Filmul săptămânii: MUGHAL-E-AZAM (1960)


valabil pentru săptămâna 26: 26 mai-1 iunie 2014

Dilip-Kumar-in-Mughal-e-Azam-Movie

Filmul prezintă povestea marelui împărat mogul Akbar și suferințele prin care trece atunci când nu reușește să aibă moștenitori. În cele din urmă, Domnul îi îndeplinește dorința și soția sa îi dăruiește un fiu. Acest fiu, crescând într-un mediu în care toată lumea îi făcea pe plac, ajunge un răsfățat, iar tatălui nu-i rămâne altă soluție decât să-l trimită pe câmpul de luptă pentru a-l învăța ce înseamnă disciplina, dar și pentru a ajunge să prețuiască viața și tot ceea ce i-a fost dăruit de către cel de sus. Prințul se întoarce îndreptat, un soldat puternic și curajos. Toate bune și frumoase până când prințul se îndrăgostește de cea mai frumoasă dansatoare la curtea împăratului, floarea pomului de rodie, Anarkali.

Problemele serioase vin odată cu desconspirarea dragostei de către o altă dansatoare, geloasă pe dragostea pe care Salim i-o poartă cuiva de rang inferior. Tinerii vor trebui să treacă prin testul vieții lor pentru a vedea cât de puternică este dragostea care îi leagă.

Ceea ce este deosebit la acest film este faptul că, deși se bazează pe o legendă și nu pe adevărul istoric, povestea dintre Anarkali și prințul Salim a avut un succes nebănuit. Actorii aleși sunt mari nume ale cinematografiei cărora li se potrivesc rolurile mănușă. Ceea ce ridică mult valoarea filmului este calitatea excepțională a replicilor scrise în cea mai frumoasă urdu cu putință. Cântecele sunt nemaipomenite, iar romantismul dintre personajele principale trece dincolo de ecrane.

Adevărurile din spatele camerei

Pe la începutul anilor 1940, regizorul K. Asif și producătorul Shiraz Ali Hakeem au început pregătirile pentru concretizarea proiectului pe care l-au intitulat Mughal-e-Azam (Cel mai strălucit dintre moguli). Filmările au început în 1946. Proiectul a întâmpinat dificultăți din cauza luptei pentru câștigarea independenței (1946-1947). După partiție, regizorul l-a pierdut pe producător, care a migrat în nou formatul Pakistan. Nici distribuția originală nu a fost cea finală. Dacă inițial au fost aleși Chandra Mohan, D.K. Sapru și Nargis pentru rolurile lui Akbar, Salim și respectiv Anarkali, primul a decedat în urma unui atac de cord, iar în cazul următorilor, până ca rolurile să ajungă în buzunarul lui Dilip Kumar și Madhubalei, au trecut întâi pe la alții.

Madhubala suferea de o boală congenitală a inimii și îi era destul de greu să muncească mult timp, însă s-a încăpățânat să termine ceea ce a început. Dilip Kumar era tânăr și își dorea un altfel de rol, dar a aceeptat în cele din urmă să devină Salim la insistențele producătorului. Despre Prithviraj Kapoor umbla vorba că avea un obicei în a spune înainte de aplicarea machiajului că ”Acum pleacă Prithviraj Kapoor”, iar după realizarea machiajului că ”acum a sosit împăratul Akbar”. Întreaga echipă a avut de suferit din cauza condițiilor vitrege de filmare (caniculă), iar actorii au suferit arsuri sau le-au apărut bășici sau iritații pentru că purtau costume grele din metal.

Pe la începutul anilor 50, se dezvoltase filmatul color. Regizorul a filmat câteva scene și a fost impresionat de rezultat; și-a dorit să refilmeze tot în color,dar distribuitorii și producătorii impacientați nici nu l-au lăsat să se gândească la așa ceva. Astfel că filmul a fost lansat parțial color, ultima jumătate de oră fiind cea pe care s-a concentrat Asif. De asemenea, din cauza duratei îndelungate, mai bine de jumătate dintre cântece au fost tăiate. Stau să mă gândesc ce bijuterii s-au pierdut… și oare există undeva în vreo arhivă?

În 2004, visul lui Asif a fost îndeplinit Mughal-e-Azam devenind primul film indian colorat digital și re-lansat în cinematografe. A durat 10 ani ca filmărie să se încheie cu succes.

Un alt lucru de menționat ar fi numărul de modificări suferite de melodia Pyaar Kiya To Darna Kya.A fost scris și rescris de 105 ori de către textier (Shakeel Badayuni)  până când Naushad, compozitorul, a fost mulțumit de rezultat. Din cauză că era imposibil să se producă efectul reverberației sunetului artificial în acele vremuri, compozitorul a pus-o pe Lata Mangeshkar să cânte într-o toaletă a studio-ului de înregistrări.    

Ceea ce puțini știu are legătură cu dragostea dintre Dilip Kumar și Madhubala.

Încă de când au lucrat împreună în Tarana (1951), Madhubala și-a exprimat dragostea față de Dilip într-o scrisoare. Cei doi au început să se apropie. Însă, exact ca în filme, cineva le umbrea fericirea: tatăl Madhubalei. Acesta era un om extrem de conservator și posesiv: fiica lui nu avea voie să aibă prieteni, să iasă la petreceri, să filmeze până noaptea târziu, iar o relație amoroasă era exclusă. Când au început să filmeze pentru Mughal-e-Azam, Dilip mergea pe platou chiar și atunci când era liber, doar-doar o va întâlni pe frumoasa Madhubala.

Din păcate, povestea de dragostea dintre cei doi a început și s-a și sfârșit în timpul filmărilor acestei pelicule. După ce a aflat despre relația lor, tatăl Madhubalei le-a interzis să se mai vadă. Madhubala a încercat să se rupă de control părintelui, însă nu a reușit în totalitate. În ciuda cererii în căsătorie oficiale trimise de Dilip prin sora sa mai mare, tatăl fetei a refuzat unirea celor doi. Dilip a încercat pentru o ultimă dată să o ia pe Madhubala de lângă influența nefastă a tatălui și să o ducă undeva departe unde să trăiască fericiți; martor a fost actorul Om Prakash. Condiția impusă de Dilip a fost să rupă orice relație cu tatăl ei; neașteptat, ea nu a fost capabilă de o asemenea grozăvie. În urma refuzului, Dilip a promis că nu se va mai întoarce în viața ei niciodată.

Destinul i-a adus împreună la filmările pentru Naya Daur (1957); Madhubala a fost scoasă din distribuție din cauza intervenției tatălui, însă pe deasupra sănătatea ei se șubrezea. Tatăl Madhubalei l-a dat în judecată pe B.R. Chopra pe motiv că a scos-o pe nedrept din distribuție. B.R. Chopra a ripostat, cerând înapoi avansul pentru plata salariului pentru Naya Daur. Toți cei implicați au fost chemați pentru a depune mărturie și iată că cei doi s-au reîntâlnit. Dilip Kumar a depus mărturie în favoarea lui B.R. Chopra și chiar a adus dovezi împotriva Madhubalei și tatălui acesteia. Fetei nu-i venea să creadă că e același om care îi jurase dragoste eternă. Dilip nu și-a ascuns dragostea pentru tânără nici o clipă, recunoscând în sala de judecată că o iubește și o va iubi până la moarte.

Revenind la filmările pentru Mughal-e-Azam, acestea nu se încheiaseră încă; atunci când au început, protagoniștii se iubeau nespus; însă acum amărăciunea și mulțimea sentimentelor reprimate vor ieși la suprafață. Urma să se filmeze o scenă în care Salim (Dilip) trebuia să o pălmuiască pe Anarkali (Madhubala); știm cu toții, cei doi se prefac, scena iese perfect, se păstrează; lucrurile au stat atlfel: Dilip i-a tras o asemenea palmă că toți cei de pe platou au rămas muți de uimire. Regizorul, K. Asif, a reușit să o împiedice să părăsească echipa înainte de încheierea proiectului.

Madhubala nu a fost niciodată împlinită în dragoste. Fiecare s-a căsătorit cu altcineva. Madhubala a suferit mulți ani din cauza bolii; relația lor s-a îmbunătățit într-atât încât Dilip o vizita din când în când pe bolnava aflată la pat. Nu voia să moară, iar ea a vrut ca el să-i promită că dacă se însănătoșește, va mai juca alături de ea în alte producții. Însă această dorință nu i s-a îndeplinit pentru că a părăsit acestă lume la o vârstă fragedă (36 de ani). La momentul morții, Dilip era plecat din oraș la filmări și pe când a ajuns acasă, ea fusese deja înmormântată. Se spune că a mers la cimitir și a stat o lungă perioadă la mormântul ei, amintindu-și de ea, de dragostea pe care i-o purta…

Pentru cei interesați, vă las un link cu povestea de dragoste a celor doi actori spusă de unul dintre posturile de știri (ABP News): AICI. Filmul îl găsiți integral AICI.