Jab Tak Hai Jaan – Poemul [JTHJ – 2012] Versuri traduse

Film: Jab Tak Hai Jaan
Versuri: Aditya Chopra
An lansare: 2012

Teri aankhon ki namkeen mastiyaan
Șăgălnicia și îndrăzneala ochilor tăi
Teri hansi ki beparwaah gustakhiyaan
Obrăznicia nepăsătoare a surâsului tău
Teri zulfon ki lehrati angdaiyaan
Revărsarea pletelor tale unduitoare
Nahi bhoolunga main
Nu le voi uita

Advertisement

Cum a fost la premieră?

(Deși niciodată nu se începe o propoziție cu ”păi”, mai cu seamă un paragraf, azi am să încalc regula de aur!)

Păi, a fost unic! A fost altceva! Încă sunt convinsă că este irepetabil, poate și pentru că a fost seara premierei sau pentru că eram eu hiperactivă cu nivelul adrenalinei la cote comatoase. Deși a fost a treia oară când îl vedeam în cinema, de data asta a fost experiența autentică, nepervertită de nimeni și de nimic, sorbind fiecare secvență, fiecare cuvânt, fiecare acord. Imaginea a fost IMPECABILĂ, iar sunetul perfect! Îți bubuia puțin sufletul, dar suficient cât să fie confortabil. Melodiile răsunau cu și mai mare veselie parcă, iar culorile filmului parcă desenau în mintea mea un curcubeu ca în poveștile irlandeze cu spiriduși care își caută aurul la capătul lui.

dovada că merge!

Nu pot exprima în cuvinte emoțiile pe care le-am simțit poate pentru că nu am talentul literar necesar sau poate fiindcă sunt mult prea personale și așa trebuie să rămână. Cert este un lucru: deși îl vedeam a nu știu câta oară (acum îmi pare rău că nu am contabilizat) mă zgâiam la ecranul ăla ca o proastă de zici că n-am văzut în viața mea un film indian. Acum, că-mi aduc aminte, mi-e milă de domnul care a stat lângă mine în sală… Ba vorbeam singură, ba râdeam ca apucata din cele mai mici detalii (probabil deloc amuzante pentru alții fiindcă nu înțeleg hindi), ba mormăiam replicile înainte să fie rostite de actori sau la unison cu ei, respectiv cântam de mama focului. Sper doar că nu l-am disperat… Sărmanul om, nevinovat, s-a trezit lângă el cu o nebună care a stat până la ultimele secvențe din generic cântând cu vocea ei de cioară (aproape urlând, că doar sonorul e tare în sală)…

Atât timp cât voi trăi / Jab Tak Hai Jaan – recenzie

Știu că vă înnebunesc cu filmul ăsta, dar nici nu vă puteți da seama cât de mare chestie se întâmplă. Eu, cel puțin, îmi văd visul cu ochii. Le doresc tuturor să li se întâmple asta. Vă prezint recenzia pe care am redactat-o exclusiv pentru BML Movie Entertainment (au avut amabilitatea să mă lase să postez și pe blog-ul meu și le mulțumesc): 

Când cineva rostește ”Yash Chopra”, cei din jur se vor gândi automat la povești de dragoste de legendă, scene de un romantism de neegalat, poezie, încântare vizuală și auditivă, eroine în saree-uri albe dansând pe vârfuri de munte într-un frig de îți îngheață gândurile și eroi înamorați cu priviri visătoare ce își impresionează iubitele prin cele mai simple gesturi.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că Yash Chopra este cunoscut pentru adordarea romanțată și nu neapărat realistă, transpunând spectatorul într-o lume în care orice e posibil. Poveștile sunt inspirate din viață, însă fac parte dintr-o anume categorie: una în care iubirea este primordială, fiind ridicată la același rang cu apa dătătoare de viață, în care dragostea este forța motrice ce guvernează întreg universul și nu am greși dacă am spune că o face după propriile reguli. Dragostea învinge totul și doboară toate obstacolele, trece dincolo de orice bariere ridicate de timp, Dumnezeu sau om, înmoaie cele mai împietrite inimi, oferă alinare sufletelor tulburate și îndurerate. Esențialmente, nimic nu există fără dragoste, iar Yash Chopra contruiește iubirii un piedestal de marmură imaculată atât de strălucitoare de parcă putem simți căldura ce-o emană și atinge penele ce cad peste noi precum o ploaie protectoare din aripile maiestuoase întinse către cer.

Interpretarea actorilor este una fără cusur pentru un film de o asemenea sensibilitate. Shahrukh Khan, cel care îl portretizează pe maiorul Samar Anand, angajat al Armatei Indiene, divizia Geniști, demonstrează încă o dată că titulatura de ”rege al romantismului” nu a căpătat-o pe nedrept. Sunt interesante de urmărit sferele de lumină și umbră din care este alcătuit acest personaj: Samar, cel tânăr, plin de viață și poftă de muncă și respectiv Samar, militarul de carieră, misterios, cu un aer de tristețe greu de citit. Este clar că s-a muncit la construirea sa având în vedere schimbarea de atitudine, comportament, limbaj și de vocabular vizibile în cele două jumătăți ale filmului. Aproape că, uneori, pe parcursul vizionării, îți vine să iei o oglindă și să-ți privești reflexia drept în ochi și să o întrebi ”ești cine cred eu că ești?”.

Personajele feminine sunt în perfectă armonie cu cele două laturi ale personalității lui Samar: Meera (Katrina Kaif) este iubita elegantă, din familie bună, misterioasă și extrem de suavă în gesturi și port. Are o cumpătare de nebănuit și un devotament de nestrămutat când vine vorba de promisiuni. Pe când Akira (Anushka Sharma) este diametral opusă Meerei, fiind energică, lipsită de inhibiții, curajoasă, băgăreață și încăpățânată. Însuflețește orice loc prin care trece și molipsește oamenii cu voia bună pe care o răspândește precum o mireasmă dulce a florilor de primăvară.

Povestea în sine are amprenta inconfundabilă a regretatului Yash Chopra – o poveste parcă prea frumoasă ca să fie adevărată, însă nu poți jura că este imposibilă de trăit. Un ospătar se îndrăgostește de o fată bogată, dragostea este reciprocă, cu toate acestea, se despart din cauza unui incident nefericit. Dezamăgit de soartă, ospătarul nostru se înrolează în armată și își ocupă timpul cu dezamorsatul bombelor. Ca o alinare sufletească, apare Akira în viața sa, realizatoare de documentare. Ea se implică puțin cam mult în viața lui Samar și ajunge inevitabil să se îndrăgostească de el. Deznodământul este unul fericit, însă drumul până la el este înțesat cu peripeții și răsturnări de situație uimitoare. Vizual, filmul este încântător, iar partea muzicală nu face decât să sporească farmecul. Versurile sunt de o sensibilitate rar întâlnită, iar replicile sunt pe cât de romantice, pe atât de pline de semnificație. Momentele de tensiune și suspans sunt bine dozate și introduse în momente cheie pentru a mai tăia din romantismul ce poate părea copleșitor. Nu are pretenția de a fi un film perfect, ci de a fi unul sincer și realizat cu sufletul. Acesta este și scopul peliculei: să atingă suflete, să ofere spectatorilor posibilitatea de a uita de probleme și de a păși pe un târăm unde în final totul se termină cu bine. Este o poveste ce va fi sorbită, picătură cu picătură, de cei romantici, iar cei ce preferă lucruri mai realiste se vor regăsi în personaje, dacă pot trece cu vederea elementele ce pot părea lipsite de coerență. Este un film ce ne îndeamnă la speranță: fie că sperăm să ne găsim jumătatea, fie că sperăm să regăsim o dragoste pierdută, fie că dorim să ținem viu focul amorului la orice vârstă. Dragostea învinge totul, căci dacă nu ar face-o, nici Dumnezeu nu s-ar suporta pe Sine.

Vă aștept la film!

Magia care dă naștere unui film!

ATENȚIE: Cei care urăsc filmele indiene, India și cred că în India „e țigani, sărăcie, prostie” sunt rugați să nu citească articolul pentru sănătatea lor mentală, fizică și emoțională. Le mulțumesc!

Recent, am avut ocazia să intru în culisele creării exemplarelor din filmul Jab Tak Hai Jaan pentru cinematografele românești. Pentru asta, trebuie să mulțumesc BML Movie Entertainment și să îi felicit pentru toate succesele pe care le-au înregistrat! La cât mai multe!

Departe de mine gândul că aveam să descopăr niște lucruri fascinante și în același timp să realizez câtă muncă e în spatele unei bucăți de plastic colorat când am plecat de acasă. A fost o excelentă ocazie de a pătrunde în spatele ușilor închise publicului larg și de a descoperi două lumi: una în care se lucrează în condiții modeste, dar nu se face NICIODATĂ rabat de la calitate și respectiv lumea cu tehnologie de vârf, unde totul se face digital și la apăsarea butoanelor tastaturii spre deosebire de montare de pelicule manual, derulare, curățare etc.

În continuare mă voi referi la călătoria exemplarelor din filmul JAB TAK HAI JAAN până să ajungă în cinematografele din orașele țării.

Avalanșă de filme indiene BUNE!!!

Sigur ați aflat deja că pe 18 octombrie se lansează, în sfârșit, un film indian în cinema. DA! Jab Tak Hai Jaan (pagina oficială pentru România AICI) va putea fi urmărit și la noi atât în cinema-urile moderne, cât și în cele mai modeste! Filmul e distribuit de  BML Movie Entertainment (aka Filme Indiene sau Filme indiene-hindi pe FB) – dați click pe numele respective și vă duce fix pe pagina de FB.

 

Filmul va intra în următoarele cinematografe: (18 octombrie)

• Cinema City: AFI Cotroceni București, Sun Plaza București
• The Light Cinema: Liberty Center București
• Cinema Union București (Cinemateca Română)
• Cinema Casa de Cultură Odobești
• Cinema Mediensis Mediaș
• Cinema Aristocrat Sighișoara

Din 25 octombrie și în:

• Cinema Florin Piersic Cluj-Napoca
• Cinema Victoria Târgu Jiu
• Cinema Patria București
• Cinema Patria Craiova
• Cinema Dacia Buzău
• Cinema Victoria Iași

 

Și acum, despre colecția de DVD-uri: din 1 noiembrie BML Movie Entertainment lansează 7 titluri cu ziarul Libertatea, ce vor apărea vinerea.

Așadar: (pagina oficială a colecției AICI)

• 1 noiembrie: Kabhi Alvida Naa Kehna – Niciodată să nu spui adio
• 8 noiembrie: Kabhi Khushi Kabhi Gham – Câteodată fericire, câteodată tristețe
• 15 noiembrie: Kal Ho Naa Ho – Dragoste neîmpărtășită
• 22 noiembrie: Dilwale Dulhaniya Lee Jaayenge – Dragoste cu scântei
• 29 noiembrie: Salaam Namaste – Salut și bun venit!
• 6 decembrie: Ready – Pregătit pentru a iubi
• 13 decembrie: Dabangg 2 – Fără frică 2

Să ne mai plângem că nu se găsesc filme bune de cumpărat! Ce mai toamnă și început de iarnă!

PS: Dacă nu aveți idei pentru cadouri de Crăciun, un DVD sau chiar toată colecția ar fi o bună investiție! Shhhhhhhhh să nu ne audă nimeni!

Aștept părerile voastre! Pentru întrebări, știți ce aveți de făcut 😛