Chaand ko pata tha – un poem de Teodora Gheorghe


Fiindcă mi-a plăcut tare mult poemul, mi-am zis să-mi ascut talentul la tradus din hindi în română. Amabilă cum este, Teodora mi-a dat acordul să încerc o traducere și iată că a ieșit ceva; traducerea îmi aparține în totalitate, la fel precum originalul poem este proprietatea intelectuală a Teodorei – rugămintea mea este să tratați cu respect munca unui om născut pentru literatură de calitate. Cât despre traducerea mea, e mereu loc de îmbunătățire. Sugestiile sunt binevenite.

Poezia o găsiți AICI.

And a message for non-Romanian speakers: I loved Teodora’s poem (The Moon Knew) so I decided to try and translate it into Hindi (with her permission). The translation can always be perfected, therefore your suggestions are welcome – do judge only the Hindi. One more thing: the present poem is subject to copyright and therefore pertains to Teodora alone, do treat her wonderful work with due respect.

You can find her here: FATA DIN LUNĂ (her blog in Romanian)

Poem: Luna ştia – TEODORA GHEORGHE
Chaand ko pataa thaa
चाँद को पता था

Casa mea s-a schimbat mult
Mere ghar mein bahut badlaav aayaa
मेरे घर में बहुत बदलाव आया
de când mi-a răsărit o lună în sufragerie
jab se baithak mein ek chaand nikal aayaa
जब से बैठक में एक चाँद निकल आया
mare cât o oglindă şi rotundă ca o eternitate
aaine se bada aur anantkaal ki tarah gol
आईने से बड़ा और अनंतकाल की तरह गोल
cu două scobituri prin care se vede marea
do chedon ke saath, jinmein saagar dikh jaata hai
दो छेदों के साथ, जिसमें सागर दिख जाता है
şi uneori un pescăruş.
aur kabhi-kabhi ek samudra kaak.
और कभी-कभी एक समुद्र काक।
Mă priveşte cu subînţeles
Aashay se dekh raha hai mujhe
आशय से देख रहा है मुझे
de fiecare dată când mă aşez pe canapea
har baar jab sofe pe baith jaati hoon
हर बार जब सोफ़े पे बैठ जाती हूँ
şi canapeaua scârţâie, se frânge sub greutatea mea
aur sofa charcharaataa hai, mere vazan se toot raha hai
और सोफ़ा चरचराता है, मेरे वज़न से टूट रहा है
deşi nu mai sunt demult om
halanki main bahut samay se insaan nahin rahi
हालाँकि मैं बहुत समय से इंसान नहीं रही
dar singurătatea mea o apasă, e bacoviană, striveşte
par meri tanhaai usko dabaati hai, bakoviyan hai, todti hai
पर मेरी तन्हाई उसको दबाती है, बाकोवियन* है, तोड़ती है
e mai vie ca mine
mujhse zyaadaa jeevit hai
मुझसे ज़्यादा जीवित है
şi luna ştie, de aceea aţipeşte mereu cu un ochi deschis
aur chaand ko pata hai, isliye sota hai hamesha ek khuli aankh se
और चाँद को पता है, इसलिए सोता है हमेशा एक खुली आँख से
ca să vegheze asupra mea
taki vah meri pahardaari kare
ताकि वह मेरी पहरदारी करे
să nu cumva să spulber totul în jur.
ki main kahin sab kuch nasht na karoon.
कि मैं कहीं सब कुछ नष्ट न करूँ।
Nu vorbeşte, doar suspină şi atunci din hăurile ei
Baat nahin karta, sirf sisakta hai aur tab uski gaharaaiyon se
बात नहीं करता, सिर्फ़ सिसकता है और तब उसकी गहराइयों से
se prelinge câte un val înspumat.
ek ek jhaagdaar lahar bahta hai.
एक एक झागदार लहर बहता है।
Ai venit pentru mine, o întreb
Mere liye aae ho, main usse poochti hoon
मेरे लिए आए हो, मैं उससे पूछती हूँ
în timp ce-mi caut o rochie pentru un trup invizibil
ek adrishya shariir ke lie ek poshaak khojte samay
एक अदृश्य शरीर के लिए एक पोशाक खोजते समय
luna se rostogoleşte pe duşumea
chaand farsh par ludhakta hai
चाँद फ़र्श पर लुढ़कता है
acum e un chip sidefiu şi moale, seamănă cu mine
ab ek moti jaisi, komal soorat hai, meri jaisi
अब एक मोती जैसी, कोमल सूरत है, मेरी जैसी
o figură palidă care-şi strigă numele
ek zard sa roop jo apna naam pukaarta hai
एक ज़र्द-सा रूप जो अपना नाम पुकारता है
într-o casă fără uşi, ferestre şi draperii
ek bina darvaazon, khidkiyon aur pardon ke ghar mein
एक बिना दरवाजों, खिडकियों और पर्दों के घर में
doar cu o sufragerie unde e veşnic noapte
sirf ek kamre mein jahaan hamesha raat chaai hui hai
सिर्फ़ एक कमरे में जहाँ हमेशा रात छाई हुई है
şi nu aprinde nimeni lumina
aur bijli koi chalaataa nahin
और बिजली कोई चलाता नहीं
nu mai e nici luna
chaand bhi nahin raha
चाँद भी नहीं रहा
nu mai sunt nici măcar eu
main bhi nahin rahi
मैं भी नहीं रही
şi totuşi de ce mi-e încă foame de un trup?
Phir bhi main abhi bhi shariir ki bhookhi kyon hoon?
फिर भी मैं अभी भी शरीर की भूखी क्यों हूँ?

*the word in red is a term that comes from the name of a Romanian poet called George Bacovia, it cannot be translated since it does not have a cultural equivalent – at best one can say sadness (maayoosi, niraashaa). For more info on Bacovia, click HERE.

fullmoonblue

4 Comments (+add yours?)

  1. jitenpurohit
    Feb 09, 2016 @ 12:10:15

    एक छोटी सी कविता मेरी भी,,,
    कल रात अचानक ही ठंडी नदी
    पर्वतों को छोड़ आ गई जहन में
    बहने लगी मुझमें पूरे आवेग से
    कानों में वही नीले पंखों वाली
    छोटी सी चिड़िया बोल उठी
    तोते बालों को नीड़ समझ
    सरगोशियां सी करने लगे
    और नदी के बीच शिला पर
    बैठा मैं कुछ भीगा कुछ सूखा
    सोच रहा थी क्या कुछ था भीतर
    जो अब भी नम और भीगा है
    और कितना कुछ जो सूख चुका है
    किसे समेटूं और कितना सहेजूं
    वक्त की फितरत है सदियों पुरानी
    कुछ लाता है बहुत कुछ ले जाता है
    आँख खुलते ही नदी परिंदे पहाड़
    सब अपनी मंजिल को लौट चले
    पर कितनी नमी मुझमें छोड़ चले…

    Reply

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: