale.

P. Vishwa Mohan Bhatt, împreună cu shri Nihar Mehta au țesut povești despre iubire pierdută și regăsită, despre dorul de frumos și dragoste, puterea soarelui și învierea naturii… (clarificare, acestea sunt interpretările mele foaaaaarte subiective)

Mohan Veena, instrumentul inventat de dl Bhatt este deosebit ca sunet. Dacă uneori ai senzația că e un sitar, alteori e o venna în toată puterea cuvântului sau o chitară clasică, ba mai mult avea sonorități de chitară electrică pe alocuri. Despre dl Bhatt nu am ce vă povesti, cuvinteele sunt de prisos. Are un simț al umorului excelent și, ca toate marile talente, este extrem de modest. Dl Mehta m-a uluit, m-a lăsat fără cuvinte. Este de departe cel mai talentat tablist pe care l-am auzit până acum.

Comunicarea dintre cei doi a fost, desigur, la superlativ. Până și simțul umorului era perfect armonizat. Lucrul pe care l-am apreciat nespus a fost relația directă cu publicul, implicarea noastră în actul artistic și laudele la adresa noastră în așa fel încât, pentru două ore,  ne-am simțit și noi artiști.

Sunt tare fericită că festivalul a crescut așa frumos. Felicit organizatorii pentru frumoasele spectacole și sper ca la anul să se fixeze într-o perioadă mai puțin caniculară.

Am să revin cu link-ul pentru a vă putea delecta cu imagini.

Ca să nu fiți triști că nu ați putut ajunge, așa ceva am ascultat:

Namaste India 2016: Atelierul de limba HINDI


Cu mare bucurie în suflet anunț participarea mea, din nou, la singurul festival dedicat culturii indiene din România, Namaste India, cu un atelier de limba hindi.

afis namaste atelier 2016

Veți găsi descrierea completă a evenimentului dând click AICI. Intrarea este liberă (pentru participarea la orice eveniment din cadrul manifestărilor culturale, se plătește doar biletul de intrare la muzeu), pot veni persoane de orice vârstă.

Felicit pe această cale organizatorii fiindcă nu au uitat de limbă, o componentă importantă din cultura oricăi țări.

Vă aștept cu drag și deschidere, pentru a vă răspunde la întrebări!

Namaste India 2016: o seară de 3 iunie petrecută în contemplare vie


Am avut deosebita bucurie și onoare de a-i vedea pe o scenă din România pe unii din cei mai apreciați artiști din domeniul muzicii clasice indiene din nordul țării și respectiv al dansului clasic indian kathak. Astfel, ne-au încântat pandit Udai Mazumdar la tabla, shri Bhaskar Das la flaut (bansuri), shri Rupesh Pathak vocal și desigur shrimati Namrta Raikathak.

Spectacolul s-a compus din două părți: întâi o compoziție mai lungă, în care se regăsesc toate părțile componente dintr-un asemenea recital, apoi niște piese mai scurte, mai ușoare de digerat pentru un public mai puțin experimentat. După pauză am trecut la dans. Executat excepțional, cu o expresivitate care te însoțește și după încheierea spectacolului, am cunoscut femeia în diversele etape ale vieții, având mai târziu parte și de tenta sufi pe care eu o îndrăgesc atât (pe versurile lui Baba Bulleh Shah și Baba Shah Hussain). Sesiunea de întrebări și răspunsuri dintre tabla și clopoțeii de picior a fost savuroasă.

M-am simțit în India. Mă așteptam, pe unde întorceam capul, să văd doar indieni. M-am trezit când am ieșit direct pe bulevard și am așteptat RATB-ul până am făcut rădăcini…

Cel mai tare m-au impresionat, exceptând măiestria și talentul artiștilor:

  • comunicarea non-verbală dintre aceștia, își spuneam atât de multe din priviri, din gesturi și expresii faciale aproape imperceptibile încât eram sigură că ei au cheia înfăptuirii unei comunicări la care noi, oamenii de rând, doar visăm…
  • respectul reciproc care reieșea din fiecare gest, fiecare privire, fiecare laudă (”kya baat hai!”) pe care o rosteau pentru a se încuraja și a-și arăta unul altuia că totul decurge corect; lucruri atât de familiare pentru mine au căpătat o nouă dimensiune fiindcă le-am cunoscut pe viu, am simțit cu adevărat, fără opreliște vibrația pe care artiștii doreau să ne-o transmită, acea energie molipsitoare, acea bucurie pură de a-și practica meseria cu sinceritate și devotament
  • pasiunea care se simțea în fiece suflu al dlui Das, în fiece bătaie a dlui Mazumdar și în fiece notă a dlui Pathak, apoi desigur în fiece mudră a dnei Rai… cam la acel nivel de implicare, de abandon al sinelui tânjesc să ajung și eu (ce e drept, în alt domeniu)
  • emoția cu care au evoluat pe scenă discipolii dlui Mazumdar; pentru un artist indian nu există onoare mai mare decât să-și expună arta în prezența maestrului (guru) său; iar atunci când asta se întâmplă chiar sub bagheta și atenta supraveghere a acestuia, trăirile se amplifică înmiit…

De departe, pentru mine, vedeta a fost flautul, care a prins viață în mâinile dlui Das. Deosebit! Câtă gingășie, delicatețe, dulceață într-un instrument aparent umil și simplu. Dar iată, în posesia persoanei potrivite, devine magic, povestește vrute și nevrute, despre vremuri trecute sau prezente, despre fenomene ale naturii și despre existență, în toate formele sale…

O asemenea experiență trebuie trăită, nu se poate reda prin cuvinte, oricât de bun scriitor să fii, iar eu sunt departe de a fi expert în domeniu… Atmosfera a fost extrem de plăcută, cu oameni frumoși, care au simțit (sper) la unison parfumul Indiei de nord. M-am întâlnit de această dată cu multe cunoștințe, prieteni, români și indieni. Am depănat amintiri și am cunoscut oameni noi.

Felicitări pe această cale echipei Namaste India pentru reușită, dar și ambasadei Indiei la București pentru implicare, în special cuvintelor deosebite ale dlui Partha Rey cu privire la poporul român și cei parte din familia Namaste India. Locația a fost una de vis: Teatrul Elisabeta, vis-a-vis de Grădina Cișmigiu.

Udai Mazumdar

Udai Mazumdar

Rupesh Pathak

Rupesh Pathak

Bhaskar Das

Bhaskar Das

Namrta Rai/copyright Inni Singh

Namrta Rai/copyright Inni Singh (imaginea nu e din cadrul spectacolului din România)

Pentru detalii cu privire la carierele lor, accesați pagina dedicată lor de pe Namaste India.

PS: am reușit să le mulțumesc celor trei discipoli pentru prezență, le-am transmis mulțumirile tuturor și mi-am exprimat speranța că-i vom revedea și la anul. Extrem de modești, foarte deschiși, au fost plăcut surprinși că vorbesc hindi. Nu o dată au menționat în timpul spectacolului că sunt tare fericiți că publicul român a venit să guste muzică și dans clasic indian. Cred că am fost un spectator incomod pentru cei care au stat prin preajma mea fiindcă eu mă manifest… contemplez, dar într-un mod activ, nicidecum pasiv… buna mea amică Oli are și o glumă internă pe tema asta… (vorba aia, aventuri urbane…)

Aștept cu interes și părerile voastre!

Retrospectivă: Zilele Filmului Indian – Namaste India 2016


namasteindia zilelefilmuluiindian bucuresti

În perioada 24-29 mai 2016, s-au desfășurat Zilele Filmului Indian la Cinematograful Elvire Popesco din cadrul Institutului Francez București. Felicit în primul rând echipa Namaste India pentru inițiativă și alegerile făcute. Am să vă las link-ul pentru filmul recenzat deja și care a fost proiectat în cadrul evenimentului. Urmează să redactez recenzii pentru acele filme pe care am apucat să le văd, iar pentru cele pe care le-am ratat sper să existe printre voi cinefili care le-au văzut astfel că aștept un comentariu cu privire la ce le-a plăcut sau nu (nu vreau rezumat, acela îl pot și eu citi de pe net, plus că mie nu-mi place să aflu povestea înainte să văd pelicula).

Am să mai spun câteva cuvinte despre atmosfera din sală și prezență. La primele două filme, am constatat cu mare surprindere și bucurie că sala a fost aproape plină. După una caldă, musai și una rece, la ultimul film la care am reușit să ajung, n-am fost mai mult de 15 persoane… Însă marele șoc a fost altul: nu cunoșteam pe absolut nimeni (cu excepția întâlnirii cu Andrew Singh). Cât despre lume, lume bună, foarte decentă, surprinzător de decentă. Nu știu dacă le-a plăcut sau cât de mult le-a plăcut, poate că așa sunt cei care frecventează zona, mai tăcuți. M-am bucurat însă să văd interes din partea persoanelor de toate vârstele. Prețurile au fost mai mult decât accesibile. Angajații au fost tare amabili, o plăcere să petreci timp acolo și datorită sălii intime.

Eu nu pot afirma decât că mi-am umplut sufletul de voie bună, mi-am hrănit spiritul și foamea lingvistică de nepotolit. Am cunoscut și un alt univers, o altă limbă pe care nu cred c-aș putea s-o învăț vreodată. A fost un cadou nemaipomenit.

PS: rămân cu oftica ce mă roade constant că nu am ajuns să văd tot ce mi-am propus – însă ce să faci, așa e când ai obligații profesionale…

Așadar, iată recenziile existente (cele care sunt fără link, urmează a fi postate; postarea va fi actualizată pe parcursul redactării recenziilor).

Marți, ZIUA 1: Greater Elephant (2012)

Miercuri, ZIUA 2: English Vinglish (2012)

Joi, ZIUA 3: Amal (2007)

Vineri, ZIUA 4: Chandalika (2011)

Sâmbătă, ZIUA 5: Barefoot to Goa (2015), Chitrangada (2012), Bișnoii (2011) – documentar, Radiopetti (2015)

Duminică, ZIUA 6: Ottaal (2015), Monsoon (2014) – documentar, Bajirao Mastani (2015)

Cele marcate cu roșu sunt peliculele pe care le-am ratat, așa că nu mă supăr dacă vă îndurați să mă direcționați către o sursă unde le-aș putea vedea (în cazul în care există). Mulțumesc anticipat. Cele marcate cu verde vor avea parte de recenzii cât de curând posibil.

Previous Older Entries