Rabba (MUSAFIR – 2004) Versuri traduse


Film: Musafir
Muzica: Vishal-Shekhar
Versuri: Kumaar, Dev Kohli
Solist: Richa Sharma
An lansare: 2004

Zindagi mein koi kabhi aaye na rabba 
O Doamne, nimeni n-ar trebui să se nască
Aaye jo koi toh phir jaaye na rabba
O Doamne, și de totuși se naște, să nu moară nicicând
Dene ho gar mujhe baad mein aansoon
Dacă pe urmă îmi dai lacrimi
Toh pehle koi hasaaye na rabba
O Doamne, atunci n-ar trebui să mă faci să râd întâi More

Musafir: Alina Popescu despre legătura de suflet cu India


Revin cu mărturisirile unei persoane pe care o admir sincer pentru înțelegerea profundă a lumii, a politicii, a literaturii și multor alte lucruri pe care eu nu le pot încă pătrunde. Cu mare emoție o privesc în fiecare an alături de colege și coordonator cum își dezvăluie o bucățică din suflet și ne dăruiește și nouă din ceea ce are. Mi-a făcut mare plăcere să citesc rândurile pe care le-a așternut și îi mulțumesc pentru deschidere; iată ce ne povestește Alina:

  1. Spune-ne în ce condiții a avut loc primul tău contact cu India (când, prin ce).

Bună întrebare… M-am născut în 1978, am prins vremuri în care India nu ajungea în România decît prin intermediul filmelor, şi acelea rare. Am să povestesc pe scurt ceva ce s-a petrecut în 1987-1988, care sper să răspundă la întrebare. Eram la bunica la ţară, la Călimăneşti. Acolo, aveam un televizor, dar nu mergea. Eu şi verişoara tatălui meu auzisem că se va da la televizor filmul „Elefantul alb”. Am plecat cu ea la Vîlcea, unde stăteau părinţii ei şi restul rudelor, ca să vedem filmul, un adevărat eveniment. Lumea s-a distrat copios, văzîndu-mă dansînd. Restul e istorie… antică.

  1. Ce anume te-a vrăjit la India întâi?

Ritm, rimă, Tagore, Kipling, linişte şi înţelesuri vechi. Exoticul, urmat de lecturi, gînduri, căutarea unui sens propriu. În clasa a VIII-a, citeam Ramayana şi căutam să înţeleg, au urmat Legile lui Manu, Sakuntala, scrierile lui Tagore. Prima carte de Tagore, „Sadhana”, am primit-o ca premiu, în clasa a VII-a (1993). O mai am şi acum. Scria acolo că Europa e civilizaţia zidurilor, India, a naturii. Natură, linişte, drumuri lungi, prăfuite şi pline de cântec şi poezie.

  1. Domeniul în care lucrezi te leagă cumva de India?

Absolut deloc.

  1. Cum ai ajuns să participi la festivalul culturii indiene Namaste India în calitate de artist?

Din întîmplare. Nici acum nu sînt convinsă că am ce căuta acolo.

  1. Cum ai ajuns să dansezi dans clasic indian și care stil de dans clasic e cel mai aproape de sufletul tău?

Cum am ajuns? Dintr-o întîmplare, din nou. Prietena unei colege de serviciu, Cristina Şerban, făcea dans clasic indian. Schimb de numere de telefon şi… iar istorie antică. Cel mai aproape de sufletul meu? Simplu: bharatanatyam.

  1. Știu că faci parte dintr-un centru artistic, Centrul de Artă Euterpe; ne-ai putea spune mai multe despre activitatea sa?

Multe-s de spus şi ar ocupa mult spaţiu. Pe scurt: muncă multă, perseverenţă chiar în condiţii neprielnice, investiţii proprii (tot ce vedeţi e cumpărat/făcut de noi), concept original, dorinţa de a aduce în fiecare an ceva nou, o poveste nouă, o călătorie nouă.

  1. Ce te atrage cel mai mult din vasta cultură a Indiei în momentul de față?

Chiar acum? Am să-ţi răspund altfel de cum te aştepţi, probabil, şi-am să zic: Kabir Bedi şi Geeta Chandran.

  1. Cât de mult ți s-a schimbat perspectiva asupra Indiei, odată cu trecerea timpului?

Enorm de mult. De la fetişcana care citea o revistă despre India, veche din anii 1960 (o mai am şi acum), am ajuns un om care citeşte despre India ca despre un tărîm unde se investeşte în zboruri cosmice, dar prea puţin în alfabetizare, unde oraşul e la mii de ani lumină de sat, unde drumurile prăfuite şi milenare trebuie parcurse cu bodyguard, de teama violurilor.

  1. Ne poți enumera trei artiști indieni din lumea dansului pe care îi admiri în mod deosebit?

Simplu: Alarmel Valli, Geeta Chandran, Shobana.

  1. Ai avea recomandări pentru tinerii români iubitori de cultură, în special dans clasic indian?

Să aprofundeze, să studieze cu seriozitate. Altfel, nu se poate. Şi să-şi urmeze visul. Acest vis şi orice altul ar avea. Viaţa e prea scurtă pentru regrete şi niciodată nu e prea tîrziu.

Musafir: ”Despre fidelitate în dragoste” de Corina


Mulțumesc primului musafir care a trimis o poveste foarte frumoasă și plină de sensibilitate. Mi-a plăcut tare mult. Mă bucur că ne-ai împărtășit pasiunea și povestea ta! Mulțumim, Corina!
 
Nürnberg, 22.01.2014
 
”Despre fidelitate în dragoste
 
–      De ce plângi, Corina?
–      Plâng după Vandana…
 
…așa a început aventura mea indiană. Aveam patru ani, adică cu 41 de ani în urmă. Mi s-a spus că a fost întâia dată când am avut răbdare să urmăresc un film de la început până la sfârșit. Se întâmpla prin 1973 când filmul Aradhanaera difuzat la televizor și era un mare eveniment pentru vremurile acelea.
De ce am fost atât de impresionată de acest film, copil fiind, nu îmi explic. Poate din cauza muzicii, dansului, costumelor, poate din cauza poveștii în sine, nu știu. Cert este ca a rămas fascinația și iubirea pentru India pâna astăzi.
Ca adolescentă, mi-am urmat mai departe pasiunea citind cu nesaț tot ce îmi cădea în mână legat de India. Îmi plăcea Eliade, îl citeam pe Sergiu Al George, eram îndrăgostită de Tagore și Eminescu. Citisem chiar  din Ramayana și Mahabharata.
La filme continuam să merg dar nu doream să povestesc despre asta pentru a nu fi desconsiderată din cauza aceasta de cei care acum nici nu mai contează pentru mine(dar atunci conta, din păcate).
În 1991, am început un curs de sanscrită cu Amita Bose, în București, eu fiind din Sibiu.Urmam niște cursuri Waldorf pe care nu am reușit să le termin deoarece a trebuit să mă întorc acasă, datorită condițiilor mizere din căminul în care locuiam. Așadar, cursul de sanscrită a durat doar trei luni pentru mine, din păcate.
Când te am găsit pe tine, m-am bucurat mult că ai aceeași pasiune ca și mine, diferența fiind că tu ai și făcut ceva să o urmezi. Îți mulțumesc pentru posibilitatea de a ma destăinui pe care mi-ai oferit-o. Să ai succes și spor în ceea ce întreprinzi!
Cu drag,
Corina”
 
 

O nouă rubrică: ”MUSAFIR”


Mă gândeam că ar fi drăguț să existe un soi de ”colț” virtual pentru voi, cititori, blogg-eri, pasionați de India unde să îmi și ne împărtășiți trăirile voastre, pasiunile voastre etc.

Cu alte cuvinte, aștept pe adresa mea de mail (hedwig0silver@gmail.com) ”compuneri” pe tema Indiei: articolașe, cum v-ați îndrăgostit de India, care a fost primul vostru film indian, ce ați văzut prin India dacă ați fost acolo… Mă interesează să fie corect textul gramatical!!! și să nu fie porțiuni copiate de pe wikipedia sau surse asemănătoare (cu toții putem citi acele informații). Ceea ce voi evita: literatura (povestiri cu personaje fictive, adică ce se apropie de nuvele pentru că deocamdată nu mă axez pe acest domeniu – nu e exclus să o fac în viitor). Să știți că premii nu am să vă dau, vă pot oferi doar aprecierea și dragostea mea la pachet.

M-am gândit să se numească: MUSAFIR, tocmai pentru că există și în română cu sensul de oaspete și în hindi cu sensul de călător.

Sunt nerăbdătoare să citesc ”compunerile” voastre!

Că tot e ziua lui, am zis să vă las cu două dintre preferatele mele, cântate LIVE: