Colțul mitologic: Legenda Lunii

În lecturile mele indiene, am dat peste una dintre cele mai frumoase legende privitoare la Lună; desigur, așa cum e regula în India, variantele sunt multe; redau, în mare, povestea care m-a făcut să privesc astrul nopții altfel pentru totdeauna:

Advertisement

Colțul mitologic: Munții Vindhya se apleacă

(Uttara Ramayana)

Odată, Shiva s-a hotărât să țină o prelegere despre misterele Vedelor. Imediat, toți înțelepții s-au grăbit să ajungă la locuința lui Shiva, în Himalaya. Această grabă către nord a provocat un dezechilibru în așa fel încât pământul s-a înclinat periculos. Pentru a reinstaura echilibrul, Shiva l-a rugat pe înțeleptul Agastya să se mute în sud. Când zeul Soare, Surya, l-a văzut pe Agastya mergând spre sud, i-a cerut ajutorul: “Munții Vindhya încearcă să-și demonstreze superioritatea crescând din ce în ce mai înalți în fiecare zi”, a spus Surya. “Sunt atât de înalți deja că aproape îmi blochează mersul pe cer. Ajută-mă să-i opresc din creștere.” Agastya a promis că-l va ajuta. Apropiindu-se de munți, Vindhya s-au aplecat pentru a-l saluta. “Păstrați-vă postura aceasta,” a spus Agastya. “Voi putea trece cu ușurință. Rămâneți așa până când mă întorc, pentru a avea o călătorie ușoară și la întoarcere.” Agastya, însă, nu s-a întors în nord niciodată, iar munții Vindhya au rămas plecați, permițând soarelui să-și parcurgă drumul pe cer fără obstacole.

Colțul mitologic: Blestemul lui Durvasa

(Padma Purana)

Înțeleptul Durvasa i-a dăruit lui Indra o ghirlandă celestă; Indra i-a dat-o elefantului Airawat, dar ghilanda a ajuns pe jos la un moment dat. Simțindu-se disprețuit, Durvasa l-a blestemat pe Indra să cadă din grațiile zeiței norocului, Shri. Imediat, o mantie de întunecime s-a așternut peste împărăția sa. Pomii nu mai dădeau roade. Vacile nu mai dădeau lapte. Armata lui Indra era învinsă în fiece bătălie. În cele din urmă, Indra a apelat la ajutorul lui Vishnu pentru a scăpa din impas.

Colțul mitologic: Decapitarea lui Vishwarupa

(Mahabharata)

Indra, regele zeilor, l-a mâniat odată pe învățătorul său, Brihaspati, care a refuzat să îndeplinească un sacrificiu în numele lui. Văduvit de puterea rituală, Indra se confrunta cu înfrângerea în fața demonilor. Disperat, Indra a căutat ajutorul înțeleptului Vishwarupa. Din păcate, înțeleptul avea o mamă demon. În timpul sacrificiului, Vishwarupa a făcut ofrande atât în numele zeilor, cât și demonilor, conferindu-le putere amândurora. Când Indra a descoperit acest lucru, l-a decapitat pe Vishwarupa.

Krishna îl conduce pe Vishwarupa către Arjuna

Colțul mitologic: Peștele în ajutor

(Matsya Purana)

Odată cu mișcarea roții vieții în epoca Kali, cea de-a patra și ultima etapă a existenței, un Brahma foarte obosit a căscat. Veda i-a alunecat din gură și a fost furată de demonul cu cap de cal pe nume Hayagriva. Drept rezultat, legea junglei a cuprins pământul. Comportamenul cinstit a fost abandonat. Haosul domnea pretutindeni. În toată dezordinea, un ascet plin de compasiune pe nume Manu, care fusese rege cândva, a salvat un mic pește dintr-un râu și l-a pus într-un vas. Odată cu trecerea zilelor, peștele tot creștea, nemai având loc nici în vas, nici în heleșteu, lac sau râu. În cele din urmă, Manu l-a eliberat în mare. Nu peste mult timp, apele încep să se umfle și să acopere pământul. Sosise vremea morții lumii vechi pentru a face loc alteia noi (pralaya). Peștele a reapărut înaintea lui Manu. Crescuse atât de mare că acoperea orizontul. Îi ieșise și un corn. Peștele l-a instruit pe Manu să se așeze, împreună cu cei șapte mari înțelepți, sămânța tuturor animalelor și plantelor, pe o barcă. ”Leagă barca de cornul meu și eu vă voi purta către siguranță, în timp ce apele vor distruge totul în cale.” Cât Manu se ocupa de organizarea bărcii, peștele l-a găsit pe Hayagriva ascunzându-se într-o scoică sub mare. L-a ucis, a recuperat Veda și a condus barca lui Manu prin teribila furtună până la muntele Meru. Acolo, Veda, sămânța omului, plantelor și animalelor a supraviețuit până la retragerea apelor.

Matsya (peștele) și Vedele, infățișați ca niște copii