Filmul săptămânii: JOLLY LLB (2013)


valabil pentru săptămâna 22: 28 aprilie-4 mai 2014

Cu scuzele de rigoare pentru întârziere, vă propun să urmăriți o comedie care are și o latură serioasă, reușind să se ridice dintre acele filme care nu fac altceva decât să pună artiștii într-o lumină proastă: de maimuțe fără minte care se dau în spectacol.

Am fost plăcut surprinsă să-l descopăr pe Ashad Warsi în poate cel mai bun rol al său, de avocat stăpânit de a dorința de a da lovitura, de a deveni star peste noapte în breasla sa. Nu mai e nevoie să ne imaginăm că e duce de pe o zi pe alta și că nu e tocmai priceput în meserie, ci mai degrabă genul care se bazează pe atenții. Face parte din categoria celor care vor să urce pe scara socială fără prea mare efort și implicit pe spatele altcuiva.

Este interesant să asistăm la transformarea personajului din cineva superficial care i-a totul în derâdere într-un individ pentru care dreptatea contează cel mai mult. Dreptatea trebuie atinsă cu orice preț, mai cu seamă atunci când este în joc viața oamenilor simpli care nu beneficiază de fonduri financiare fără fund. Războiul pe care Jolly îl declară corupției, nedreptății, minciunii se concretizează în critica acidă pe care filmul îm aduce societății contemporane unde tot ceea ce contează este banul. Dacă deții suficiente teancuri de bancnote, poți învârti pe oricine pe degete. Jolly își dorește ca acest obicei împănântenit să dispară mai ales în sistemul juridic, unde oameni care au distrus familii și curmat vieți sunt achitați din ”lipsă de probe” care este expresia sinonimă cu ”banii au ajuns unde trebuie”.

Deși inițial tentat să o ia pe căi neortodoxe, Jolly se alătură într-un final adevărului și dreptății, împins fiind de cei dragi. Iar efortul său este răsplătit, reușind să-și împlinească scopul cu succes. Ajunge un om căutat de mass-media, cu salariu stabil, respectat de oamenii simpli pentru îndârjirea sa de a lupta împotriva corupției și ”nepotismului”.

Războiul pe care îl duce împotriva celui mai vestit avocat, T. Rajpal, și împotriva absurdității sistemului juridic este acerb și merită urmărit pentru că este presărat cu momente comice și replici acide, cu subînțeles. Sper că vă va face la fel de multă plăcere ca și mie să-l urmăriți!

jollyllb2

Cu și despre indieni – comedii engleze & americane


Dacă nu știți de ele încă, vi le recomand cu mare căldură; sunt super haioase, pline de glume care te fac să te doară burta de râs, iar actorii sunt simpatici foc. E vorba despre două seriale de comedie (sitcom-uri) unul mai vechi, englezesc și altul american, ceva mai recent.

1. Mind Your Language (1977-1979; 1986): are 4 sezoane și prezintă povestea unor imigranți care se străduie din răsputeri să învețe engleza pentru a se putea descurca în Marea Britanie; printre ei, Ali, Jamila și Ranjeet. Nu e plin de umor tipic britanic, ci unul mult mai sănătos și accesibil. E un perfect exercițiu și de limbă engleză pentru că reunește o grămadă de accente: engleza cu accent indian, german, chinez, japonez, grec, maghiar, italian, francez, spaniol și desigur britanic (cu subgrupele sale). Se găsește integral pe utube dacă bine îmi amintesc. Iată un exemplu:

2. Outsourced (2010-2011): din păcate a avut doar un sezon, dar m-am distrat de minune urmărind aventurile unui american care a fost trimis în India în interes de serviciu. Pe acesta cred că-l găsiți doar din surse mai neortodoxe.

PS: dacă mai știți vreunul care se încadrează în acest gen, nu ezitați să lăsați un comentariu 😀

‘Este fiul meu’ spune Savita Chhiba despre ginerele Shah Rukh Khan


Shahrukh Khan și Gauri Khan

Shahrukh Khan și Gauri Khan

Prima întâlnire: L-am întâlnit prima oară pe Shah Rukh, în adevăratul sens al cuvântului, în 1991 chiar înainte ca el și Gauri să se căsătorească. Înainte de asta, venea des pe la noi acasă împreună cu prietenii fiului meu. Juca hockey cu fiul meu care e un jucător excelent. Inițial, nu am știut că el se întâlnește cu Gauri. Shah Rukh i-a spus fratelui meu că vrea să se căsătorească cu fiica mea. A durat ceva până am acceptat ideea și cum avea Gauri să se adapteze căilor industriei de film și cât va câștiga el ca actor. Eram îngrijorată. Dar după căsătorie, când am fost la Mumbai și Shah Rukh m-a dus la studiouri am aflat cât de obișnuită e viața aici. Și că actoria este una dintre cele mai sigure profesii.

Rețineri inițiale: Da, au fost niște rețineri la început. Exista un semn de întrebare cu privire la viața actorilor căsătoriți și asta ne-a condus la acele rețineri. Shah Rukh mi-a alinat toate îndoielile odată ce s-au căsătorit. Are o putere extraordinară de a te fermeca atunci când vorbește. De aceea a avut atâta succes în toți acești ani. Omul trebuie să se folosească de oportunitățile primite și Shah Rukh are inteligența de a o face. Este cu adevărat nemaipomenit și ia întotdeauna deciziile corecte. Este un ginere bun. Suntem bucuroși să-l avem ca ginere. More

Filmul săptămânii: COCKTAIL (2012)


valabil pentru săptămâna 21: 21-27 aprilie 2014

cocktail-0a

Prima tentativă de a-l urmări a eșuat lamentabil. Însă, mă bucur că i-am dat o a doua șansă, e un film plăcut, haios, dar mai cu seamă pretat contextului contemporan, înfățișând cu acuratețe viața generației tinere. Am crezut că va fi un alt film despre cât de șmecher e să fii bețivan, să zbori din floare-n floare și să te trezești în fiecare dimineață cu o mahmureală cruntă. Spre fericirea mea, e un film mai profund cu o poveste destul de complicată cât să mă țină pe un scaun până la final.

Avem două categorii de oameni: cei moderni care trăiesc pentru a se distra și respectiv cei tradiționaliști, cu valori puternic înrădăcinate și calități ce vor stârni admirația celor din jur. Veronica e petrecăreața orașului, al cărei singur scop în viață pare să fie acele de a-și depăși propriul record de ore petrecute prin cluburi pe noapte și număr de pahare de tărie date peste cap. E bogătașa răsfățată de cecurile lunare ale părinților, dar cu grave lacune la capitolul împlinire emoțională. Are încredere oarbă în oameni pentru că s-a educat să se detașeze, să nu se implice sentimental, să acționeze cu o doză însemnată de superficialitate. În casa ei e un permanent ”du-te vino”, Veronica însăși fiind un musafir în propria existență.

Asta până când apare Meera, întruchiparea indiencei clasice: manierată, respectuoasă, inteligentă, simplă, dar ștearsă și speriată până și de bombele care nu s-au fabricat încă. Ea e opusul Veronicăi: dacă Veronica e ”bigdi hui chokri” (fătuca decăzută), atunciMeera este întruchiparea ”bhaaratiya naari” (indianca prototipică), genul de fată adorată de soacrele în căutare de nurori. Meera își începe prost vizita la Londra suferind o uriașă decepție în dragoste, însă asocierea cu energica Veeru o trezește și pe ea la viață: își schimbă stilul vestimentar, dar mai cu seamă atitudinea – din fata sfioasă care trecea neobservată devine o tânără sociabilă, plină de un curaj regăsit, care emană bucurie.

De obicei, când există două tinere cu personalități diametral opuse în aceeași poveste va prevala una dintre ele; rămâne de văzut dacă fata bună se pervertește sau dacă cheflia se cumințește. Cu atât mai interesantă va fi călătoria de transformare a personajelor cu cât în ecuație mai apare o necunoscută: Gautam, aspiratorul de gagici. Mă așteptam, inițial, ca personajul masculin să urmeze fie tipologia A (doctor în fustangeală, repetent în carieră), fie B (doctor în carieră, ratat în fustangeală); ei bine, Gautam face parte din categoria C (excelează în toate).totuși, nu se pricepe la un lucru esențial: să o convingă pe mama lui să nu-i mai caute soață. Odată cu decizia de a o minți pe mama sa spunându-i că și-a găsit jumătatea vin și consecințele.

Există multe faze haioase din cale afară, ceeac ce ține spectatorul departe de plictis și rup din seriozitatea care se așterne atunci când se ridică întrebări cu privire la dragoste adevărată, loialitate, sinceritate, prietenie, trădare.

Criza de identitate prin care trece Veronica este dureroasă de privit, dar cred că era inevitabilă. Odată și odată, tot s-ar fi trezit din visul luxului și al băuturii anestezice care curge râuri să descopere o casă goală și un suflet la fel de gol. Comportamentul ei seamănă cu cel al unui copil căruia i s-a luat jucăria preferată: plânge, țipă și insistă c-o vrea înapoi cu orice preț. Va învăța până la urmă că omul nu e o jucărie pe care o așezi pe un raft prăfuit atunci când nu ai chef de ea și o uiți acolo, iar atunci când vrei să te distrezi o iei cu tine pe post de tovarăș. Cu atât mai mult, va trece ea însăși prin ipostaza de jucărie a altcuiva și abia atunci va înțelege de câte ”jucării” a profitat și ea la rândul ei. Sintagma ”fără obligații” e de când se știe o soluție temporară cre funcționează mai ales în floarea vârstei, nicidecum rețeta longevității unei relații și cu siguranță că nu te scutește de suferință.

E un film ce merită văzut pentru că reflectă realitatea secolului în care trăim, unde accentul cade pe ”carpe diem” fără a ne păsa de consecințe. Călătoria inițiatică a celor trei personaje este extrem de bine povestită, fără a deveni nici o clipă plictisitoare. Aș vrea să subliniez o scenă care mi-a plăcut în mod deosebit: scena din club în care sunt relevate cele două naturi ale Veronicăi – cea care trăiește la maximum pe ritmurile antrenante care îi bubuie până în stomac și cea care are inima zdrobită, e confuză și nu știe ce îi rezervă viitorul. Imaginile sunt foarte expresive și redau vizual perfect sentimentele pe care le încearcă omul care se simte abandonat deși se află în mijlocul unei mări de oameni.

Așadar, dacă bei prea multe cocktail-uri, riști să treacă viața pe lângă tine.

Rulează la noi din 18 aprilie.

 

Sărbători liniștite tuturor!


Vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi, multă sănătate și râuri de iubire și înțelegere.

Hristos a înviat!

 

ouaincondeiate

Filmul săptămânii: BHOOTHNATH RETURNS (2014)


valabil pentru săptămâna 20: 14-20 aprilie 2014

Vă propun un film extrem de simpatic, recent lansat, care sunt convinsă că o să placă atât celor mici, cât și celor mari.

bhoothnathreturns poster

E o excelentă critică adusă societății, dar și celor care o alcătuiesc. Glumele sunt picante, extrem de critice, dar tare bine gândite țintite și excelent executate de actori. Este vizată conducerea statului care este corupt de la rădăcină, iar accentul este pus pe exercitarea dreptului cetățenesc de a vota. Ideea care este subliniată în film este să se meargă la vot; acum desigur este cam greu să-ți vină cheful să te duci la vot când candidații sunt niște lacomi, profitori, mincinoși, își urmăresc propriile interese și pe deasupra poate mai au și un dosar penal pentru corupție (aici mă gândesc la exemplul țărișoarei noastre dragi).

Ei, dar când candidatul la alegeri este unul cu totul special, se anunță o luptă pe viață și p moarte, sau mai bine zis pe viață și pe bani.

Vă recomand să-l vedeți când aveți timp; doza de comedie și seriozitate se completează perfect, iar ”chimia” dintre Akhrot și Kailash Nath este genială. Deși are multe clișee care pot tăia din avântul filmului, este genul de comedie inteligentă care livrează și un mesaj de interes public cu succes.

Filmul săptămânii: BLACK (2005)


valabil pentru săptămâna 19: 7-13 aprilie 2014

O capodoperă. Pentru mine, este unul dintre cele mai reușite filme artistice indiene de limbă hindi din următoarele motive: subiectul este foarte bine ales, iar întreaga poveste conține multe din elementele pe care eu le caut pentru ca experiența mea filmografică să fie completă – dramă, coerență, sensibilitate, emoție, structură bine definită, replici inteligente, distribuție de excepție, mesaj puternic, măiestrie regizorală, produs finit unitar și spectaculos cu puternic impact emoțional și moral.

