Musafir: Alina Popescu despre legătura de suflet cu India


Revin cu mărturisirile unei persoane pe care o admir sincer pentru înțelegerea profundă a lumii, a politicii, a literaturii și multor alte lucruri pe care eu nu le pot încă pătrunde. Cu mare emoție o privesc în fiecare an alături de colege și coordonator cum își dezvăluie o bucățică din suflet și ne dăruiește și nouă din ceea ce are. Mi-a făcut mare plăcere să citesc rândurile pe care le-a așternut și îi mulțumesc pentru deschidere; iată ce ne povestește Alina:

  1. Spune-ne în ce condiții a avut loc primul tău contact cu India (când, prin ce).

Bună întrebare… M-am născut în 1978, am prins vremuri în care India nu ajungea în România decît prin intermediul filmelor, şi acelea rare. Am să povestesc pe scurt ceva ce s-a petrecut în 1987-1988, care sper să răspundă la întrebare. Eram la bunica la ţară, la Călimăneşti. Acolo, aveam un televizor, dar nu mergea. Eu şi verişoara tatălui meu auzisem că se va da la televizor filmul „Elefantul alb”. Am plecat cu ea la Vîlcea, unde stăteau părinţii ei şi restul rudelor, ca să vedem filmul, un adevărat eveniment. Lumea s-a distrat copios, văzîndu-mă dansînd. Restul e istorie… antică.

  1. Ce anume te-a vrăjit la India întâi?

Ritm, rimă, Tagore, Kipling, linişte şi înţelesuri vechi. Exoticul, urmat de lecturi, gînduri, căutarea unui sens propriu. În clasa a VIII-a, citeam Ramayana şi căutam să înţeleg, au urmat Legile lui Manu, Sakuntala, scrierile lui Tagore. Prima carte de Tagore, „Sadhana”, am primit-o ca premiu, în clasa a VII-a (1993). O mai am şi acum. Scria acolo că Europa e civilizaţia zidurilor, India, a naturii. Natură, linişte, drumuri lungi, prăfuite şi pline de cântec şi poezie.

  1. Domeniul în care lucrezi te leagă cumva de India?

Absolut deloc.

  1. Cum ai ajuns să participi la festivalul culturii indiene Namaste India în calitate de artist?

Din întîmplare. Nici acum nu sînt convinsă că am ce căuta acolo.

  1. Cum ai ajuns să dansezi dans clasic indian și care stil de dans clasic e cel mai aproape de sufletul tău?

Cum am ajuns? Dintr-o întîmplare, din nou. Prietena unei colege de serviciu, Cristina Şerban, făcea dans clasic indian. Schimb de numere de telefon şi… iar istorie antică. Cel mai aproape de sufletul meu? Simplu: bharatanatyam.

  1. Știu că faci parte dintr-un centru artistic, Centrul de Artă Euterpe; ne-ai putea spune mai multe despre activitatea sa?

Multe-s de spus şi ar ocupa mult spaţiu. Pe scurt: muncă multă, perseverenţă chiar în condiţii neprielnice, investiţii proprii (tot ce vedeţi e cumpărat/făcut de noi), concept original, dorinţa de a aduce în fiecare an ceva nou, o poveste nouă, o călătorie nouă.

  1. Ce te atrage cel mai mult din vasta cultură a Indiei în momentul de față?

Chiar acum? Am să-ţi răspund altfel de cum te aştepţi, probabil, şi-am să zic: Kabir Bedi şi Geeta Chandran.

  1. Cât de mult ți s-a schimbat perspectiva asupra Indiei, odată cu trecerea timpului?

Enorm de mult. De la fetişcana care citea o revistă despre India, veche din anii 1960 (o mai am şi acum), am ajuns un om care citeşte despre India ca despre un tărîm unde se investeşte în zboruri cosmice, dar prea puţin în alfabetizare, unde oraşul e la mii de ani lumină de sat, unde drumurile prăfuite şi milenare trebuie parcurse cu bodyguard, de teama violurilor.

  1. Ne poți enumera trei artiști indieni din lumea dansului pe care îi admiri în mod deosebit?

Simplu: Alarmel Valli, Geeta Chandran, Shobana.

  1. Ai avea recomandări pentru tinerii români iubitori de cultură, în special dans clasic indian?

Să aprofundeze, să studieze cu seriozitate. Altfel, nu se poate. Şi să-şi urmeze visul. Acest vis şi orice altul ar avea. Viaţa e prea scurtă pentru regrete şi niciodată nu e prea tîrziu.

Musafir: Violeta Bhojwani despre crearea unei Indii departe de India


Violeta Bhojwani, pe care am cunoscut-o acum câțiva ani prin intermediul festivalului, încearcă să aducă India mai aproape prin condimente, mâncăruri semi-preparate de cea mai bună calitate, dar și prin sfaturi culinare și idei de îmbinare a exoticului cu autohtonul. O persoană extrem de deschisă și comunicativă, o puteți întreba orice legat de beneficiile consumului de condimente, ce și cum să amestecați, cantități și ce merge cu ce. Iată ce ne mărturisește:

Eu mereu spun: India este Incredibilă. Te ademenește plăcut astfel încât odată ce începi să o cunoști, se trezesc toate simțurile și dorești să afli din ce în ce mai multe despre ea. Sunt pasionată de India de la vârsta de 11 ani și până în prezent, mă surprinde, mă bucură, mă fascinează, ma șochează, mă motivează, mă atrage precum un magnet. Fiecare percepe India prin filtrul său, unii iubesc India pentru partea ayurvedică, alții pentru yoga, alții pentru gastronomie, alții pentru muzică/dans, alții pentru filosofie și religie, alții pentru arhitectură și pictură, alții pentru cricket, alții pentru căsătorie, alții pentru sistemul de învățământ, alții pentru sistemul de valori/tradiție/cultură, alții pentru diversitate, alții pentru curiozitate etc. Eu nu am un filtru definit în ceea ce privește India, o iubesc așa precum este: Enigmatică! Festivalul Culturii Indiene Namaste India se organizează în fiecare an la București. Este o idee genială întrucât în cadrul acestui eveniment oricine are șansa de a cunoaște și a simți India aproape, de la distanță. Este un eveniment care “aduce” India în România și pentru câteva zile ești îmbrățișat de sentimentul că te afli în India. Totul este bine sistematizat și planificat astfel încât pe durata festivalului ai șansa de a descoperi frumusețea și eleganța muzicii și a dansului indian, lecții introductive de limba hindi și sanscrită, cursuri de yoga, ateliere de creație (mehendi, gastronomie indiană), expoziții de pictură/fotografie, proiecții de film, prezentări de modă (ex: rochia de mireasă indiană, portul saree-ului, diversitatea vestimentației indiene și simbolistica ei pe zone geografice etc.), târg artizanal indian unde puteți găsi o gamă largă de produse indiene specifice, de la haine, accesorii indiene la produse alimentare indiene – ceaiuri naturale, condimente variate (întregi și mixte), dulciuri apetisante, multe soiuri de linte/năut, orezul basmati de înaltă calitate, sosuri și murături neobișnuite, snacksuri dulci-picante, esențe variate, uleiuri esențiale, produse cosmetice și multe altele… Eu, reprezentantă a Indianfood.ro, particip cu drag, de fiecare dată trup și suflet deoarece această combinație indo-română între două lumi diferite, între două culturi diferite, sisteme de valori spirituale/culturale diferite, percepții și mentalități diferite, mă fascinează și consider că este o provocare pentru fiecare dintre noi să simțim această contopire dintre două continente pe un tărâm neutru – în România. Dacă pentru unii este mai dificil, din varii motive, să ajungă în India atunci Festivalul Indian Namaste India va deschide porțile către India și chiar o aduce mai aproape! Povestea continuă…

Felicitări Hedwig, de asemenea, pentru pasiunea ta față de India, pentru minunatul tău blog, plin de informații utile și variate. Ești un exemplu excelent pentru foarte multe persoane. Mult succes în continuare!

Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte, iar pentru cei interesați de condimente și bucătărie indiană puteți apela cu încredere la IndianFood sau puteți să le scrieți la adresa contact@indianfood.ro.

indianfoodbanner

Musafir: Mădălina Vasile, despre pasiunea ei pentru dans


PRECIZARE: Această postare face parte din rubrica pe care am denumit-o MUSAFIR (tocmai pentru că acest cuvânt se regăsește în ambele limbi, atât hindi, cât și română) prin care mi-am propus să vă prezint interviuri/mărturisiri ale artiștilor/spectatorilor singurului festival dedicat culturii indiene din România, Namaste India. Sper ca acest demers să ne aducă mai aproape, să ne deschidă mințile și sufletele către o mai bună comunicare, să ne unească întru dragostea pentru India și pasiunile adiacente.

Printre primele mesaje pe care le-am primit este cel al Mădălinei Vasile, o tânără care a fost fermecată de lumea dansului indian, anul acesta numărându-se printre dansatorii festivalului unde ne-a prezentat kathak. Iată ce ne scrie Mădălina:

”În primul rând să mă prezint: numele meu este Mădălina şi am 17 ani. Sunt elevă şi în acest an m-am numărat printre artiştii din cadrul festivalului Namaste India. Ca să trec direct la subiect, pasiunea pentru cultura indiană a început în urmă cu 3 ani când am urmărit primul meu film indian. Mi-au plăcut atât de mult subiectele şi mesajele transmise, dar nu am putut să trec cu vederea peste costumele colorate şi dansurile energice pe care le regăseam în fiecare film de la Bollywood. Cum era de aşteptat, magia dansului nu a stat prea departe şi a pus stăpânire pe mine, un pic cam mult spus, dar adevărat. Am început să imit mişcările din filme până am creat propriile coregrafii (câteodată nici nu este nevoie să stau prea mult pe gânduri) este suficient să aud ritmul muzicii, iar paşii îşi fac imediat apariţia. După ce mă participat la câteva ediţii ale festivalului ca spectator, m-am hotărât să urc şi eu pe scenă. Personal, cred că nimeni nu îşi poate da seama de trăirile pe care le are artistul în timpul prestaţiei… Atunci când dansez mă simt că o actriţă la Bollywood, sună copilăresc, dar în  momentul în care îmbraci portul indian şi reprezinţi o ţară prin ceea ce faci, chiar ai impresia că “eşti de acolo”.
Pe lângă reprezentaţiile pe care le susţin, festivalul Namaste India a reprezentat drumul pe care a trebuit să îl urmez pentru a întâlni oameni deosebiţi, cu care împărtăşesc aceleaşi pasiuni, care mă pot înţelege foarte bine şi desigur de la care am învăţat câte ceva. Aici am putut să-mi trăiesc visul cu adevărat şi să pot arată tuturor un colţişor al Indiei.

Sper să îți fie de ajutor și să primești cât mai multe păreri!

Mădălina Vasile”

Mulțumim Mădălina pentru frumoasa descriere, îți urăm mult succes și spor în activitate și cu siguranță că îmi va fi de folos, sper ca oamenii să se deschidă după ce citesc ce ai scris tu.

am văzut o mare evoluția la Mădălina Vasile - mișcări mai bine legate, curate; felicitări!

am văzut o mare evoluția la Mădălina Vasile – mișcări mai bine legate, curate; felicitări!

La taifas cu Oli, proaspăt întoarsă din India – partea II


Dacă nu ați citit prima parte, întâi aflați cum a început totul AICI.

  • Cât de des ai ocolit animalele în călătoriile tale? Istorioare amuzante având actori animăluțe?

Nu le-am ocolit deloc. Decât fizic pentru că erau peste tot pe stradă. Vaci în principal. La un moment dat ne-am pus pe făcut o lista cu tipurile de animale vagabond din orașele prin care am trecut. În Delhi am văzut doar vaci și câini. Și un porc pe marginea drumului din taxi. În Jaipur și Jaisalmer am văzut mai multe, s-au adăugat pe listă capre, porci, maimuțe. Nu m-au deranjat animalele de pe stradă ci faptul că multe din ele erau subnutrite sau cu boli de piele. Din nou aceeași diferență, mai rău în Delhi, mai bine spre Jaisalmer. Mi-a venit ideea că.. statutul hindușilor de sacru pentru vaci e cam cum vedem noi sacră viața umană. Nu e ok să omori oameni dar și dacă unul moare de foame nu sari neapărat să-l ajuți. Nu că ai fi rău dar sunt prea mulți care n-au ce mânca și nici tu nu ești bogat. Cam așa cu vacile. Care totuși erau ok în comparație cu cât de jalnici arătau câinii pe care i-am văzut în capitală. Despre vaci, întorcându-ne în Jaipur dintr-un loc în care am văzut de pe un deal apusul, Mr. Khan ne-a zis că trebuie să așteptăm un pic că blochează un camion strada. Murise o vacă și cică mor multe pentru că mănâncă plastic.. și cum gunoi e peste tot grămadă.. se explică. Nu foarte amuzant. Mai ales că aștia cu camionul așteptau să vină niște untouchables să pună vaca moartă în camion, să o poată duce undeva în padure. Poate atinsul de mortăciuni nu e pentru oricine.. Am râs aiurea atunci: să vezi că și ăia de la resort din Vrindavan tot ceva untouchables așteptau să vină să curețe peretele.

