"Sunt extrem de rari cei ce vor cu adevărat să cunoască, să înveţe; oamenii nu caută învăţătura, ci divertismentul – nu umplerea timpului, ci uciderea lui…"
Ca în fiecare an, programul a fost unul încărcat și nu am putut lua parte la fiecare eveniment din cadrul festivalului. Însă, ca niciodată, contactul cu oamenii a fost unul mai viu, mai puternic, intim și public în același timp. În ziua de joi, am testat terenul încercând să simt pulsul festivalului. Am revăzut oameni pe care îi știu de 3-4 ani, însă am întâlnit în realitate și multe fețe pe care până atunci le văzusem doar virtual. Am cunoscut oameni noi, nativi, încântați de inițiativa românească de a promova cultura lor. Am vorbit cu mulți bengalezi, am schimbat câteva cuvinte și cu unii dintre artiștii indieni, au fost prezenți chiar și câțiva vorbitori de urdu.
Pe lângă organizatoarele noastre pasionate și sârguinciosul comitet de primire de la intrare (aici se adaugă și celelalte ajutoare cu sarcini bine stabilite), m-am bucurat nespus să îi (re)văd: fam. Sinha (always a pleasure to meet you and my best wishes to Srishti), domnul Vijay Krishnan (a special song for you, Sir – Taareef karoon kya uski jisne…), fam.Bhojwani (oameni minunați, mult succes în continuare), domnul Octavian Segărceanu aka Sega (la cât mai multe Namaste-uri!), domnul Vlad Șovărel (întotdeauna o plăcere!), domnul Rangam Mitra (great to meet you, Sir and I wish you all the best in cricket), fam. Uddin (ce bine îmi pare că măcar la festival ne putem vedea; multă putere de muncă vă doresc!), doamna Carmen Mușat Coman (vânzare bună!), doamna Carmen Pesantez (cât de mult admir munca dumneavoastră; felicitări!) împreună cu dansatoarele Centrului de Artă Euterpe (cât de frumos a fost dansul, ca și voi de altfel!), Loredana Ungureanu (felicitări ție și fetelor din trupă și multă baftă pe mai departe), Laura Bogorodea și minunata sa trupă Nritya (toată admirația mea; Laura, sper să te poți specializa în kathak pentru că ți se potrivește mănușă :D), domnul Sorin Boaje (sper ca afacerea să crească și să înflorească! și mulțumesc), Cristi și Adriana (sper ca marele vis să se împlinească cât mai curând!).
După cum spuneam mai devreme, am întâlnit și prieteni virtuali: Banga Panjabi (bahut khushi hui aapse milkar aur uphaar ke liye bahut bahut dhanyavaad!), Flory (cea mai tare comentatoare a mea; salutări și colegelor!), Alina Poterașu (m-am bucurat tare mult să te cunosc și sper să îți urmezi visul indiferent de dorințele altora) și mulți alții (cărora le mulțumesc din tot sufletul)…
Mulțumiri speciale doamnei Carmen Bogdan pentru prezență și interes și domnului Carol Marianciuc pentru neobosita pasiune pentru India. Vă mulțumesc pentru susținere!
Am reușit să schimb câteva cuvinte cu domnul Sanjay Kansa Banik (tabla) și pot să spun că este un om deschis, un profesionist adevărat, tare simpatic și poliglot :D. A fost încântat să afle că se predă hindi în România și că există oameni pasionați de studiul limbii.
Doamna Sharmila Sharma (kathak) a fost tare drăguță, suportând o avalanșă de doritori de fotografii (printre care și subsemnata); mi-a atras atenșia la mulțumirea pentru poză că ”not thank you, but dhanyavaad” ceea ce nu demonstrează altceva decât că mai există indieni care țin la puritatea limbii, iar pentru mine este o onoare să mă aflu în preajma lor.
For all those who may come across this article on the internet and do not speak Romanian: thank you for coming to the festival and thank you for your support. The entire Namaste India team appreciates your presence. It was a pleasure to have you, whether you were artists or simple visitors. We hope you enjoyed your stay.Recomandare pentru muzeu:
Nu obișnuiesc să scriu astfel de lucruri într-un loc unde știu că va rămâne întipărit mult timp; însă urăsc să am dreptate.
Atunci când cineva se decide asupra organizării unui eveniment, frumos și profesionist este să-i lași pe oameni să-și desfășoare activitatea în tihnă, nu să suprapui 5 lucruri (dintre care mai mult ca sigur nici unul nu iese ca la carte).
De asemenea, când programul unui festival este trimis din timp conducerii muzeului, profesionist este să nu operezi modificări asupra lui chiar în toiul activităților. Nu numai că dezamăgești publicul, dar reputația (dacă putem vorbi despre așa ceva) României se duce de râpă (dacă a mai rămas ceva din ea).
În plus, lipsă de profesionalism este și faptul că o instituție de prestigiu precum Muzeul Satului din București nu își instruiește gardienii la capitolul comportament. Da, toată lumea știe la ce oră se închide muzeul, zău că nu e nevoie să urli ca în codrul după vizitator; și dacă nu știe, ești plătit să te duci frumos după el și să-l îndrumi către ieșire, nu să-l iei peste picior (sau poate ți s-a urât cu binele și nu mai ai nevoie de loc de muncă).
În concluzie, ca simplu vizitator, făcând abstracție de faptul că eram inclusă în program, muzeul are mare nevoie să își stabilească prioritățile, să nu suprapună un milion de evenimente, să fie recunoscător publicului (așa cum știam că face mai demult) și să nu uite de unde a plecat (modestia nu strică nimănui, ne ține ancorați în realitate pe principiul ”nimeni nu e de neînlocuit”).
Pe un ton pozitiv, mulți oameni noi, mulți oameni pasionați, oameni curioși, frumoși fizic + sufletește care au venit cu inima deschisă și ne-au fost alături în ciuda caniculei!
Vă mulțumim tuturor! Jai Hind!
NOTA BENE: în caz că am uitat pe cineva, nu a fost cu intenție 😀
Reveniți la această postare; o voi actualiza cu clip-uri pe măsură ce vor apărea.
Orice preluare de material (text/imagini/lecţii) de pe acest blog se va face doar prin acordul autorului sau prin precizarea sursei (link la blog sau orice altă pagină/postare). Preluarea oricăror informaţii fără acordul autorului sau precizarea sursei constituie infracţiune.
Hedwig's Blog 
Comentarii recente: