Cuvinte cu o poveste: prahara sau cum se împarte timpul în tradiția indiană

Se apropie acel moment din an când România (alături de alte state ale lumii) trece la ora de vară. Pierdem o oră, dar câștigăm o oră în plus de lumină și uităm repede de cea mai scurtă zi din an. Cu tot acest schimbat al orei, mi-am adus aminte de o curiozitate mai veche a mea, legată de modul în care vechea tradiție indiană socotește timpul. Voi sublinia câteva aspecte interesante, cât să nu adormim cu toții la văzul atâtor detalii tehnice din care nu înțelegem mare lucru.

Imagine de Zoe Holling pe Unsplash

Această curiozitate a început la auzul unui cuvânt, anume peher/pahar (nu, nu paharul din care bem apă), în cântecele din filmele indiene. Sigur, obișnuită fiind cu subiectele, modul de exprimare, expresiile și sintagmele din aceste cântece, am dedus, fără a avea nevoie de vreun ajutor, că termenul peher se referă la timp, la un moment sau la o zi întreagă atunci când apare alături de unul dintre amici: aathon peher (आठों पहर), cele opt momente, respectiv har peher (हर पहर), în toate momentele, adică tot timpul în cazul amândurora. Vă invit să pescuiți cu auzul vostru iscusit exact versurile unde apare peher; nu uitați să lăsați și un comentariu, să ne distrăm împreună.

Mintea mea s-a entuziasmat foarte tare atunci când a făcut legătura acelui 8 din compusul aathon peher cu diviziunea timpului de pe vremea Puranelor (vezi Srimad Bhagavatam), diviziune folosită adesea și în Ayurveda se pare (despre care am aflat recent). Citisem pe un site că specialiștii în Ayurveda trasează diete personalizate și în funcție de aceste peher-uri, judecând după cât de activă ori inactivă este o anume dosha într-un anume interval de timp.

Cum e cu „paharele” astea? Fiecare peher este format din 3 ore, rezultând un total de, tobele vă rog, 8 astfel de unități de timp într-o zi. Punctul de referință este răsăritul Soarelui, de acolo începând și numărătoarea. Pentru ușurarea acestor socoteli, sunt convinsă că se apelează la o standardizare care este departe de rigurozitatea anticilor, când calculele se făceau pe baza observațiilor din teren. Știm cu toții că lungimea zilelor și nopților nu este egală și că, în funcție de poziționarea statului în care trăim, aceste diferențe pot fi semnificative de-a lungul alternanței anotimpurilor. În orice caz, se consideră că există 4 peher pe timp de zi și 4 pe timp de noapte.

Denumirile peher-urilor și împărțirea lor temporală aproximativă

Cele pe timp de zi sunt Purvanha (पूर्वान्ह, 6-9), Madhyanha (मध्यान्ह, 9-12), Aparanha (अपरान्ह, 12-15), Sayanha (सयान्ह, 15-18) sau Sayamkala (सायंकाल, 15-18); cele pe timp de noapte se numesc Pradosha (प्रदोष, 18-21), Nishitha (निशिथ, 21-00), Triyama (त्रियामा, 00-3), respectiv diviziunea ce se încheie cu răsăritul, Usha (उषा, 3-6). La cum îi știu de tehnici pe anticii indieni, probabil că s-ar lua de cap văzând liniile acestea generale de împărțire; așa cum vă mărturiseam mai devreme, totul era socotit la secundă, mai cu seamă răsăritul și apusul.

Peher și muhurta – suprapunerea sistemelor de calcul

Sistemul tradițional cu prahara (प्रहर) – uitasem să vă spun denumirea sanscrită din care a rezultat peher – se suprapune cu cel de muhurta (मुहूर्त) (care se pare că ar proveni din muhu și rta, adică moment scurt, subit și ordine, sanscrite evident), care este cel astronomic de calcul. Pentru ambele sisteme, punctele de referință sunt răsăritul și apusul, restul calculelor fiind diferit din pricina împărțirii în unități mai mari (1 prahara = 3 ore), respectiv mai mici (1 muhurta = 48 de minute) de timp. Indiferent de metoda de calcul, rezultă 8 prahara și 30 muhurta într-o zi (4 prahara egale cu 15 muhurta). Mai țineți minte în filme și seriale când pandit ji (preotul) zorește mirii să se căsătorească, altfel trece muhurta sau să nu se căsătorească într-o anume zi/lună pentru că nu este muhurta potrivit? Despre aceste momente prielnice vorbește, care se calculează după mari eforturi după potrivirea exactă a horoscoapelor mirilor. Și dacă momentul prielnic se pierde, un alt moment de bun augur pentru amândoi poate fi așteptat și ani în șir.

Momentul lui Brahma – Brahmamuhurta

Nu mă lămurisem până acum de ce i se spune Brahma-muhurta (ब्रह्म मुहूर्त) acelui interval de timp care se situează cu 1 oră și 36 de minute înainte de răsărit și durează 48 de minute. Este considerat cel mai potrivit interval orar pentru Yoga, meditație profundă, practici spirituale de orice tip, practici religioase și de venerare de orice fel. În popor, se spune că dacă îți începi ziua cu astfel de practici, te încarci cu energie pozitivă, cu putere, care te ajută să treci peste greutățile zilei mai ușor; de asemenea, se crede că în acest interval orar mintea și spiritul sunt cele mai calme și că pot primi cu cea mai mare deschidere orice practică fizică și spirituală. Majoritatea lumii fiind cufundată în somn adânc, este o liniște de care rar ne putem bucura în orice alt moment al zilei/nopții, de aceea este văzut ca un moment atât de prielnic atât pentru trup, cât și pentru minte și spirit.

Mi-a plăcut tare mult explicația citită în The Times of India, unde se spune că această „oră” este ora creatorului – nu degeaba Brahma este patronul său. Citându-l pe Sadhguru, articolul spune că este momentul oportun pentru a ne crea pe noi; devenim însuși Brahma dimineața, pentru a ne putea clădi exact așa cum ne dorim. Dacă privim astfel lucrurile, doresc tuturor ca energia creatoare să vă însoțească pe tot parcursul zilei, nu doar în Brahma-muhurta.

Timpul prielnic și muzica clasică indiană

Dacă nu ați „răsfoit” încă articolașul meu despre Raag Malhaar, foarte rău ați făcut. Nu e timpul pierdut, vă așteaptă răbdător chiar aici. Doar atât vreau să spun, că am trecut în grabă prin articolul lui Peter Westbrook, din care vă las acest fragment (link în bibliografie):

Dacă există un aspect al muzicii clasice din India care o diferențiază de alte tradiții, acesta este teoria care stabilește o anumită perioadă a zilei pentru interpretarea fiecărei forme de melodie sau raaga. „Muzicienii ortodocși din India nu cântă niciodată o raaga în alt moment decât cel potrivit”, după regretatul muzicolog francez Alain Daniélou, „căci la ora greșită nu ar putea fi niciodată dezvoltată atât de bine și nici nu ar putea emoționa atât de profund publicul”. După cum ne spune Walter Kauffman, aceasta este mult mai mult decât o considerație estetică; se consideră că are un efect asupra mediului. El scrie: „În special generația mai veche de muzicieni indieni mai crede că dezastrul va fi invocat dacă, de exemplu, o raaga de seară este interpretată dimineața sau invers.”

Astăzi, această atitudine predomină în principal în muzica indiană din nord sau hindustani. Tradiția din India de Sud sau carnatică conține o teorie foarte dezvoltată a raaga-urilor și a timpului lor de interpretare. „Cu toate acestea, în muzica carnatică de astăzi”, scrie P. Sambamoorthy, „nu se pune sub semnul întrebării faptul că raaga-urile cântate în timpul lor sună cel mai bine, dar se poate spune că teoria timpului a raaga-urilor este doar consultativă și nu obligatorie.” Deși această abordare mai liberală este destul de străină muzicii hindustani, ea indică o lipsă a oricărei baze teoretice pentru teoria timpului, deoarece nici un scriitor antic sau medieval pe acest subiect nu ne-a lăsat vreo explicație rațională pentru aceasta. A fost lăsată în seama regretatului Pandit V.N. Bhatkhande (1860-1936) pentru a sistematiza regulile general respectate de muzicienii indieni.

Înainte de încheiere, amintesc uzitatul cuvânt dopahar (दोपहर), atât de prezent în limbajul cotidian al vorbitorilor de hindi (și probabil nu numai), folosit pentru a desemna prânzul, de obicei. Din experiență, pot să spun că apare foarte des interpretat ca după amiază, o înțelegere eronată dacă ne luăm după intervalul alocat pentru al doilea peher: 9-12. Dar, ce să facem, nativii fac legea și noi, după ei.

Ceea ce nu am înțeles încă este logica termenului sanscrit folosit pentru desemnarea unei unități de timp, când același termen are înțelesuri belicoase: prahara reprezintă 3 ore dintr-o zi, dar și lovitură, atac (praharati, प्रहरति). Avem și prahaara (प्रहार), atac, luptă, război, lovitură. Dacă ar fi să despicăm, precum o nucă, termenul în pra- și -hara/haara, observăm înclinația către pierdere, distrugere, luare. Să fie oare vorba despre o diluare (pierdere!) a puterii și concentrării spirituale ori o simplă conincidență de polisemie nefericită? Ce părere aveți?

---

Dacă v-a plăcut ce ați citit, nu uitați să vă abonați. Completați adresa voastră de e-mail și veți primi noutățile direct în căsuța voastră electronică.

Vă las cu ceva lumesc, că prea multă contemplare și filosofie strică:

Surse bibliografice suplimentare:

https://www.ayurtimes.com/8-pahar

https://prabhupadabooks.com/sb/3/11

https://www.hinduismtoday.com/magazine/february-2000/2000-02-testing-the-time-theory