Colțul mitologic: Shambuka își pierde viața


(Uttara Ramayana)

Rama susținea codul moral (dharma) la perfecție. Totul din cadrul regatului său se desfășura astfel într-un ritm predictibil. Însă, într-o zi, un tânăr a murit înaintea tatălui său. Tatăl, un membru din cea mai înaltă castă – cea a brahmanilor – l-a acuzat pe Rama că nu a întreținut respectarea dharmei. Rama i-a consultat pe rishi (înțelepți) care l-au informat că un membru al castei inferioare shudra pe nume Shambuka este cufundat în activitate ascetică – tapas. Rishi au explicat: “Lumea, precum omul, trece prin patru vârste – copilărie, tinerețe, maturitate, bătrânețe. În copilăria ei, doar cei din casta preoților (brahamana) au dreptul să devină rishi și să execute tapas. În tinerețe, cei din casta războinicilor, kshatriya, își câștigau acest drept. La maturitate, toți în afară de cei din casta shudra puteau să practice tapas. Doar la bătrânețe, în era înainte de distrugere, își câștigă și membrii castei shudra dreptul de a face tapas. Vârsta prezentă este cea a tinereții. Shambuka a încălcat codul dharmei prin faptul că-și dorea să trăiască precum un rishi. ” Haosul cosmic care a rezultat a cauzat moartea băiatului brahman, obligându-l pe Rama să-l ucidă pe Shambuka pentru a reinstaura ordinea.

Rama_slays_Shambuka

Advertisements

Colțul mitologic: Exilul lui Rama


(Ramayana)

Soția favorită a regelui Dasharatha, Kaikeyi, îi salvaseze viața într-o bătălie. Drept mulțumire, regele i-a promis îndeplinirea a trei dorințe. Și-a cerut drepturile în ajunul încoronării fiului vitreg, Rama; iată cele trei dorințe ale lui Kaikeyi: “Rama să renunțe la tron, să fie trimis în exil pentru 14 ani, fiul meu Bharata să conducă în locul lui.” Dasharatha nu a avut încotro și-a fost nevoit să-i îndeplinească cererile. Când Rama a părăsit orașul, regele Dasharatha a murit de inimă frântă. Această tragedie a fost atribuită unui eveniment nefericit care a avut loc în tinerețea regelui. În timpul unei vânători, l-a rănit mortal pe un tânăr cu numele Shravana, singurul copil al unui cuplu orb. În timp ce deplângeau soarta crudă și mortea fiului lor, bătrânii l-au blestemat pe Dasharatha, fiind convinși că acesta va muri de inimă frântă din cauza despărțirii de fiul său.

Ram Sita Lakshman Forest

Colțul mitologic: Inelul lui Rama


(poveste din folclor, bazată pe Ramayana)

La vremea stabilită, venise timpul trecerii lui Rama în lumea celor drepți. Dar Yama, zeul morții, nu putea să intre în oraș deoarece Hanuman, zeul cu înfățișarea unei maimuțe, îl păzea. Pentru a-i distrage atenția lui Hanuman și pentru a permite naturii să-și urmeze cursul, Rama și-a scăpat inelul într-o crăpătură din podea și l-a rugat pe Hanuman să-i aducă obiectul de preț. Prin crăpătură, Hanuman a ajuns într-o lume subterană unde a găsit nenumărate inele identice. Gardianul lumii subterane a explicat: “când un inel cade prin crăpătură, o maimuță vine să-l caute și atunci știm că a sosit vremea pentru Rama să moară. Astfel de inele au căzut dintotdeauna și vor continua să cadă. Atât timp cât roata existenței se învârte, lumile vechi mor pentru ca cele noi să renască.”

hanuman-ram-sita-lakshman

Colțul mitologic: O efigie de aur a Sitei


(Uttara Ramayana)

Când Rama s-a întors în Ayodhya după uciderea regelui demonic Ravana și salvarea soției sale, Sita, a fost încoronat rege. Supușii lui Rama nu și-o doreau pe Sita ca regină deoarece avea reputația întinată. Respectându-le dorința, cu inima grea, Rama a abandonat-o pe Sita. Ca rege, Rama avea de îndeplinit o mulțime de ritualuri pentru care era nevoie și de prezența soției. Rama a refuzat să se recăsătorească, însă supușii au respins-o pe Sita. El însă nu o respinsese. S-a ajuns astfel la un compromis: o efigie din aur a Sitei avea să-i fie alături lui Rama ori de câte avea să fie nevoie.

goldensita-ramayana

ÎŢI RECOMAND: RAMAYANA


Dragă cititorule,

Că tot mi-am făcut şi eu un cadou la Bookfest 2011 (evident din bugetul mamei), mi-am adus aminte că am citit undeva prin iarnă cea mai frumoasă traducere în română a rezumatului rezumatului Ramayanei (2 volume). Epopeea a fost tradusă din engleză, limbă în care a fost repovestită de C. Rajagopalachari. În română a fost tradusă de Sergiu Demetrian (+ prefaţă, note şi glosar), iar versurile au fost traduse de George Coşbuc şi C. D. Zeletin (ediţie 1968, Editura pentru Literatură). Merită citită pentru că este într-un limbaj accesibil şi prietenos. Închei cu un singur lucru: TRĂIASCĂ ANTICARII! 

pentru detalii legate de Ramayana: http://en.wikipedia.org/wiki/Ramayana

De asemenea recomand şi: Ramayana: The Legend of Prince Rama (1992) & Ramayana: The Epic (2010) – desene “aninate” produse de japonezi (cu variantă şi în engleză), respectiv indieni extrem de loiale poveştii.

My favourite: … BOLO HANUMAN KI … JAI! BOLO RAMACHANDRA MAHARAJ KI … JAI!