Dați-mi voie să dedic câteva rânduri celor 3 actori fără de care acest film nu ar fi ceea ce este: Ayesha Kapur, Rani Mukherji și desigur Amitabh Bachchan. Dacă dl. Bachchan nu are nevoie să îmi demonstreze nimic, Rani a depășit orice așteptări și mi-a închis definitiv gura. Este clar că e rolul vieții ei. Nu am cuvinte să descriu cât de mult s-a ridicat deasupra tuturor rolurilor din cariera sa, dar și deasupra contemporanilor ei. Nu știu cum a reușit Sanjay Leela Bhansali să o scoată din zona de confort, dar îl aplaud prelung pentru rezultatul final care e demn de Oscar. Dacă pentru oarecare motiv nu o puteți suferi pe Rani, cred că acest film vă va ajuta să o vedeți într-o altă lumină, iar dacă o îndrăgiți, vă veți reîndrăgosti. Cât despre Ayesha, cuvintele mele pălesc în fața talentului ei la o vârstă așa fragedă. Îmi doresc să o văd și în alte producții pentru a mă putea bucura de înflorirea ei atât fizică, cât mai ales artistică.

Black-2005-Hindi-Movie-Watch-Online1

O poveste extrem de sensibilă și emoționantă, ni se prezintă o bună bucată din viața unei tinere care este deosebită de marea masă: este specială. Ceea ce m-a făcut să apreciez filmul și mai mult e faptul că accentul nu se pune pe partea negativă a vieții – greutăți, obstacole, discriminare – ci se concentrează pe procesul de învățare și adaptare, pe extragerea părților pozitive dintr-o mare de negativitate, pe zărirea luminii în oceanul de beznă. Adaptarea într-o lume ciudată se face sub forma unei lupte permanente cu proprii demoni, cu societatea, cu prejudecățile oamenilor care sunt convinși că o astfel de persoană nu poate reuși în viață.

Titlul este unul banal la prima vedere, însă simbolic are o putere de nebănuit. Eu întotdeauna asociez negrul cu moartea, sfârșitul, golul, nimicul. Acest film m-a învățat să-l privesc cu alți ochi: ca un spațiu care așteaptă să fie explorat, studiat și umplut cu elementele propriei minți creative. și m-am întrebat de ce am nevoie de ceva atât de întunecos? Pe lângă a mă face să par mai slabă atunci când îmbrac această culoare, am nevoie de negru ca să învăț să apreciez lumina; mai mult decât atât, să învăț să recunosc, să ocrotesc și să fructific lumina din interiorul meu. Oamenii tind să uite că în ei sălășluiește lumina deoarece unii dintre ei sunt atât de tenebroși încât par că lumina nu a locuit în ei niciodată. Precum o mamă își îngrijește copilul, tot așa ar trebui și noi să avem grijă de lumina noastră (că nu degeaba se spune ”nu lăsați copilul din voi să moară niciodată”). M-a mai învățat că trebuie să fiu capabilă să prețuiesc lumina și s-o folosesc cumpătat căci în întuneric ochii devin inutili în absența luminii. În plus, în beznă, cel care aprinde lumina se poate transforma ușor în pradă, iar acest lucru mă trimite la ideea că trebuie să accept că negrul există și că o parte din el se regăsește și în mine. Trebuie să mă împrietenesc cu el, dar să-l țin sub control și să profit de calitățile sale de ghid la nevoie. Nu trebuie să uit că am o natură duală compusă din întuneric și lumină și că nici una nu poate exista fără cealaltă. Depinde numai de mine care dintre ele va prevala și în ce măsură le voi lăsa să-mi guverneze existența.

Revenind la poveste, filmul se deschide cu un timp prezent din care ne vom întoarce într-un trecut care ne va dezvălui suferințele personajelor. Pe de-o parte, avem un copil a cărui existență este dată peste cap de o boală și o familie distrusă la gândul că fetița lor nu va putea duce o viață normală. Peste toate visele părinților s-a așternut un întuneric de neînlăturat, iar primele raze de speranță vin sub forma unui profesor ”trăsnit”. Iată, de cealaltă parte, un profesor prost plătit și sătul de viața lipsită de satisfacții profesionale își duce zilele într-o monotonie care îl plafonează și dezamăgește profund. Dornic de provocări, este nerăbdător să-și pună în aplicare magia, adică metodele neconvenționale care devin uneori greu de suportat, când află că o familie are nevoie urgentă de ajutor. Se conturează mai multe tipologii de oameni: tatăl fetei – încăpățânat, sobru, cu un aer superior, e incapabil să facă față situației, fiind complet depășit; soluția lui: scăpăm de problemă. Mama fetei: bună la suflet și plină de iubire pentru familia ei, dar e mult prea supusă în fața autorității masculine din casă; își dorește cu toată ființa o schimbare pentru binele copilului, dar este intimidată de posibila reacție a soțului. Fata: o copilă ajunsă o sălbatică din cauza proastei strategii aplicate de părinți și anume cocoloșirea plus acordarea de libertate absolută pentru că este altfel; e încăpățânată, calitatățile și abilitățile ei fiind complet neexplorate pentru că părinții nu sunt în stare să ajungă la un consens privind soluția optimă pentru viitorul ei. Și desigur profesorul trăsnit: arată ca un vagabond, dar are o minte de geniu; implementează metode neconvenționale pentru a disciplina, dar mai ales pentru a-i învăța pe cei care au nevoie să cunoască lumea într-un alt mod decât cel obișnuit; este ciudat, dar e înzestrat cu o răbdare și perseverență de nestrămutat, iar rezultatele nu întârzie să apară.

Sunt sfâșietoare scenele în care fata învață cum să privească lumea dintr-o altă perspectivă, efortul  care vine din ambele părți este uriaș, iar chinul prin care trece mama văzându-și puiul neajutorat este de neînchipuit. Profesorul trebuie întâi să-i câștige încrederea ca mai apoi să poată face primii pași către prietenie. Fata trebuie să se adapteze unui alt stil de viață, în care i se impun limite, iar necesitatea de a deveni independentă o sperie în aceeași măsură în care o înspăimântă necunoscutul, lumea dinafara casei care îi oferă sentimentul de siguranță. Este uimitor să asiști la înflorirea și dezvoltarea unei persoane despre care toată lumea credea că e sortită unei lungi așteptări a morții. Cu atât mai grozavă este loialitatea profesorului față de discipol. Legătura care s-a creat a evoluat de-a lungul anilor în care tânăra a învățat înțelesul cuvintelor și a cunoscut lumea prin mâinile dibace ale dascălului. Liantul dintre ei a crescut odată cu fetița care s-a transformat într-o domnișoară extrem de inteligentă, curioasă și mai presus de toate independentă. Semnul de incertitudine cu privire la relația celor doi și turnura pe care o ia aceasta, împreună cu finalul deschis, nu fac decât să dea un plus de valoare filmului. Ceea ce se conturează cu o claritate inconfundabilă este ideea că a te plimba prin întuneric alături de un prieten este mai bine decât a te plimba singur în lumină.

Filmul ne învață că primul pas către o viață împlinită este să ne acceptăm așa cum suntem, dar să nu ne complacem într-o existență monotonă care nu ne ajută să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere. Din contră, să visăm la ceva mai bun, să avem dorințe și să muncim din greu pentru a le îndeplini, călăuziți la fiece pas de ambiție și curaj. Trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne oferă pentru că fiecare zi în plus este un dar neprețuit. Am mai spus-o și o repet, viața este mult prea scurtă pentru ură, invidii, răutăți; s-o facem cât mai plăcută atât timp cât respirăm. Atunci când ni se întinde o mână de ajutor de către cineva de încredere, să nu ezităm să pășim alături de cel care ne-o întinde. Părinții trebuie să își trateze copiii în mod egal, indiferent de nevoile mai mici sau mai mari ale acestora; chiar dacă nu se va observa în copilărie, pot ajunge la maturitate niște inadaptați social și infirmi din punct de vedere afectiv.

Ceea ce îmi doresc după vizionarea acestei capodopere este, chiar dacă nu voi putea deveni niciodată o lumânare care să ghideze pașii cuiva în întuneric, măcar să pot fi oglinda care reflectă lumina acelei lumânări.

FILMUL îl găsiți integral AICI!

Previous Older Entries