RECOMANDARE: Serialul ”Meri Awaaz Hi Pehchaan Hai”


De curând, m-am decis să mă uit la un serial indian de limbă hindi difuzat în India de postul &Tv. Se numește, așa cum se poate vedea din titlul postării, ”Meri Awaaz Hi Pehchaan Hai”. Subiectul, văzând reclamele, avea să fie unul foarte interesant și plin de artă, în acest caz, muzică. Sunt fan muzică indiană de când am avut primul contact cu India, astfel că o latură muzicală într-un serial este ceva ce mă atrage extrem de mult.

Meri Awaaz Hi Pehchaan Hai

Înainte de a vă spune câteva cuvinte despre poveste, să vă explic titlul: ”aawaaz” se referă la voce, dar și la sunet, iar ”pehchaan” la identitate; astfel, putem traduce titlul prin ”vocea mea este identitatea mea”. Titlul se potrivește de minune cu tot ceea ce înseamnă o pasiune în existența cuiva. Atunci când cineva respiră artă, fie că vorbim de muzică, pictură, dans sau altă activitate (chiar și non-artistică) acel lucru devine parte din ființă. Iar despărțirea de lucrul ce dă sens vieții aduce dezamăgire și nefericire cumplită, atât de puternică încât doare fizic.

Și acum, câte ceva despre personaje și trăirile lor: la început, acțiunea se petrece într-un sat în apropiere de Poona, în provincia Maharashtra. O familie fericită, compusă din capul familiei Rajaram, mama acestuia Lakshmi, soția Devika și cei trei copii, Kalyaani, Ketaki și micul Kanishk se dedică artei întru totul, toți fiind talentați – dans, muzică, actorie. Probleme financiare le perturbă concentrarea, iar pierderea stâlpului și micului teatru pe care-l dețineau constituie momentul de cotitură în destinul membrilor familiei. Obișnuiți cu o atmosferă pozitivă și plină de bucurie, acum copiii sunt cei care simt cel mai tare lipsa momentelor de bucurie. Fiica cea mare, Kalyani, este pusă în fața unei decizii dificile: să-și continue studiile sau să devină bărbatul familiei? În încercarea lor de a o proteja pe Ketaki, adulții nu fac altceva decât să-i alimenteze inconștient nesiguranța și sentimentul de vinovăție și neputință. În același timp, persoana fără de care Ketaki nu-și putea imagina viața, sora ei Kalyani, îi devine încetul cu încetul dușman – are senzația că doar sora ei e capabilă să descurce încurcături, să muncească și să facă alegerile potrivite, ea este incapabilă să-și aleagă prieteni, își întristează mereu părinții și provoacă numai griji. Odată cu trecerea timpului, surorile se îndepărtează din ce în ce mai mult, iar sănătatea precară a micului Kanishk devine prioritatea numărul unu pentru toți. Lupta pentru însănătoșirea băiatului provoacă neînțelegeri, multă îngrijorare, decizii pripite și chiar greșite și accentuează fisura deja existentă dintre cele două surori. Felul în care își vor folosi talentele va fi demn de urmărit, serialul fiind abia la început.

Ceea ce-mi place foarte mult este simplitatea vizuală, a limbajului și realismul situațiilor, dar mai ales a personajelor. Replicile sunt de bună calitate, iar discursulie personajelor nu sunt din genul ”predicator superior”. Acestea sunt la fel lovite de probleme cotidiene precum oricare dintre noi. Nu trăiesc în palate care mai de care mai somptuoase, nu sunt așezate pe un piedestal de neatins și nici nu aruncă cu banii în oricine le stă în cale pentru a găsi soluții grabnice. Se confuntă cu dificultățile unei familii rămase în pragul falimentului, copii prea mici să-și sacrifice copilăria pentru a munci și luarea unor decizii dureroase pentru a putea supraviețui ca un tot. Petrecându-se în zona vorbitoare nativă de marathi, se întrezărește cultura specifică, cu inserții lingvistice, care sporesc calitatea serialului. Distrubuția este una de excepție (Deepti Naval, Zarina Wahab, Suhita Thatte, Amrita Rao, Aditi Vasudev, Pallavi Joshi etc.), iar faptul că acțiunea pivotează din prezent în trecut, aduce un plus de talent pe metru pătrat – personaje la diferite vârste, deci o distrubuție mai numeroasă. Numele personajelor feminine principale mi se par foarte interesante: Kalyaani îmi aduce aminte de o urare pe care am reținut-o dintr-un alt serial (Chakravartin Ashoka Samrat) ”kalyanam astu” (sper să nu greșesc, sanscrita mea scârțâie rău), ceea ce reprezintă o urare de bine, de fericire; după ceva săpături, se pare că e varianta feminină de la Kalyan, nume al Pleiadelor (ce apare în Mahabharata), fiind de asemenea o variantă de nume pentru zeițele Durga și Parvati. Ketaki, pe de altă parte, nu are o conotație atât de benefică – pentru detalii, accesați postarea AICI. Iată, ambele nume se leagă de cuplul Shiva-Parvati. Unde mai pui și că se cântă în serial aproape în fiecare episod… Un deliciu.

Sunt curioasă dacă urmărește cineva acest serial. A început pe la începutul lui martie 2016 și încă nu a depășit 50 de episoade. Dacă vor continua astfel, va ajunge unul din preferatele mele. Dacă aveți întrebări, nu ezitați să lăsați un comentariu.

Advertisements

RECOMANDARE: Serialul YEH HAI MOHABBATEIN


Serialul ăsta mi-a atras prima oară atenția încă de când i se făcea reclamă înainte de lansare; și asta pentru că actrița principală este Divyanka Tripathi, cunoscută românilor prin rolul din Banoo Main Teri Dulhan. M-am apucat să-l văd la vreo șase luni de la lansare, dar m-a captat atât de tare încât în 2 săptămâni am recuperat tot și am ajuns la zi.

imagine de la lansarea serialului

imagine de la lansarea serialului

Povestea aduce în prim plan viața a două familii din două culturi diametral opuse: familia Iyer și Bhalla. Familia Iyer provine din sudul Indiei, Chennai, și mândria ei este fiica Ishita, dentist pediatru. Familia Bhalla este de origine punjabi și e mai numeroasă: dl. și dna. Bhalla și copiii. Toți locuiesc în capitală și sunt vecini. Constatăm că nu se înțeleg deloc și mereu se ceartă din orice, mai ales doamnele. Asta până când ies la suprafață niște probleme legate de micuța Ruhi. Ishita este implicată indirect, printr-o serie de coincidențe, în creșterea lui Ruhi, iar acest lucru începe să deranjeze fam. Bhalla. Cea mică suferă fiindcă nu primește dragoste părintească așa cum orice copil o merită. Dacă Ishita întruchipează cu o naturalețe de invidiat o potențială mamă, Rmana Bhall, tatăl fetei, este omul supărat pe viață și înăcrit de suferința și neîmplinirea pe plan familial.

Ceea ce-mi place cel mai mult este că povestea este actuală: prezintă multele probleme care însoțesc familiile monoparentale sau dezorganizate, de cele mai multe ori acestea răsfrângându-se asupra puilor nevinovați. Cu atât mai greu este pentru cineva care încă nu a trecut peste un eșec în dragoste să se dăruiască întru totul copilului său dacă tot ceea ce vede pe chipul celui mic este oglindirea persoanei care i-a făcut cel  mai mult rău. Se ridică multe întrebări importante în aceste serial care sfidează regulile stricte și deloc realiste a societății indiene încă foarte conservatoare în unele privințe: este divorțul necesar?; este recăsătoria o opțiune viabilă?; ce soartă vor avea copiii și în ce măsură vor fi afectați de cele întâmplate?; cum înțeleg copiii intrarea în scenă a unor persoane care le vor lua locul părinților biologici? în ce măsură acceptă părinții celor care optează pentru o a doua căsătorie noul statut al copiilor lor?

De adăugat ar fi faptul că am acces la două lumi și culturi diferite, cu diversitatea lingvistică specifică. Ce să-mi doresc mai mult?

Difuzat de Star Plus, serialul a împlinit de curând un an, are în prezent un pic peste 300 de episoade și se anunță foarte interesant și în continuare. Sper din toată inima să ajungă la peste 1000 (fără a schimba actorii de zece mii de ori). E preferatul meu nr. 1 dintre toate câte am văzut până acum.

Link-ul la site-ul oficial unde găsiți episoadele integral în ordinea celor mai recnte către cele mai vechi: AICI (nu vă speriați dacă mai dă eroare, își revine).

Vă las cu promo-urile de lansare: