Recenzia 109
Vizionat în cadrul Zilelor Filmului Indian – Namaste India 2016
Acest film a fost o revelație. Cum mie nu-mi place să citesc recenzii, asta pentru că aproape fără greș toate expun povestea cu lux de amănunte, am sărit din scaun de bucurie când am văzut că joacă Naseeruddin Shah, chiar dacă un rol scurt, dar cu siguranță crucial. E un film excelent pentru cei care preferă sobrietatea și doresc să evite efuziunile de dans și muzică. Dintre peliculele văzute în cadrul Namaste India – festivalul de film, e cea care mi-a plăcut cel mai mult. Probabil și pentru că îi știam pe unii actori și a fost de limbă hindi (cu muuuultă engleză).
Filmul oferă o perspectivă realistă asupra vieții, destinului, locului și scopului fiecărui individ în matricea cosmică. Corectitudinea, integritatea morală sunt principalele atribute pe care le caută dl Jayaram. Când, într-un final, le găsește, o ultimă decizie promite să schimbe viața unui om simplu, conducătorul de ricșa Amal. Personajul Amal este extrem de sincer creat: omul muncitor, care face tot posibilul să mulțumească pe toată lumea și să ducă mai departe tradiția de familia, încercând să-l facă mândru pe tataăl său, care veghea de sus. E genul de individ pe care poți întâlni pe stradă cu ușurință, dar pe care nu dai doi bani fiindcă nu vezi îl el nimic promițător. Suferă, aș spune, de acea seninătate în tragedie și neputință, dar și relativă sărăcie, chiar dacă are mai mult decât mulți alți concetățeni. Odată ce ajungi să descoperi fațete ale personalității și valorilor sale morale, constați cu surprindere că face parte din categoria ”pe cale de dispariție” sau ”pâinea lui Dumnezeu”, cum adesea spunem noi, românii. Este de neclintit în determinarea de a fi corect față de clienții săi, în așa fel încât să-i poată convinge că nu toți ricșawala sunt la fel. (a se vedea scena dintre Amal și Jayaram cu restul de 3 rupii) Suferă și de sindromul ”samaaj sevak” (în traducere slujitor al societății) atunci când hotărăște să se ocupe de cheltuielile spitalicești a unei fetițe ce trăia pe străzi și fusese accidentată de o mașină. Deși tăcut, modest în vorbă și port, bunătatea și dorința lui de a ajuta ies la iveală cu fiecare minut scurs al peliculei. Îți intră sub piele pe nesimțite, ca spre final să devii cel mai fervent susținător al său. Așa cum se întâmplase și cu dnul Jayaram.
Pe de cealaltă parte, prin dl Jayaram ni se dezvăluie suferințele unui om care toată viața s-a dedicat muncii, afacerii puse pe picioare cu mari sacrificii. Este arhetipul omului avut, dar nefericit, înșelat de familie și de prieteni. Mărturisirea din scrisoarea adresată lui Amal ne arată cât de afectat era de trădare, minciună, disimulare, lucruri ce l-au condamnat la o viață trăită în nesiguranță și teamă – teama de a nu fi înșelat… din nou… După cum se petrece adesea, oamenii mari au copii care cheltuie agoniseala părinților cât ai zice pește… A recunoaște, a conștientiza ce poamă este odrasla ta, mai cu seama eșecul tău ca părinte reprezintă imaginea unui carater extrem de puternic, dar mai ales sincer cu sine. De aici se vede că Jayaram a fost extrem de critic cu el însuși, în primul rând.
Intră în scenă și cel mai bun amic al dlui Jayaram, Suresh. Din punct de vedere al devenirii, este cel mai interesant personaj al poveștii. Inițial, îmi părea cu caracter la fel de infect ca fiii risipitori ai lui Jayaram. Însă, când eram pe cale să-mi pierd speranța în el, se produce miraculosul, și Suresh își schimbă poziția. Toate acestea se datorează corectitudinii molipsitoare a lui Amal. Amal, așa neînsemnat cum pare, produce niște schimbări interioare de nebănuit. Păcat că Suresh a plăti cu vârf și îndesat pentru nedreptățile comise în relația cu Jayaram. (a se vedea scena dintre Suresh și Vivek, unul dintre fiii lui Jayaram, când Suresh îi mărturisește lui Vivek că tatăl acestuia era capabil de o analiză mult mai adâncă a lucrurilor decât l-ar fi crezut cineva vreodată)
Ideea că lucrurile bune li se pot întâmpla oamenilor modești, săraci este arhiprezentă în film. Mai mult decât atât, însă, este subliniat faptul că există o ordine cosmică ce nu poate fi perturbată. Chiar de ar părea că cineva merită ceva, nu se poate înfăptui deoarece presupune o gaură în fragilul echilibru microcosmic, cu efecte devastatoare la nivel macrocosmic. Astfel, deznodământul nu este, probabil, pe gustul multora dintre noi, însă este necesar să înțelegem că fiece lucru își are locul și fiece individ calea pe care trebuie s-o urmeze. Desigur, vor exista momente când avem posibilitatea de a alege și poate chiar aduce schimbări parcursului inițial, dar în cazul lui Amal orânduirea și-a urmat cursul prestabilit și implicit nu a produs dezechilibrul în viața sa, schimbare pe care ar fi plătit-o scump. Rămas în necunoștință de cauză, Amal își continuă existența modestă cu aceeași seninătate alături de buna sa prietenă ce cu siguranță îi va deveni parteneră de viață.
Cu siguranță merită urmărit! Aștept cu nerăbdare opiniile voastre!
Hedwig's Blog 
Comentarii recente: