Despre oameni și societate cu Prasoon Joshi – partea a III-a

PRECIZARE: Discuția dintre Fahridoon Shahryar (prezentator și redactor la Bollywood Hungama) și Prasoon Joshi (poet, textier) a avut loc în cadrul Jashn-E-Rekhta 2017 (New Delhi, 17-19 februarie), un festival anual dedicat limbii urdu din India. Am ales să aduc acest material mai aproape de voi datorită subiectelor abordate în discuție – să nu vă speriați că am scris urdu (dacă doriți niște explicații pe larg cu privire la complicatul cuplu hindi-urdu, lăsați un cometariu). Ceea ce am postat nu constituie o traducere mot-a-mot a întregii discuții, ci mai degrabă un rezumat destul de cuprinzător; mai mult, am preferat să grupez ideile pe subiecte în loc să urmez o redare cronologică. Aceasta este a treia și ultima parte dedicată lui Prasoon Joshi și sărbătoririi limbii.

Despre oameni, dl Joshi își aduce aminte cu nostalgie că în copilărie și tinerețea din localitatea natală nu se încuiau casele, încrederea era stâlpul ce unea comunitatea. ”Asta ne învață natura, să avem încredere în oameni; este dificil să treci un râu, dar râul rămâne râu, nu-și schimbă natura pe parcursul curgerii sale. Cu oamenii este altceva: ei se schimbă; priviți un copil educat în mediul urban și veți vedea cât de repede învață manipularea pentru a se descurca în mijloacele de transport în comun (în ocuparea unui loc liber pe scaun). Oamenii ne învață manipularea, nu natura; ea este singura sinceră, îți dezvăluie problemele, dar nu te înșală niciodată. Oamenii, în schimb, te pot înșela”.

Advertisement

Despre poezie, muzică și cinematografie cu Prasoon Joshi – partea a II-a

PRECIZARE: Discuția dintre Fahridoon Shahryar (prezentator și redactor la Bollywood Hungama) și Prasoon Joshi (poet, textier) a avut loc în cadrul Jashn-E-Rekhta 2017 (New Delhi, 17-19 februarie), un festival anual dedicat limbii urdu din India. Am ales să aduc acest material mai aproape de voi datorită subiectelor abordate în discuție – să nu vă speriați că am scris urdu (dacă doriți niște explicații pe larg cu privire la complicatul cuplu hindi-urdu, lăsați un cometariu). Ceea ce am postat nu constituie o traducere mot-a-mot a întregii discuții, ci mai degrabă un rezumat destul de cuprinzător; mai mult, am preferat să grupez ideile pe subiecte în loc să urmez o redare cronologică.

Despre poezia autentică dl Joshi ne arată că este care se naște din experiențele proprii, nu din spusele altcuiva.

Ritmuri indiene la ”Românii au talent”

Nu este prima oară când avem parte de momente indiene la o emisiune cum este Românii au talent. Dar e prima oară când simt acuta nevoie să-mi exprim niște dezamăgiri public.

Atunci când produci o astfel de emisiune se presupune că înțelegi ce înseamnă un moment artistic și că ești conștient că fiecare artist are nevoi diferite fiindcă actul artistic este deosebit. După ce am tot urmărit episoade din Românii au talent, mi-am dat seama că s-a clădit acest monstru al spectacolului pe spinarea unor oameni, profitând de inocența unora, de slăbiciunile altora, de bun simțul al câtorva, de tragediile personale sau de posibilitatea de-a face rating pe talentul altora.

Despre limbă, identitate și cultură cu Prasoon Joshi – partea I

PRECIZARE: Discuția dintre Fahridoon Shahryar (prezentator și redactor la Bollywood Hungama) și Prasoon Joshi (poet, textier) a avut loc în cadrul Jashn-E-Rekhta 2017 (New Delhi, 17-19 februarie), un festival anual dedicat limbii urdu din India. Am ales să aduc acest material mai aproape de voi datorită subiectelor abordate în discuție – să nu vă speriați că am scris urdu (dacă doriți niște explicații pe larg cu privire la complicatul cuplu hindi-urdu, lăsați un cometariu). Ceea ce am postat nu constituie o traducere mot-a-mot a întregii discuții, ci mai degrabă un rezumat destul de cuprinzător; mai mult, am preferat să grupez ideile pe subiecte în loc să urmez o redare cronologică.

Despre limbă, identitate și cultură

În privința limbii, ne mărturisește dl Joshi, nu era conștient că vorbește o limbă sau alta, ci a văzut mereu limba ca un mijloc de comunicare; pentru el, într-o limbă transpare bagajul cultural al individului. O limbă este vie, iar cei care judecă o limbă sunt cei care nu o folosesc fiindcă cei care o fac nu au nevoie să o judece, să diferențieze între ele. Limbajul, vocabularul său a crescut prin sesiunile de citit în biblioteca din Rampur încă de la o vârstă fragedă.

Al șaptelea simț – cu și despre limbă

La școală, am fost învățați că există 5 simțuri: văz, auz, miros, gust și simțul tactil; unii, mai conectați la supranatural, ar adăuga un al 6-lea (și nu mă refer la Whirlpool) – percepția extrasenzorială (cum ar zice românul simplu, ”vorbitul cu lumea aialaltă”). Am văzut de curând un reportaj la știri în care ni se prezentau alte 4 simțuri ce ar completa lista clasică de 5: echilibrocepția (simțul echilibrului), propriocepția (situarea în spațiu), termocepția (simțul temperaturii) și cronocepția (percepția timpului); după ceva documentare, se mai poate adăuga și nocicepția (sensibilitatea la durerea fizică) și probabil multe altele…

Eu, ca să fiu mai cu moț, aș adăuga lingvocepția; nu vă apucați de căutat cuvântul prin dicționare, vă asigur că nu există. Ceea ce urmează să citiți reprezintă părerea mea pur personală (asta ca să fiu pleonastică până la capăt), fără pretenția de a avea vreo bază științifică (sau poate are și nu știu eu).

Având experiență în ale învățatului limbilor străine, am parcurs niște etape naturale în acumularea cunoștințelor până să ajung să pot folosi acea limbă. Succesul sau eșecul în învățare se definește, în cazul meu, prin nivelul de interes față de limba respectivă și cantitatea de muncă depusă spre a o învăța. Astfel, dacă la engleză mă descurc excelent e numai datorită efortului susținut și anilor de contact cu limba; la polul opus se află persana, ea constituind doar un mijloc prin care am asimilat un nou alfabet, pe care nu am continuat s-o studiez.

Și acum, o să mă întrebați ”bine, dar cum rămâne cu titlul? Al șaptelea simț?”