valabil pentru săptămâna 96: 28 septembrie-4 octombrie
Un film extrem de sensibil și o poveste emoționantă. Îmi face mereu plăcere să-l revăd fiindcă e de pe vremea când Salman Khan chiar își dădea silința în ale actoriei.
Susțin ideea donării organelor. Este primordial să dăm asemenea lucruri mai departe atunci când se îndeplinesc condițiile deoarece nu se găsesc de cumpărat pe garduri… S-a explorat și ideea că primitorul moștenește unele din preferințele donatorului. Ce e drept, s-a ajuns la exagerare, dar e de bun gust. E unul din filmele care trebuie simțite, trecute prin prisma proprie, nu povestite…
Ceea ce îmi displace extrem de mult e faptul că indienii o dau mereu în bară cu medicina; exagerează până în halul în care iese te miri ce (ex. personaj împușcat, sânge șiroaie, ca să descoperim apoi că inima pentru ei e în dreapta…) Se aplică și aici… Exceptând aceste momente, filmul e construit temeinic în jurul unei tragedii, încercarea personajului principal masculin de a-și reface viața și a-i da un nou sens.
Foarte bună prestația lui Salman și a lui Preity, același lucru e valabil pentru Bhoomika. Unele scene sunt redundante, însă se poate trăi cu filmul așa cum e.
Aștept reacțiile voastre!
Hedwig's Blog 
Jun 07, 2016 @ 05:12:45
Daca nu juca Bhoomika, poate mi-ar fi placut mult mai mult filmu’. Mi-a placut de ea in Tere Naam, dar aici, zau ca mi-a parut a fi pe langa!
Filmu’ m-a dus cu gandul la Chori Chori Chupke Chupke, unde era tratat tot un subiect, care pentru indieni era tabu! Culmea, desi tabu, sunt pe primele locuri in traficul de organe! O tara a contradictiilor!