A trecut încă un Namaste…

După cum bine știți, în perioada 23-25 mai 2014 s-a desfășurat singurul festival din țară dedicat culturii indiene ”Namaste India” la București, Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”.

În sfârșit, am prins o vreme excelentă. Programul a fost unul plin și divers, în încercarea de a mulțumi gusturile tuturor. Sâmbătă și duminică am susținut și eu două ateliere de limba hindi prin care am încercat să ofer oamenilor o imagine de ansamblu cu privire la limbă, structura vocabularului, mod de scriere, diferențe de alfabet, suprafața în care se vorbește, cât de pură/impură este limba etc. Am constatat cu surpriză că în mare parte toți cei care au participat erau oameni noi, deloc familiarizați cu subiectul; acest lucru m-a bucurat mult, că au avut răbdarea să stea să mă asculte și să pună întrebări. Desigur, au venit și prieteni sau cunoștințe, cărora le mulțumesc pentru prezență.

Mayuri, magazin indian

Programele artistice au fost cele care m-au impresionat foarte mult anul acesta, pe lângă expozițiile de fotografie foarte reușite și picturile dlui Zsolt Moldovan despre care pot să vă spun că sunt extraordinare.

picturi, Zsolt Moldovan

Iulia Nălățan, pe care am văzut-o pentru prima oară dansând odissi, m-a lăsat cu gura căscată. I se potrivește de minune, se vede că fiecare mișcare îi pătrunde întâi prin suflet, ca mai apoi să pornească prin vene, mușchi către extremitățile corpului și a crea magie. Mișcări bine studiate, extrem de precise, curate și grațioase au caracterizat dansul celor două: Iulia și Antonia Rasovan.

Antonia Rasovan și Iulia Nălățan

A fost reprezentat și stilul mohiniattam prin dna Claudia Ignat.

Claudia Ignat

Centrul de Artă Euterpe ne-a încântat ca întotdeauna cu o frumoasă poveste.

Carmen Pesantez (coregraf), Alina Ion, Andreea Ion, Florentina Vasile

Pentru Laura Bogorodea nu am destule cuvinte de laudă; m-am bucurat enorm că, în sfârșit, o văd dansând ceea ce eu am crezut că i se potrivește cel mai bine: kathak. Și am avut dreptate: ca o zână îmbrăcată în culoarea lavandei, zbura de colo colo pe scenă, cu o ușurință greu de imaginat pentru un profan ca mine, cu o curgere în mișcări de invidiat și unduindu-și degetele în ritmuri doar de ea simțite până în fiecare por.

Laura Bogorodea

M-au impresionat și Corina Rupa și Diana Calu pe care le-am văzut prima oară dansând singure; le felicit pentru tot ceea ce au realizat până acum pentru că am aflat că nu au nici un fel de pregătire formală, învățând totul singurele.

Corina Rupa

Diana Andreea Calu

Noile trupe, Indra Dance și Manyuri sunt extrem de bine pregătite; dacă prima a ales un stil semi-clasic, axat pe cântece și ritmuri bollywoodiene, cea de-a doua a complimentat cu zona clasica (bharatanatyam).

Alexandra Rosu (coregraf), Mirela Cristea – Indra Dance

Andreea Baca, Anahita Zolfaghari, Simona Mustață, Carmen Bejan – Manyuri

Atmosfera a fost una de vis, exact ca în India, cu multă lume care se mișca încontinuu ca un ceas bine uns, cu gălăgie și căldură suficientă cât să poată fi îndurată. Ritmurile, culorile, mirosurile Indiei au fost prezente în fiecare colț al muzeului, la fel cum au fost și tânțarii care m-au lăsat cu sechele (vorba aia, să mă simt cu adevărat în India).

Felicit întreaga echipă ”Namaste India” pentru o altă ediție reușită; îi felicit și pe toți cei implicați în proiect, de la voluntari, colaboratori, expozanți, prieteni, ajutoare etc.; fără armata de oameni festivalul nu ar fi avut loc! Mulțumesc tuturor pentru prezență; mulțumesc echipei pentru invitație. Au fost 3 zile binecuvântate, din toate punctele de vedere. Felicitări și să dea Domnul ca această tradiție să fie longevivă!

Pentru imagini, click aici: ZIUA 1, ZIUA 2, ZIUA 3.

Advertisement

Atelierul de hindi la Namaste India 2014

Dragilor, vă aștept cu nerădbare, cu mic cu mare, la festival să povestim despre limba hindi. Vor fi două ateliere:

Atelier 1: sâmbătă, 24 mai 2014
Ora: 10:00
Atelier 2: duminică, 25 mai 2014
Ora: 15:00
Loc: Muzeul Satului București, Gospodăria Moișeni (de la intrare, în dreapta, sub un mare… stejar cred)

Atelierul de sâmbătă

Atelierul de duminică

 

Pentru detalii: click AICI!

Pentru întrebări, lăsați un comentariu 😀

Și-a mai trecut un Namaste

Ca în fiecare an, programul a fost unul încărcat și nu am putut lua parte la fiecare eveniment din cadrul festivalului. Însă, ca niciodată, contactul cu oamenii a fost unul mai viu, mai puternic, intim și public în același timp. În ziua de joi, am testat terenul încercând să simt pulsul festivalului. Am revăzut oameni pe care îi știu de 3-4 ani, însă am întâlnit în realitate și multe fețe pe care până atunci le văzusem doar virtual. Am cunoscut oameni noi, nativi, încântați de inițiativa românească de a promova cultura lor. Am vorbit cu mulți bengalezi, am schimbat câteva cuvinte și cu unii dintre artiștii indieni, au fost prezenți chiar și câțiva vorbitori de urdu.

 

Pe lângă organizatoarele noastre pasionate și sârguinciosul comitet de primire de la intrare (aici se adaugă și celelalte ajutoare cu sarcini bine stabilite), m-am bucurat nespus să îi (re)văd: fam. Sinha (always a pleasure to meet you and my best wishes to Srishti), domnul Vijay Krishnan (a special song for you, Sir – Taareef karoon kya uski jisne…), fam. Bhojwani (oameni minunați, mult succes în continuare), domnul Octavian Segărceanu aka Sega (la cât mai multe Namaste-uri!), domnul Vlad Șovărel (întotdeauna o plăcere!), domnul Rangam Mitra (great to meet you, Sir and I wish you all the best in cricket), fam. Uddin (ce bine îmi pare că măcar la festival ne putem vedea; multă putere de muncă vă doresc!), doamna Carmen Mușat Coman (vânzare bună!), doamna Carmen Pesantez (cât de mult admir munca dumneavoastră; felicitări!) împreună cu dansatoarele Centrului de Artă Euterpe (cât de frumos a fost dansul, ca și voi de altfel!), Loredana Ungureanu (felicitări ție și fetelor din trupă și multă baftă pe mai departe), Laura Bogorodea și minunata sa trupă Nritya (toată admirația mea; Laura, sper să te poți specializa în kathak pentru că ți se potrivește mănușă :D), domnul Sorin Boaje (sper ca afacerea să crească și să înflorească! și mulțumesc), Cristi și Adriana (sper ca marele vis să se împlinească cât mai curând!).

 

După cum spuneam mai devreme, am întâlnit și prieteni virtuali: Banga Panjabi (bahut khushi hui aapse milkar aur uphaar ke liye bahut bahut dhanyavaad!), Flory (cea mai tare comentatoare a mea; salutări și colegelor!), Alina Poterașu (m-am bucurat tare mult să te cunosc și sper să îți urmezi visul indiferent de dorințele altora) și mulți alții (cărora le mulțumesc din tot sufletul)…

 

Mulțumiri speciale doamnei Carmen Bogdan pentru prezență și interes și domnului Carol Marianciuc pentru neobosita pasiune pentru India. Vă mulțumesc pentru susținere!

 

Am reușit să schimb câteva cuvinte cu domnul Sanjay Kansa Banik (tabla) și pot să spun că este un om deschis, un profesionist adevărat, tare simpatic și poliglot :D. A fost încântat să afle că se predă hindi în România și că există oameni pasionați de studiul limbii.

Doamna Sharmila Sharma (kathak) a fost tare drăguță, suportând o avalanșă de doritori de fotografii (printre care și subsemnata); mi-a atras atenșia la mulțumirea pentru poză că ”not thank you, but dhanyavaad” ceea ce nu demonstrează altceva decât că mai există indieni care țin la puritatea limbii, iar pentru mine este o onoare să mă aflu în preajma lor.

 

 

For all those who may come across this article on the internet and do not speak Romanian: thank you for coming to the festival and thank you for your support. The entire Namaste India team appreciates your presence. It was a pleasure to have you, whether you were artists or simple visitors. We hope you enjoyed your stay.

 

 

Recomandare pentru muzeu:

 

Nu obișnuiesc să scriu astfel de lucruri într-un loc unde știu că va rămâne întipărit mult timp; însă urăsc să am dreptate.

 

Atunci când cineva se decide asupra organizării unui eveniment, frumos și profesionist este să-i lași pe oameni să-și desfășoare activitatea în tihnă, nu să suprapui 5 lucruri (dintre care mai mult ca sigur nici unul nu iese ca la carte).

De asemenea, când programul unui festival este trimis din timp conducerii muzeului, profesionist este să nu operezi modificări asupra lui chiar în toiul activităților. Nu numai că dezamăgești publicul, dar reputația (dacă putem vorbi despre așa ceva) României se duce de râpă (dacă a mai rămas ceva din ea).

În plus, lipsă de profesionalism este și faptul că o instituție de prestigiu precum Muzeul Satului din București nu își instruiește gardienii la capitolul comportament. Da, toată lumea știe la ce oră se închide muzeul, zău că nu e nevoie să urli ca în codrul după vizitator; și dacă nu știe, ești plătit să te duci frumos după el și să-l îndrumi către ieșire, nu să-l iei peste picior (sau poate ți s-a urât cu binele și nu mai ai nevoie de loc de muncă).

În concluzie, ca simplu vizitator, făcând abstracție de faptul că eram inclusă în program, muzeul are mare nevoie să își stabilească prioritățile, să nu suprapună un milion de evenimente, să fie recunoscător publicului (așa cum știam că face mai demult) și să nu uite de unde a plecat (modestia nu strică nimănui, ne ține ancorați în realitate pe principiul ”nimeni nu e de neînlocuit”).

 

 

Pe un ton pozitiv, mulți oameni noi, mulți oameni pasionați, oameni curioși, frumoși fizic + sufletește care au venit cu inima deschisă și ne-au fost alături în ciuda caniculei!

Vă mulțumim tuturor! Jai Hind!

 

NOTA BENE: în caz că am uitat pe cineva, nu a fost cu intenție 😀

 

 

 

Reveniți la această postare; o voi actualiza cu clip-uri pe măsură ce vor apărea.

 

 

 

Aici găsiți dansurile Laurei și trupei Nritya:

http://www.dailymotion.com/video/x116nhi_laura-bogorodea-nritya-boombro_shortfilms#.UcwNqzswfZA

Sharmila Sharma – kathak

Doamna Sharmila Sharma, dansatoare de kathak, a fost prezentă la București, în cadrul Festivalului Culturii Indiene Namaste India 2013 desfășurat la Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” în perioada 20-23 iunie.

Din motive lesne de înțeles, nu am putut filma. Însă am zis să postez niște clip-uri ca să prindeți gustul acestui stil. Vizionare plăcută!

 

 

 

 

Născută în Jaipur, Sharmila Sharma provine dintr-o familie de artişti. Tatăl ei este muzician şi cântăreţ de muzică tradiţională, iar mama este dansatoare de Kathak şi, de asemenea, cântăreaţă de muzică tradiţională. Prima apariţie pe scenă a Sharmilei Sharma, la vârsta de trei ani, a coincis cu prima sa participare la un concurs de dans, prestaţia sa a cucerit publicul şi a fost răsplătită cu premiul întâi.

După o pregătire iniţială în artele dansului tradiţional din partea de nord a Indiei, cât şi în arta dansului Kathak însuşită de la mama sa Tara Sharma, Sharmila s-a alăturat renumitei Kathak Kendra din New Delhi, unde, de asemenea, a învăţat arta muzicii clasice hindustani și percuția la instrumentul tabla.

Talentul său a înflorit sub aripa protectoare a artiştilor Pandit Rajendra Kumar Gangani (stilul Jaipur) şi Pandit Birju Maharaj (stilul Lucknow). Sharmila a devenit dansatoare profesionistă la vârsta de 14 ani şi de atunci încântă publicul cu dansul său în cadrul a numeroase festivalurilor naţionale şi internaţionale.

Sharmila s-a stabilit în Paris în 1993, unde, încă de atunci, predă arta dansului Kathak. Ea organizează workshop-uri şi spectacole de Kathak în mod regulat. Shamila este o dansatoare aflată mereu în mişcare, călătoreşte şi are numeroase spectacole în Europe şi India, locuri unde arta sa este apreciată de către cunoscători şi publicul larg.

Dedicându-se unei forme de artă riguroasă din punct de vedere tehnic şi care abundă în virtuozitate, Sharmila este în permanenţă preocupată cu găsirea de noi modalităţi necesare pentru a-şi dezvolta creativitatea artistică prin inteligenţa şi sensibilitatea delicată care îi sunt caracteristice. Ea declară: “Îmi place să înfăţişez şi să sculptez noi imagini pe scenă prin dansul meu.”

Sharmila nu-şi poate imagina existenţa ei fără dans, o arta pe care ea o consideră a fi “partenerul ei de viaţă” şi esenţa existenţei sale.

Kathak este unul dintre cele şase dansurile clasice majore ale Indiei. De asemenea, kathak se numără printre cele mai dinamice arte teatrale din lume. Cuvântul Kathak este derivat din katha, care înseamnă “arta de a spune o poveste.”

Dansul Kathak datează de mai multe secole, începuturile sale sunt legate de grupuri de oameni care, în călătoriile lor, răspândeau povestiri filosofice prin intermediul cântecelor şi al dansului. Ei au fost cunoscuţi sub numele de “kathakas”. În timp, ei au transmis acest obicei din generaţie în generaţie şi în secolul al XIII-lea o nouă formă de dans a luat naştere.

 

Cu toate acestea, încă de la începuturile sale, Kathak a suferit multe modificări şi completări. În timpul mişcării Bhakti din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, asemenea altor stiluri de dans, Kathak s-a lăsat influenţat de această artă într-o mică măsură. Kathak a ajuns inclusiv să-i încânte pe mai marii Imperiului Mogul şi în continuare a preluat influenţe din afara graniţelor sale artistice, cum ar fi cele persane.

Caracteristica chakkara (rotire), văzută astăzi în Kathak este, de fapt, derivată dintr-un stil de dans popular în Orientul Mijlociu. Cu atât de multe schimbări încorporate Kathak a început să fie văzută mai degrabă ca sursă de divertisment, nu ca o formă de a venera zeii. Sub Raj-ul britanic, popularitatea Kathak-ului a scăzut enorm, deoarece a fost considerat ca fiind ceva vulgar şi doar curtezanele aveau voie să practice Kathak. În ciuda acestui declinului în secolul al 19-lea, a existat o creştere bruscă de şcoli Kathak în ţară.

Lucknow, Jaipur, Raigarh şi Benaras Gaharans au devenit populare, fiecare dintre ele reprezentând un stil distinct de Kathak. După ce India şi-a câştigat independenţa, Kathak nu a mai fost văzută ca o simplă sursă de divertisment, ci a devenit o parte importantă a culturii indiene.

La început, costumul pentru acest dans era format dintr-un sari, dar, mai târziu, femeile au început să poarte o fusta lungă şi o bluză asortată. Este cunoscută sub numele de lehenga-choli; foarte asemănătoare cu ‘ghaghra’. Cu toate acestea, casa de dans Lucknow a adoptat o ţinută cu totul diferită. Este cunoscută ca stilul “Anarkali”, care este foarte asemănătoar cu ‘churdidaar’ kameez ‘. Acesta costumaţie a fost accesorizată cu un accesoriu mic cu pene pentru cap şi o vestă sau o curea. Machiajul aferent dansului este concentrat pe evidenţierea caracteristicilor faciale, în special ochii şi buzele.

Spre deosebire de alte forme de dans clasic, Kathak pune accentul mai mult jocul picioarelor. Un dansator trebuie să-şi controleze mişcările picioarelor sale în funcţie de ritmul muzicii. Mişcările mâinilor sunt foarte puţine pentru acest stil de dans. Uneori un dansator de Kathak nu trebuie să-şi limiteze mişcările paşilor, ci poate schimba ordinea de paşilor după propriul plac.

 

sursa: http://namasteindia.ro/festival-2013/dans-clasic-kathak-sharmila-sharma/

Ateliere de HINDI la Namaste India 2013

Dacă nu ați apucat să vedeți programul, vă anunț cu mare bucurie că voi susține două ateliere de limbă hindi în cadrul festivalului Namaste India.

Acestea au loc sâmbătă, 22 iunie, ora 13:00 și duminică, 23 iunie, ora 15:00.

Festivalul are loc la Muzeul Național al Satului ”Dimitri Gusti”, București în perioada 20-23 iunie 2013.

Vă aștept cu mare drag.

PS: Întrebarea din poză e valabilă 😀

Vă las cu o melodie și cu urarea să aveți o săptămână însorită!