Filmul momentului: NATSAMRAT (2016) – film marathi


Recenzia nr. 111

Recenzia filmului marathi cu nr. 3

Natsamrat-Marathi-Movie-First-Look-Poster

Am tot auzit vehiculat numele acestui film și potop de laude la adresa lui Nana Patekar. Recunosc, în ceea ce l-am văzut eu jucând, nu a avut cine știe ce roluri… Însă acest film mi-a dat peste cap toate clasamente în ceea ce privește actori cu experiență. Tragic este că nu știu marathi, m-aș fi bucurat și mai mult de film. Totuși, am reușit să-l văd la calitate excelentă și și-a câștigat un binemeritat loc pe lista mea de ”filme pe care trebuie să le vezi înainte să mori”.

Filmul urmărește viața actorului proaspăt pensionat Ganpat Ramchandra Belwalkar. Inițial, titlul părea exagerat, Natsamrat (care s-ar traduce prin ”împăratul teatrului”), mai ales pentru că Ganpat avea o auto-ironie dusă la extrem, ajungeai să crezi că omul era apreciat că era bătrân și vezi Doamne să nu se oftice sau să se simtă jignit… Abia după derularea a o bună parte a acțiunii îți dai seama ce actor grozav este și trebuie să fi fost în perioada de glorie. Judecând după titlu, avusesem impresia că ni se va prezenta activitatea sa artistică, dar iată că facem o incursiune în perioada traiului de după faimă. Treptat, ni se dezvăluie caracterul, moralitatea lui Ganpat. Am constatat că, deși caracter îndoielnic, un Don-Juan în tinerețe, Ganpat este extrem de sincer cu el însuși în multe privințe. Sufletul său nu este otrăvit, își dorește liniște și înțelegere în familie. Visul său este să trăiască alături de cei dragi și să-și ia rămas bun lumii lăsând totul fiicelor.

Prin natură artist, are bizareriile sale și o franchețe deloc comodă în situații importante din viață. Nu o dată provoacă reacții felurite cu gura sa slobodă sau din dragoste prea mare pentru alcool. Sunt principalele motive pentru care relația sa cu membrii familiei se degradează pe zi ce trece. Soția, pe care o numește cu drag Sarkaar (guvern, conducere), îi este aproape necondiționat. Își cunoaște limitările și încearcă să ajungă la un consens atunci când tensiunile cresc, însă ceea ce nu suportă este să fie înjosit, acuzat pe nedrept. Devine un părinte dezamăgit de lipsa de înțelege și răbdare a odraslelor și împreună cu draga sa soție se răzvrătesc.

Atunci când trebuie să primeze tatăl, și nu actorul, Ganpat este pus în dificultate. Rămâne întrebarea dacă Ganpat va reuși să împace viața de familie cu dorul de muncă și neliniștea interioară. Complexitatea relațiilor familiale sunt redate excelent în acest film. Iar în ceea ce-l privește pe Nana Patekar, este o nestemată. Urmărind sufletul acestei pelicule, am rămas cu ideea că teatrul pare mult mai viu în cultura marathi decât cea hindi. Ar fi enorm de multe lucruri de punctat, doar că trebuie filtrate la nivel individual, nu povestite, astfel că trebuie neapărat să vedeți filmul dacă vă plac poveștile cu și despre oameni. Nu ar fi rău să producă și Bollywood-ul mai multe filme de acest tip.

Aștept reacțiile voastre!

Filmul momentului: YELLOW (2014) – film marathi


recenzia nr. 106 

recenzia nr. 2 în categoria filme marathi

yellowmarathifilm

De foarte mult timp mă străduiam să găsesc filmul acesta fiindcă am auzit o grămadă de laude despre el și unde mai pui că e din categoria mea preferată – cu mesaj social. Degeaba am tot așteptat să-l găsesc la o calitate relativ decentă, tot cu lupa m-am uitat. Dar nu mi-a părut rău nici pentru o clipă. Sensibil, realist și sincer din toate punctele de vedere. Cel mai mult am apreciat, pe lângă subiectul ales și distribuția superbă, faptul că nu încerca să-mi vândă gogoși. Viața este grea, lupta cu greutățile și discriminarea este reală și atunci când cazi, trebuie să înveți să te ridici.

Pe scurt, filmul are în prim plan viața de familie a unui cuplu binecuvântat cu un copil dulce foc, dar care întâmpină probleme încă din primii ani de viață ai fetiței. În loc să fie sprijin pentru mama îngrijorată, tatăl se sustrage complet, considerând că nu este obligat să-și sacrifice fericirea, dar mai ales așteptările și visurile pentru a crește un copil special. Unindu-și forțele, mama și unchiul își dau silința să o aducă pe cea mică pe linia de plutire pentru a o putea înscrie la școală, însă mama nu reușește mai nimic fiindcă nu știe cum să facă față situației. Fetei îi arde însă de joc și distracție, lucru primit copios din partea unchiului mai poznaș decât ea. Lupta acerbă se dă până când familia întâlnește oamenii potriviți la momentul oportun. Și începe astfel transformarea fetei pe toate planurile; este înduioșător și dătător de speranță să vezi cum înflorește un copil mult prea delicat pentru lumea rea și meschină în care trăim în prezent. Extrem de frumos este reliefată și relația cu totul specială dintre ea și mamă, respectiv unchi, iar mai apoi ea și antrenorul care-i arată adevăratul său potențial. Așa cum o subliniază și filmul, întâlnirea oamenilor cu har, cei care sunt cu adevărați interesați să ajute și preocupați de bunăstarea celor din jus este crucială în anumite etape ale existenței fiecăruia dintre noi. Acum cred și mai mult că elementul care nu poate lipsi din interacțiunea umană este comunicarea, însoțită de bunăvoință și ceva toleranță. La fel de importantă este și disponibilitatea de a învăța ceva nou și capacitatea de adaptare la nevoile celor din jur. Oricât de învățat ai fi, oricâte doctorate ai avea agățate pe perete, dacă nu ai abilitatea de a găsi cuvintele potrivite contextului în așa fel încât să aplanezi un conflict sau să oferi alinare, nu vei rămâne decât un calculator uman, o enciclopedie ambulantă, un om cu un defect. Interacțiunea dintre personaje este naturală și plină de sentimente de un real dezarmant. Veți descoperi cu surprindere cine este Yellow și în ce mod îi influențează pozitiv viața personajului principal.

Sunt convinsă că vă va plăcea pelicula, dacă veți decide să o urmăriți.

Vizionare plăcută!

Filmul momentului: Katyar Kaljat Ghusali (film marathi)


recenzia nr. 102 (primul meu film marathi)

Katyar-Kaljat-Ghusali-Marathi-Movie-Poster

La recomandarea unui prieten de pe FB, mi-am luat inima în dinți și m-am așezat confortabil să văd primul meu film marathi. Am o reticență mare în a urmări filme indiene în altă limbă decât hindi pentru că foarte multe au o subtitrare groaznică, făcută de oameni care evident nu stăpânesc engleza; și atunci, nu mai pierd timp să caut o subtitrare de calitate, renunț să mai explorez zona… Ei bine, de data asta am zis că trebuie să rezist, orice ar fi…

M-a fermecat după primele 5 minute… Și mă bucur nespus că am avut șansa să văd o asemenea minunăție! Filmul reprezintă întâlnirea dintre două lumi, două culturi, două școli de muzică clasică indiană. Este un festin atât pentru iubitorii de cultură, cât mai ales pentru cei de muzică clasică – cu mult peste obișnuitul Bollywood atât ca linii melodice, cât mai ales ca versuri și profunzime. Că tot pomenisem de două lumi: acțiunea se petrece în timpuri demult apuse, când India era presărată cu regate de diverse mărimi și origini, când la curtea regelui se țineau întreceri muzicale și poetice, când cultura era înfloritoare și sufletul era bucurat în fiece clipă de versuri pline de însemnătate.

Din câte m-am documentat, titlul s-ar traduce prin ”Un pumnal înfipt în inimă”, și vă mărturisesc că acest simbol al pumnalului este recurent pe tot parcursul peliculei. Poate fi folosit în scopuri egoiste, însă adevărata sa menire este mai presus de orice sentiment omenesc: aceea ca proprietarul să-și dea seama că arta, în speță muzica, nu aparține nimănui, este liberă și nu poate fi constrânsă unui învățător ori școli de orice fel. Sunt explorate o varietate de sentimente și mentalități, iar lecția primordială pe care filmul o aduce în prim plan e că în artă, nu există TU, ci NOI – ego-ul trebuie controlat în așa fel încât să fie productiv, iar comunicare și schimbul de informații, oricât de anevoios ar fi, este necesar. Există numeroase idei subliniate în film care m-au inspirat, printre care și cea care spune că ”totul se învață prin studiu, dar trebuie să deosebești studiul de artă. Studiul intră în noi din exterior, pe când arta vine din interior. Studiul are nevoie doar de minte, pe când arta, atât de minte, cât și de inimă. Studiul poate fi împărtășit, însă arta este impregnată în însăși structura umană. În limbaj muzical, studiul este precum ritmul – poate fi învățat și predat. Arta este ca o melodie – trebuie să locuiască în tine, trebuie să te naști cu ea. Studiul rezolvă ghicitorile lumii, arta le concepe.” Ce poate rezuma mai bine acest film decât acest citat?

Vi-l recomand cu multă căldură, are poveste, sensibilitate, o profunzime rară și muzică pogorâtă parcă din ceruri.

Era să uit: în acest film și-a făcut debutul actoricesc Shankar Mahadevan, compozitor și cântăreț în zona de hindi (și nu numai).

Vă las link-ul (cu subtitrare în engleză) AICI.