Filmul săptămânii: HAATIM TAI (1990)

valabil pentru săptămâna 25: 19-25 mai 2014

Pentru că, la rândul meu, am primit o recomandare, mă bucur să vă prezint cel mai diferit film indian pe care l-am văzut până acum. Este diferit deoarece este primul film fantastic (adică din genul respectiv) pe care l-am urmărit, mai ales pe vremea când tehnologia nu era atât de avansată ca acum.

Nici nu știu cu ce să încep; cred că cea mai apropiată caracterizare de felul filmului e că reprezintă un melanj între 1001 de nopți, Povestea lui Harap Alb, elemente din marile legende ale dragostei eterne din suita Heer-Raanjha sau Laila-Majnun, Aladin, legende grecești (probabil mai sunt și altele, dar astea mi-au venit în minte). E un fel de mini-enciclopedie a orientului.

Filmul prezintă aventurile lui Haatim despre care toată lumea știa că este un om extrem de pios. Acesta călătorește în toate cele trei lumi, de la pământ, la ceruri și zona subpământeană. E și un fel de mini enciclopedie în ceea ce privește învățătura musulmană deoarece promovează valori morale pozitive prin puterea exemplului. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult a fost că în prima jumătate se axează mult pe lecții de viață. Se prezintă poveștile unor personaje care cad în dizgrație și toate nenorocirile se abat asupra lor din cauza tarelor pe care nu au reușit să le întrepte de-a lungul vieții. Astfel că se vorbește despre efectele miraculoase ale faptelor bune, oricât de mici ar fi acestea, despre căință și puterea ei transformatoare, despre consecințele distrugătoare ale desfrâului, pedeapsa pentru cel care nu-și iubește aproapele, repercusiunile pe care trebuie să le suporte acela care rănește un priten al Domnului, puterea rugăciunii, chiar mai mult, puterea rugăciunii atunci când vine din partea unui om pur, pedeapsa pentru aroganță și răul făcut viețuioarelor, problemele aduse de setea neostoită a omului de a avea puterea supremă: controlarea vieții și morții.

Sunt atât de multe elemente încât ar trebui să fac un soi de ”editorial” care să se întindă pe mai multe zile, dar am să mă opresc aici. Deși recunosc că am trecut destul de greu cu vederea scenele ”suprarealiste” și mi-a luat ceva până m-am obișnuit, merită să-l vedeți fără urmă de îndoială! Limba vorbită este de o frumusețe rară; a fost muzică pentru urechile mele. E primul film cu Jeetendra pe care-l văd și sunt plăcut impresionată; i s-a potrivit rolul de ”băiat de catifea” (după o vorbă ungurească 😀 ).

Mi-a plăcut EXTREM DE MULT tocmai datorită bogăției de evenimente, simboluri dar și mesajelor din conținut. (Unele lucruri îmi aduc aminte de personaje precum Hercule sau Medusa, zmei, Aladin sau Hanuman).

Despre sursa de inspirație

Se pare că acest personaj a existat cu adevărat. Era un poet arab preislamic de credință creștină. Se pare că a fost o figură importantă și cunoscută pentru că numele lui apare în câteva hadith-uri (nu știu exact care, din păcate) precum și în lucrările marelui Saadi (Gulistan și Bostan). Devenise legendar pentru generozitatea lui, astfel că zicala ”la fel de generos precum Hatim” există și astăzi.

Filmul îl găsiți integral AICI.

Pentru cei interesați, am găsit o traducere în engleză a cărții (Aventurile lui Haatim Tai) pe care se bazează acest film: AICI