MUSAFIR: Cătălina Pavel, despre Veneția Estului (2)


Dacă ați ratat prima parte a aventurii indiene a Cătălinei, poposiți, întâi, aici.

Într-o Veneție a Estului – Alappuzha

Mă trezesc dimineața când pescarii vin cu bărcile lor aproape de locul în care stau, când soarele îmbrățișează blajin cocotierii și ultimele ploi ale musonului alungă toți oamenii ce lenevesc pe lângă canalele de apă.

Astăzi am mers în piața locală din Alappuzha să cumpăr flori de iasomie numite mullappoo. Peste tot miroase însă a ulei de cocos, în părul femeilor, în mâncare, pe pielea arsă de soare a bărbaților. Cocosul este peste tot aici, un personaj în sine în viața de zi cu zi a keraliților. More

MUSAFIR: Cătălina Pavel, despre încântătoarea Kerala


Cătălina a răspuns afirmativ invitației mele, adresată tuturor fanilor Indiei pe rețelele de socializare, mărturisindu-ne câteva dintre lucrurile ei preferate despre încântătoarea Kerala. Dacă nu știți despre ce invitație e vorba, iată: rubrica Musafir a fost deschisă acum mult timp pentru toți aceia care doresc să împărtășească experiențe frumoase, inedite, gânduri cu și despre India cu alți pasionați. Tot ce trebuie să faceți este să scrieți, sau dacă nu aveți idei, să-mi scrieți mie și poate punem împreună de-o poveste: despre călătoria voastră în India, despre un film/serial/cântec care v-a plăcut în mod deosebit, despre o limbă indiană pe care ați studiat-o sau vreți s-o învățați etc. Rugămintea este să fie într-o limbă română corectă gramatical și neapărat cu diacritice – pentru mai multe detalii, găsiți adresa mea de mail și profilul de FB la Contact.

Să revenim la aventura Cătălinei, care s-a petrecut în august-septembrie 2017:

3 zile și 3 nopți, cam atât trebuie să mergi cu trenul pentru a ajunge din Delhi în Kerala, Țara lui Dumnezeu. Practic, trebuie să traversezi un subcontinent întreg. Așteptarea merită însă. Se spune despre Kerala că este tărâmul piperului, regele condimentelor, al cardamomului, al scorțișoarei, turmericului  și al atâtor alte arome de care nici nu auzisem până atunci.

Peisaj cu palmieri – copyright Cătălina Pavel

More

Musafir: Ioana Poterașu și întâlnirea cu tărâmul mult visat (2)


Iată și partea a doua a discuției noastre; dacă ați ratat prima parte, o găsiți aici.

  1. Cum te-ai descurat cu banii și cumpărăturile?

Bani am avut foarte mulți la mine. Îmi doream să nu cheltui atât de mult, mai ales că, în general, lucrurile sunt destul de ieftine acolo, dar am ajuns, totuși să cheltui în jur de 600 de euro, sau poate chiar mai mult. Dar mi-a facut plăcere să cumpăr haine, bijuterii și alte cele, și, dacă aș mai fi avut bani și timp, aș mai fi cumpărat încă pe atât. Prima dată se cheltuie aiurea mai mulți bani – nu ești obișnuit cu locurile, cu prețurile, și eu una nu știu să mă descurc cu cerșetorii sau vânzătorii necinstiți din bazaar care m-au facut să scot destule rupii în plus din portofel. În general, însă, prețurile sunt foarte accesibile.

  1. Ai stat de vorbă cu oamenii? Cum i-ai găsit?

More

Musafir: Ioana Poterașu și întâlnirea cu tărâmul mult visat (1)


Am un material special, în două părți, în rubrica Musafir, căci Ioana a acceptat să ne împărtășească din aventura ei indiană:

  1. Spune-ne cu ce ocazie ai călătorit recent în India.

Am călătorit în India în noiembrie 2018 cu ocazia… împlinirii visului din copilărie. De pe la vârsta de 6 ani am început să fiu atrasă de India și simțeam de destul de mult timp că este momentul să ajung acolo. Și iată că am reușit.

  1. Cum ți-ai organizat călătoria? Ai ales o agenție sau ai preferat să fii propriul tău stăpân?

Am avut foarte multe încercări de organizare, însă, în final, printre alte câteva propuneri de care nu eram sigură, am ales să mă alătur unui pelerinaj spiritual organizat nu printr-o agenție, ci printr-o doamnă care a întreprins multe astfel de călătorii acolo. Programul grupului în această excursie cuprindea două săptămâni, însă eu am petrecut doar una alături de ei, în Delhi șiVaranasi, urmând că pe cealaltă să mi-o petrec în Rajasthan cu “familia mea indiană”.

  1. Cât ai stat?

More

Musafir: Alina Popescu despre legătura de suflet cu India


Revin cu mărturisirile unei persoane pe care o admir sincer pentru înțelegerea profundă a lumii, a politicii, a literaturii și multor alte lucruri pe care eu nu le pot încă pătrunde. Cu mare emoție o privesc în fiecare an alături de colege și coordonator cum își dezvăluie o bucățică din suflet și ne dăruiește și nouă din ceea ce are. Mi-a făcut mare plăcere să citesc rândurile pe care le-a așternut și îi mulțumesc pentru deschidere; iată ce ne povestește Alina:

  1. Spune-ne în ce condiții a avut loc primul tău contact cu India (când, prin ce).

Bună întrebare… M-am născut în 1978, am prins vremuri în care India nu ajungea în România decît prin intermediul filmelor, şi acelea rare. Am să povestesc pe scurt ceva ce s-a petrecut în 1987-1988, care sper să răspundă la întrebare. Eram la bunica la ţară, la Călimăneşti. Acolo, aveam un televizor, dar nu mergea. Eu şi verişoara tatălui meu auzisem că se va da la televizor filmul „Elefantul alb”. Am plecat cu ea la Vîlcea, unde stăteau părinţii ei şi restul rudelor, ca să vedem filmul, un adevărat eveniment. Lumea s-a distrat copios, văzîndu-mă dansînd. Restul e istorie… antică.

  1. Ce anume te-a vrăjit la India întâi?

Ritm, rimă, Tagore, Kipling, linişte şi înţelesuri vechi. Exoticul, urmat de lecturi, gînduri, căutarea unui sens propriu. În clasa a VIII-a, citeam Ramayana şi căutam să înţeleg, au urmat Legile lui Manu, Sakuntala, scrierile lui Tagore. Prima carte de Tagore, „Sadhana”, am primit-o ca premiu, în clasa a VII-a (1993). O mai am şi acum. Scria acolo că Europa e civilizaţia zidurilor, India, a naturii. Natură, linişte, drumuri lungi, prăfuite şi pline de cântec şi poezie.

  1. Domeniul în care lucrezi te leagă cumva de India?

Absolut deloc.

  1. Cum ai ajuns să participi la festivalul culturii indiene Namaste India în calitate de artist?

Din întîmplare. Nici acum nu sînt convinsă că am ce căuta acolo.

  1. Cum ai ajuns să dansezi dans clasic indian și care stil de dans clasic e cel mai aproape de sufletul tău?

Cum am ajuns? Dintr-o întîmplare, din nou. Prietena unei colege de serviciu, Cristina Şerban, făcea dans clasic indian. Schimb de numere de telefon şi… iar istorie antică. Cel mai aproape de sufletul meu? Simplu: bharatanatyam.

  1. Știu că faci parte dintr-un centru artistic, Centrul de Artă Euterpe; ne-ai putea spune mai multe despre activitatea sa?

Multe-s de spus şi ar ocupa mult spaţiu. Pe scurt: muncă multă, perseverenţă chiar în condiţii neprielnice, investiţii proprii (tot ce vedeţi e cumpărat/făcut de noi), concept original, dorinţa de a aduce în fiecare an ceva nou, o poveste nouă, o călătorie nouă.

  1. Ce te atrage cel mai mult din vasta cultură a Indiei în momentul de față?

Chiar acum? Am să-ţi răspund altfel de cum te aştepţi, probabil, şi-am să zic: Kabir Bedi şi Geeta Chandran.

  1. Cât de mult ți s-a schimbat perspectiva asupra Indiei, odată cu trecerea timpului?

Enorm de mult. De la fetişcana care citea o revistă despre India, veche din anii 1960 (o mai am şi acum), am ajuns un om care citeşte despre India ca despre un tărîm unde se investeşte în zboruri cosmice, dar prea puţin în alfabetizare, unde oraşul e la mii de ani lumină de sat, unde drumurile prăfuite şi milenare trebuie parcurse cu bodyguard, de teama violurilor.

  1. Ne poți enumera trei artiști indieni din lumea dansului pe care îi admiri în mod deosebit?

Simplu: Alarmel Valli, Geeta Chandran, Shobana.

  1. Ai avea recomandări pentru tinerii români iubitori de cultură, în special dans clasic indian?

Să aprofundeze, să studieze cu seriozitate. Altfel, nu se poate. Şi să-şi urmeze visul. Acest vis şi orice altul ar avea. Viaţa e prea scurtă pentru regrete şi niciodată nu e prea tîrziu.

Previous Older Entries