La început amuzant a fost o scena cu o maimuță care mânca o banană lângă care a venit o capră încercând să îi ia maimuței ceva din banană. Îi arunca maimuța tot felul de priviri și în final i-a lăsat coaja. Capra a fost mulțumită dar a apărut și un porc. Maimuța, capra și porcul, împărțind banana au fost savuroși dar au adus și sfârșitul amuzamentului pentru noi în același timp. Am simțit că scena din fața nostră e un soi de metaforă ce descrie perfect cum am simțit eu interacțiunea mea cu India: culorile date de spectacolul oferit sub ochii noștri și gustul amar al faptului că porcul suferea de ceva boală de piele. Slab, sărac, murdar. India e mare și are din toate, nu cred că e ceva care să o poată cuprinde, eu vorbesc doar de o senzație pentru puținele mele zile acolo.

o capră de aștepta un ospăț copyright: Oli

o capră ce aștepta un ospăț
copyright: Oli

  • Dacă ar fi să alegi trei personaje interesante/amuzante/enervante pe care le-ai întâlnit, cine ar fi și în ce context le-ai întâlnit?

More

Musafir: ”Despre fidelitate în dragoste” de Corina


Mulțumesc primului musafir care a trimis o poveste foarte frumoasă și plină de sensibilitate. Mi-a plăcut tare mult. Mă bucur că ne-ai împărtășit pasiunea și povestea ta! Mulțumim, Corina!
 
Nürnberg, 22.01.2014
 
”Despre fidelitate în dragoste
 
–      De ce plângi, Corina?
–      Plâng după Vandana…
 
…așa a început aventura mea indiană. Aveam patru ani, adică cu 41 de ani în urmă. Mi s-a spus că a fost întâia dată când am avut răbdare să urmăresc un film de la început până la sfârșit. Se întâmpla prin 1973 când filmul Aradhanaera difuzat la televizor și era un mare eveniment pentru vremurile acelea.
De ce am fost atât de impresionată de acest film, copil fiind, nu îmi explic. Poate din cauza muzicii, dansului, costumelor, poate din cauza poveștii în sine, nu știu. Cert este ca a rămas fascinația și iubirea pentru India pâna astăzi.
Ca adolescentă, mi-am urmat mai departe pasiunea citind cu nesaț tot ce îmi cădea în mână legat de India. Îmi plăcea Eliade, îl citeam pe Sergiu Al George, eram îndrăgostită de Tagore și Eminescu. Citisem chiar  din Ramayana și Mahabharata.
La filme continuam să merg dar nu doream să povestesc despre asta pentru a nu fi desconsiderată din cauza aceasta de cei care acum nici nu mai contează pentru mine(dar atunci conta, din păcate).
În 1991, am început un curs de sanscrită cu Amita Bose, în București, eu fiind din Sibiu.Urmam niște cursuri Waldorf pe care nu am reușit să le termin deoarece a trebuit să mă întorc acasă, datorită condițiilor mizere din căminul în care locuiam. Așadar, cursul de sanscrită a durat doar trei luni pentru mine, din păcate.
Când te am găsit pe tine, m-am bucurat mult că ai aceeași pasiune ca și mine, diferența fiind că tu ai și făcut ceva să o urmezi. Îți mulțumesc pentru posibilitatea de a ma destăinui pe care mi-ai oferit-o. Să ai succes și spor în ceea ce întreprinzi!
Cu drag,
Corina”
 
 

O nouă rubrică: ”MUSAFIR”


Mă gândeam că ar fi drăguț să existe un soi de ”colț” virtual pentru voi, cititori, blogg-eri, pasionați de India unde să îmi și ne împărtășiți trăirile voastre, pasiunile voastre etc.

Cu alte cuvinte, aștept pe adresa mea de mail (hedwig0silver@gmail.com) ”compuneri” pe tema Indiei: articolașe, cum v-ați îndrăgostit de India, care a fost primul vostru film indian, ce ați văzut prin India dacă ați fost acolo… Mă interesează să fie corect textul gramatical!!! și să nu fie porțiuni copiate de pe wikipedia sau surse asemănătoare (cu toții putem citi acele informații). Ceea ce voi evita: literatura (povestiri cu personaje fictive, adică ce se apropie de nuvele pentru că deocamdată nu mă axez pe acest domeniu – nu e exclus să o fac în viitor). Să știți că premii nu am să vă dau, vă pot oferi doar aprecierea și dragostea mea la pachet.

M-am gândit să se numească: MUSAFIR, tocmai pentru că există și în română cu sensul de oaspete și în hindi cu sensul de călător.

Sunt nerăbdătoare să citesc ”compunerile” voastre!

Că tot e ziua lui, am zis să vă las cu două dintre preferatele mele, cântate LIVE: