Filmul săptămânii: BHOOL BHULAIYAA (2007)

valabil pentru săptămâna 95: 21-27 septembrie 2015

Îmi aduc aminte cu plăcere de filmul acesta datorită poveștii, dar mai cu seamă Vidyei Balan. Dacă nu mă înșel, e printre primele filme în care am remarcat-o și mi-am zis în gând ”ia uite cât potențial zace în fata asta”.

Câte ceva despre ce se petrece în film: pe lângă încurcăturile care vin la pachet odată cu povestea de dragoste, descoperim și latura serioasă a peliculei – ce măsuri iei când descoperi că persoana cu care te-ai căsătorit este un străin? Că multe din lucrurile pe care le face par desprinse dintr-o altă realitate, numai de ea știută? Apelezi la ajutoare sau încerci să rezolvi singur problema? Ajutorul mult așteptat va aduce beneficii sau va înrăutăți situația?

Sunt multe probleme care ies la suprafață într-o familie disfuncțională, iar când tratamentul vine cu mari riscuri, decizia este delicată și încărcată de responsabilitate.

Deși o re-ecranizare a unui film de mare succes din sud, cred că actorii din zona de hindi nu s-au lăsat mai prejos, iar Vidya Balan a excelat în rolul Manjulikăi. Cântecele sunt minunate, găsiți versurile traduse pentru Mere Dholna.

Aștept și opiniile voastre, iar dacă nu l-ați văzut încă, vi-l recomand cu multă căldură.

Filmul săptămânii: HAMARA DIL AAPKE PAAS HAI (2000)

valabil pentru săptămâna 94: 14-20 septembrie 2015

Cu drag îmi aduc aminte de prima oară când l-am văzut acum mulți ani și-l revăd de fiecare dată cu aceeași plăcere. Povestea e una fantastică și extrem de actuală, mai actuală decât și-ar dori orice țară. Se vede cu ochiul liber că India mai are o groază de probleme de rezolvat din cauza înrădăcinării unor tradiții și mentalități în însăși fibra umană atât de puternic încât e o misiune imposibilă să se producă o schimbare.

Mi-au plăcut nespus două lucruri:

• primul se referă la atitudinea fetei suferinde, personaj interpretat de Aishwarya (pe vremea aia doar Rai); deși, conform normelor sociale, viața ei luase sfârșit, fata reușește să se redreseze prin ajutor extern. Îmbucurător este că nu-l refuză și că găsește un nou motiv de a trăi în chipul unor copii inocenți.
• cel de-al doilea are legătură cu bărbatul din poveste, personaj interpretat de Anil Kapoor; nu e bărbat doar cu numele, ci o și demonstrează prin fapte; tragic este că nu se mai fabrică, s-o fi stricat mulajul… Delicatețea cu care tratează situația și modul grijuliu prin care oferă sprijin necondiționat unei tinere lipsite de speranță sunt demne de admirație. Tare frumos portret au creionat personajului și ne lipsesc asemenea persoane în lumea mojică și răutăcioasă de azi…

Sunt curioasă să aflu câți ați văzut filmul și ce anume v-a plăcut sau nu.

Filmul săptămânii: FANAA (2006)

valabil pentru săptămâna 93: 7-13 septembrie 2015

Nu cred că e nevoie să laud acest film prea tare pentru că știu că mulți dintre voi l-ați văzut deja. Crema e combinația actorilor aleși pentru personajele principale: Aamir și Kajol. Cei doi fac un cuplu minune pe ecran și transmit atât de mult prin atitudine și expresii încât ai senzația că ești acolo, în mijlocul acțiunii, printre oamenii care trec prin diverse greutăți. Personajele devin oameni pe care ai impresia că-i cunoști de-o viață, care ți-au fost vecini, dar viața i-a trimis pe alte căi și cu care te-ai revăzut după o lungă absență.

Povestea de dragoste, căci ce-ar fi filmul indian fără dragoste, este dublată de acțiune și complicații survenite în urma vieții duble a personajului principal masculin. Cum e să cunoști pe cineva, dar să nu-l poți vedea, ca mai apoi să-l vezi, dar să nu-l recunoști numai Zooni, personajul interpretat de Kajol, ne poate spune. Cât e de sfâșietor să fii brusc despărțit de cel pe care-l socotești jumătatea ta, ca mai apoi să afli lucruri nebănuite despre el… Substratul musulman m-a încântat și mai mult. Cât de mult se schimbă un om? Se schimbă într-atât încât să devină de nerecunoscut sau statornicia este acolo dintotdeauna, dar noi vedem doar ce ne dorim să vedem, plăsmuind astfel un ideal?

Un film excelent cu o acțiune ce nu plictisește nici o clipă și cu o muzică divină. Versurile traduse pentru Chanda Chamke: AICI.

Sunt curioasă să aflu cum vi s-a părut.

Filmul săptămânii: RANG DE BASANTI (2006)

valabil pentru săptămâna 92: 31 august-6 septembrie 2015

Mi-au trebuit mai multe încercări până să rezist să-l urmăresc până la final. Însă finalul merită toți banii. Punctul care l-a tras foarte mult în jos este prima jumătate în care se trage mult de timp, acțiunea se întinde peste limita mea de răbdare în procesul de acumulare a tensiunii.

Am apreciat mult ideea unei străine care călătorește într-un stat cu o cultură și principii complet diferite pentru a-și îndeplini un vis. Efortul și timpul pe care le investește sunt de admirat. Convingerea cu care își urmărește scopul o pot asemăna cu tăria poporului indian, și chiar român, care a rezistat în ciuda multor greutăți. Modul ei de relaționare și pasiunea anunță ceva eroic. Și chiar astfel se va întâmpla.

Un plus al filmului îl reprezintă schimbarea care survine în atitudinea ”grupului vesel”, mereu pus pe glume, mereu superficial. Sue, străina noastră, reușește să-i molispească cu entuziasmul său pe tinerii care acum încep să analizeze lucrurile în detalii și încep a trece prin prisma proprie întâmplări tragice, dar cât se poate de reale ce afectează o sumedenie de oameni dragi lor. Asemănarea dintre viețile luptătorilor pentru independență și cele ale tinerilor se adâncește pe măsură ce ei se hotărăsc să ajungă la adevăr, indiferent de consecințe.

O călătorie inițiatică ce-i va schimba pe veci pe protagoniști ar oglindi rezumatul peliculei. Totul e condimentat cu niște cântece absolut divine. Găsiți versurile traduse pentru: Luka Chuppi.

Vizionare plăcută și aștept opinii.

Filmul săptămânii: RIVAAJ (1972)

valabil pentru săptămâna 91: 24-30 august 2015

Mi-a plăcut tare mult acest film. Actorii au fost aleși tare bine și recunosc că am un punct sensibil pentru Sanjeev Kumar – sincer, transmite emoție, chipeș și reușește să formeze o legătură cu cel care stă în fața ecranului.

Povestea este una tipic indiană, cu multă dragă, multe lacrimi și răsturnări de situație. Când doi oameni se îndrăgostesc, cel puțin în Occident, următorul pas care se presupune că se va întâmpla este nunta (asta în cazurile clasice). Nu că în India nu există varianta aceasta, dar mai întâi se purică întreaga istorie a parților implicate, iar în cazul acestui film, problema este din partea fetei. Destinul îi desparte, căile vieții îi poartă în direcții opuse, până în momentul în care soarta se joacă (o fi și ea sărmana plictisită). În ecuație intră: un copil fără mamă, extrem de supărat pe tată pe care-l consideră un monstru, o tânără fără nici un viitor și un tată care nu știe cum să îndrepte situația și să readucă zâmbetul pe chipul copilului său.

Merită să-l urmăriți. Vizionare plăcută!