Filmul săptămânii: JODHAA AKBAR (2008)


valabil pentru săptămâna 24: 12-18 mai 2014

Pentru că am rămas restantă, vă propun un film istoric:

jod10m

Prima oară când l-am văzut nu m-a impresionat deloc. De fapt, m-am plictisit îngrozitor pentru că mi s-a părut că era un talmeș-balmeș în care nu știam cine cu cine votează. Abia după alte câteva vizionări mi-am dat seama că trebuie să-mi schimb perspectiva pentru a mă bucura de film: să privesc totul dintr-un unghi favorabil sufletului meu, adică punând accentul pe povestea de dragoste dintre un împărat mogul și o prințesă de neam rajput.

Actorii au fost bine aleși. Hrithik are acel aer împărătesc și aveam senzația că atunci când intră într-o sală se schimbă atmosfera: atunci când era îngândurat aducea cu el nori apăsători, iar când era vesel era însoțit de soare. Are o prestanță deosebită, iar când se ridică parcă se lungește pentru că se vede cum emană autoritate. Aishwarya a portretizat perfect imaginea prințesei delicate și aparent foarte sensibile ca fire. În ea zace însă o leoaică adormită care iese la suprafață de fiecare dată când cineva o calcă pe coadă. Principiile ei sunt de nestrămutat, nu are de gând să recurgă la compromisuri pentru nimeni, iar pentru a-și demonstra calitățile și a-i cuceri inima, orice bărbat va trebui să treacă de teste. Nu este genul de persoană docilă, pasivă ca o păpușă pe care să o așezi undeva și care să nu se miște; acceptă cu greu regulile impuse de către o autoritate, inclusiv atunci când vin din partea părinților.

Este foarte bine realizat portretul dragostei progresive. Muzica este excepțională. Îmi place extrem de mult că s-a menținut echilibrul dintre sfera hindusă și cea musulmană. În plus, asta se reflectă și în limbaj și automat și în replici. Sunt o mare fană a muzicii cu influențe sufite și sunt fermecată de accentele mistice.

Despre povestea din spatele filmului

Știți cu toții că este un film istoric. După lansare, filmul a generat dezbateri aprinse privind autenticitatea istorică; mulți au fost de părere că personajul interpretat de Aishwarya nu există. Tind să le dau dreptate: în sursele istorice, nu există nici o mențiune cum că vreo soție a lui Akbar s-a numit Jodhaa. Este adevărat că a existat o soție hindusă, dar nu o chema astfel. O explicație ar fi denaturarea numelui original și atunci e foarte posibil ca ambele nume să se refere la aceeași persoană, dar fără să existe dovezi scriptice.

Akbar a fost unul dintre cei mai străluciți împărați moguli. A trăit undeva în secolul 16, 1542-1605, ca să fiu exactă. Ceea ce mi-a rămas mie în minte privind personalitatea lui este că, în pofida faptului că era analfabet, a fost un aprig susținător al artelor și culturii în general. Iubea literatura, iar biblioteca lui trebuie să fi fost imensă pentru că avea lucrări în persană, arabă, greacă, latină, sanscrită și desigur hindustani (adică ceea ce numim azi urdu). A adunat cei mai buni și pricepuți scribi (inclusiv pe cei care se ocupă de caligrafie), traducători, pictori, cântăreți, poeți, dansatori la curtea lui. Arhitectura a înflorit în perioada lui.

În ceea ce privește religia, a fost torelant, deși inițial nu privea cu ochi buni majoritatea hindusă. Cu timpul a învățat să accepte și să încerce să înțeleagă celelalte credințe din imperiu, astfel că a pus bazele unei noi tradiții pe care a numit-o Din-i-Ilahi, un sincretism între creștinism, hinduism, zoroastrism, islam. Unii susțin că ar fi vorba despre o altă religie; eu cred că omul a încercat să promoveze acele concepte care se regăsesc în marea majoritate a religiilor lumii: un Dumnezeu unic, omnipotent, toleranță, o viață dusă în moralitate, o relație intimă cu Dumnezeu etc.