Cu ocazia Zilei Limbii Române (31 august), am început un șir de postări având ca punct central apropierea dintre limba română și limba hindi prin cuvinte ce se regăsesc în ambele limbi. Am văzut asemănările și diferențele de înțeles pentru fiecare. Dacă ați ratat primele două părți, puteți să le citiți AICI și AICI. Continuăm lista azi, ca un mod de a continua sărbătoarea apropierii dintre limbi, cu alte 10 cuvinte:
- leș (în română din turcescul leș) = laash (în hindi din persanul laash): sensul se păstrează în ambele limbi, deși există mica diferență vocalică, anume „cadavru, hoit”;
- cusur (în română din turcescul kusur) = qasoor (în hindi din arabul qusur): în cuida diferenței de scriere și pronunție, înțelesul este identic în ambele limbi, „greșeală, eroare, neglijență, deficiență, neajuns”;
- ciorbă (în română din turcescul çorba) = shorba (în hindi din persanul shorba): iarăși, în ambele limbi, cuvântul se referă la „supă”, diferența constând doar în prima consoană;
- halva (în română din turcescul helva) = halvaa (în hindi din arabul halva): în ambele țări, se referă la același dulce pentru care există numeroase rețete, dar care este la fel de gustos, oriunde ar fi preparat;
- hal (în română din turceascul hal) = haal (în hindi din arabul haal): avem de-a face, din nou, cu o potrivire perfectă de sens, „stare, condiție, situație, circumstanță” cu mențiunea importantă că în limba română „hal” apare cel mai adesea cu sens negativ, „În ce hal arăți!/Ce-i cu halul ăsta?/Doamne, în ce hal a ajuns!”;
- moft (la noi din turcescul müft) = muft (în hindi din persanul muft): pe lângă diferență de vocală, avem una și la nivel semantic; dacă în română „moft” se referă la un fleac, un lucru fără însemnătate sau valoare, în hindi este specializat și înseamnă „gratuit, fără plată”; să nu uităm că noi avem expresia „a face mofturi”;
- hamal (în română din turcescul hamal) = hamaal/hammaal (în hindi din arabul hammaal): nici aici nu avem probleme de sens, căci ambele limbi sunt de acord că hamalul desemnează un muncitor care ridică poveri, cineva care cară greutăți; la noi găsim expresiile „a munci ca un hamal”, „hamal de lux” (ultima cred că e regionalism, mai degrabă);
- săpun (la noi din latinescul sapo,-onis și neogrecescul sapuni) = saabun (în hindi din arabul saabun): nu cred că necesită explicații, sensul e același în ambele limbi;
- șampon (la noi din franceză sau germană, schampoo) = champi (în hindi sursa este necunoscută, probabil mai recentă de sanscrită): dacă la origini, în hindi, se referea strict la masarea scalpului și aplicarea diverselor uleuri pentru hrănirea părului, a ajuns treptat să cuprindă și ideea de șampon; în rest, avem înțelesuri identice;
- pehlivan (în română din turcescul pehlivan) = pahalvaan (în hindi din persanul pahlvaan): în română este arhaicizat, iar sensul diferă de limba de origine; dacă în turcă se referea la un luptător, atlet, în română a ajuns să însemne „acrobat, jongler, scamator” sau chiar „șmecher, poznaș, șarlatan, escroc”; în hindi, înțelesul a rămas cel de luptător, atlet.
Feb 09, 2018 @ 11:53:36
Multumesc. Banuiesc ca e o munca de cercetare extrem de laborioasa .Rezultatele sunt extrem de interesante.Nu e greu de intuit cum au ajuns in romana….
Feb 09, 2018 @ 14:52:52
cu drag; nu pot să zic că e mare lucru, odată ce găsesc cuvintele care mi se par mie înrudite; urmează niște ore cu dicționare în față pentru confirmare 🙂