India în atenția Festivalului de Film Hip Trip


În sfârșit, după săptămâni nebune de alergătură, am avut și eu timp să mă destind la un film bun. Cu această ocazie, am aflat mai multe despre Festivalul de Film Hip Trip – festival dedicat filmului de călătorie, astfel că pe 9 octombrie am văzut HIGHWAY, peliculă ce a deschis secțiunea dedicată Indiei – Focus India. În cadrul secțiunii au fost prezente filme indiene, documentare, filme americane cu substrat indian. Detaliile complete cu privire la program și altele, AICI.

Anul acesta a fost cea de-a doua ediție și regret că apuc să scriu abia acum despre el, poate ați fi apucat și voi să mergeți să vedeți… În fine… S-a desfășurat în perioada 8-11 octombrie 2015 la două dintre cinematografele cu vechime din București, Eforie și Union. Highway a rulat la Union, vineri seara. Pentru cei care nu au văzut filmul, găsiți recenzia mea AICI.

M-am bucurat tare mult că partener a fost și Centrul Cultural ”Rabindranath Tagore”, organizatorul apreciatului ”Namaste India”. Am revăzut-o pe Angelica Marinescu, una dintre organizatoarele festivalului indian, căreia țin să îi mulțumesc că m-a prezentat oficial noii doamne ambasador al Indiei la București, excelența sa dna. Riva Ganguly Das. Dânsa a fost extrem de încântată să afle despre existența festivalului indian și și-a exprimat interesul pentru a colabora în diverse activități. Urez ”bun venit” noii echipe și sper că se vor simți bine aici, dar mai important, că se vor implica în multele activități, începutul fiind unul extrem de promițător.

Alte impresii: lume puțină și parcă speriată. Sunetul a fost excelent, divin!!!! Nimic de comentat la capitolul organizare, lume tare deschisă și amabilă. Un minus din partea mea primește încercarea de a proiecta subtitrarea în română sub cea în engleză. Cred că pe viitor se poate găsi o variantă mult mai bună decât cea la care am asistat. În rest, mă bucură interesul organizatorului pentru India și felicit alegerea făcută! La cât mai multe ediții!

Hiptrip2015

Filmul săptămânii: HIGHWAY (2014)


highway-6d

valabil pentru săptămâna 15: 3-9 martie 2014

Vă recomand acest film cu mare căldură. E un film profund, cu niște actori pe care i-am redescoperit: Alia Bhatt, despre care nu îmi închipuiam să fie așa talentată și Randeep Hooda, a cărui atitudine mi-a reconfirmat abilitățile sale actoricești.

Filmul prezintă călătoria unei tinere, care îi schimbă viața într-un mod magistral și definitiv. Este tănârul modern, care ascultă muzică străină, poartă haine de firmă și are un ușor aer de snob. Însă sufletul ei nu se înscrie în generația din care face parte: sufletul ei tânjește după libertate, după tihna pe care o poți regăsi doar în omul simplu care trăiește departe de lumea modernă și grijile ce vin la pachet cu o asemenea existență. Înaltul cerului i se pare cel mai surprinzător și copleșitor lucru (într-un sens pozitiv), iar libertatea pe care o simte în mijlocul naturii o bucură nespus. După asta alerga și când s-a strecurat afară din casă în toiul pregătirilor pentru propria nuntă. Se simte sufocată și vrea să respire aerul curat, să simtă vântul de neoprit de pe autostradă, unde-l convinge pe logodnicul ei s-o ducă.

Doar că viața îți rezervă surprize pe principiul „ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se împlinească”. Cât ai clipi, tânăra se trezește în compania unor bărbați violenți, complet diferiți de oamenii în preajma cărora era obișnuită să se afle. Începe călătoria care îi va schimba viața pentru totdeauna și care îi va arăta ce înseamnă să trăiești cu adevărat. Dacă până atunci își ducea zilele într-o colivie de aur, acum va putea experimenta zborul către nemărginitul cer de un albastru orbitor. Situația  este paradoxală: cu toate că e în captivitate, se simte mai liberă ca niciodată. Bucuria care o inundă acum este neprețuită și nu poate fi răscumpărată de nici cu cele mai scumpe obiecte. Descoperă un alt mod de a trăi, departe de luxul unei case aflate într-un cartier populat de bogătași, în sânul naturii primitoare sau în sate și clădiri care exprimă sentimentul autentic de „acasă” în ciuda stării avansate de degradare în care se află.

Șocantă a fost acțiunea secundară care ni se dezvăluie treptat precum un covor antic uriaș care este desfășurat metru cu metru. Este greu de crezut cum o fată care a crescut ca o prințesă în sânul unei familii cu o poziție socială de invidiat este la fel de vulnerabilă ca cea care a crescut pe străzi, printre gunoaie; greu de închipuit cum zidurile unei case nu pot proteja, cum nu te pot ține în siguranță nici banii sau obiectele prețioase din imobil. Scena din final este încărcată cu o emoție teribilă, iar cuvintele tinerei sunt sfâșietoare: „De ce, tată, mi-ai spus să am grijă atunci când mă duc prin oraș? De ce nu mi-ai spus că trebuie să mă păzesc de voi?”

Frapant este că, deși se află printre străini, nu vrea să se întoarcă acasă; nu vrea nici să ajungă la destinație, dar își dorește cu tărie ca această călătorie să nu se sfârșească niciodată. Are loc o reasamblare a componentelor personalității, care au stat ani și ani acolo unde nu trebuia și acum au fost puse în locul cuvenit: exact ca un puzzle – piesele care nu se potrivesc au fost aruncate, iar cele care aparțin jocului au fost așzate în locurile corespunzătoare. Doar că această schimbare este ireversibilă, iar familia va avea un șoc atunci când va realiza că Veera cea de odinioară nu mai există.

Evoluția personajului principal masculin este și ea notabilă. De la o brută, lipsită de orice fel de compasiune ori interes pentru nevoile celor din jur, se domolește și începe să vadă viața cu alți ochi. Vechiul principiu după care se ghida  – o viață de câine echivalează cu o moarte de câine, iar între cele două există numai nefericire – este anulat de prezența Veerei, a cărei companie îi oferă o nouă perspectivă asupra existenței. E ca o lumânare aprinsă în beznă, ca apa rece și proaspătă după o zi cu căldură toropitoare, ca plaoia revigorantă după luni de secetă; în același timp, ea este apa ce stinge focul supărării lui, tot așa cum lava se pietrifică atunci când ajunge în apa oceanului. Veera e curajoasă, tupeistă, vorbăreață, încăpățânată și simultan vulnerabilă, speriată. E diferită de toate fetele pe care le-a întâlnit și ea îl va învăța că traiul nu se rezumă la violență, crime, ghinioane și o tristețe profundă – poate fi și ALTFEL.

Dacă ar fi să caracterizez filmul într-un cuvânt, cred că acesta ar fi: ALTFEL – o altfel de personalitate, o altfel de viață, alte concepții morale, alte preocupări…