Filmul momentului: BUCKET LIST (2018) – film marathi


Recenzia nr. 165

Recenzia filmului marathi cu nr. 4

More

Advertisements

Retrospectivă: Zilele Filmului Indian – Namaste India 2016


namasteindia zilelefilmuluiindian bucuresti

În perioada 24-29 mai 2016, s-au desfășurat Zilele Filmului Indian la Cinematograful Elvire Popesco din cadrul Institutului Francez București. Felicit în primul rând echipa Namaste India pentru inițiativă și alegerile făcute. Am să vă las link-ul pentru filmul recenzat deja și care a fost proiectat în cadrul evenimentului. Urmează să redactez recenzii pentru acele filme pe care am apucat să le văd, iar pentru cele pe care le-am ratat sper să existe printre voi cinefili care le-au văzut astfel că aștept un comentariu cu privire la ce le-a plăcut sau nu (nu vreau rezumat, acela îl pot și eu citi de pe net, plus că mie nu-mi place să aflu povestea înainte să văd pelicula).

Am să mai spun câteva cuvinte despre atmosfera din sală și prezență. La primele două filme, am constatat cu mare surprindere și bucurie că sala a fost aproape plină. După una caldă, musai și una rece, la ultimul film la care am reușit să ajung, n-am fost mai mult de 15 persoane… Însă marele șoc a fost altul: nu cunoșteam pe absolut nimeni (cu excepția întâlnirii cu Andrew Singh). Cât despre lume, lume bună, foarte decentă, surprinzător de decentă. Nu știu dacă le-a plăcut sau cât de mult le-a plăcut, poate că așa sunt cei care frecventează zona, mai tăcuți. M-am bucurat însă să văd interes din partea persoanelor de toate vârstele. Prețurile au fost mai mult decât accesibile. Angajații au fost tare amabili, o plăcere să petreci timp acolo și datorită sălii intime.

Eu nu pot afirma decât că mi-am umplut sufletul de voie bună, mi-am hrănit spiritul și foamea lingvistică de nepotolit. Am cunoscut și un alt univers, o altă limbă pe care nu cred c-aș putea s-o învăț vreodată. A fost un cadou nemaipomenit.

PS: rămân cu oftica ce mă roade constant că nu am ajuns să văd tot ce mi-am propus – însă ce să faci, așa e când ai obligații profesionale…

Așadar, iată recenziile existente (cele care sunt fără link, urmează a fi postate; postarea va fi actualizată pe parcursul redactării recenziilor).

Marți, ZIUA 1: Greater Elephant (2012)

Miercuri, ZIUA 2: English Vinglish (2012)

Joi, ZIUA 3: Amal (2007)

Vineri, ZIUA 4: Chandalika (2011)

Sâmbătă, ZIUA 5: Barefoot to Goa (2015), Chitrangada (2012), Bișnoii (2011) – documentar, Radiopetti (2015)

Duminică, ZIUA 6: Ottaal (2015), Monsoon (2014) – documentar, Bajirao Mastani (2015)

Cele marcate cu roșu sunt peliculele pe care le-am ratat, așa că nu mă supăr dacă vă îndurați să mă direcționați către o sursă unde le-aș putea vedea (în cazul în care există). Mulțumesc anticipat. Cele marcate cu verde vor avea parte de recenzii cât de curând posibil.

India și foamea posturilor românești pentru rating


Am aflat săptămâna aceasta că de săptămâna viitoare Acasă Tv va difuza un serial indian și că va porni tradiția de a-și încânta (sper) telespectatorii cu filme indiene în fiecare sâmbătă și duminică. Mă bucur că se va rupe monotonia difuzării acelorași filme, fără a obosi, an de an, în ultimii 7-8 ani. Mă mai încântă și faptul că posturile românești încep să-și dea seama de potențialul acestui segment, că le pot băga mulți bani în buzunar aceste filme și seriale.

Vorbim despre sfera hindi, producții de Mumbai. Despre serial nu am prea multe de spus. Pentru mine, a fost un serial anost, extrem de monoton și nu am rezistat să văd decât două episoade. Aștept să văd reacția conaționalilor mei, cu speranța că nu se vor rezuma doar la ”vai, ce drăguț e băiatul; vai, ce dulcică e fata; ai văzut ce costume frumoase au? vreau și eu…” Traducerea probabil mă va oripila la fel de tare ca cea prezentă pe Național TV (unde cea mai tare de care îmi aduc aminte e cea din Chotti Bahu – ”refrișează-te”) sau Antena Stars (unde Pragya a fost făcută nepoată în loc de noră de cel puțin 12 ori într-un singur episod), asta judecând după ”traducerea” titlului (Sufletul meu pereche). În original Saraswatichandra (numele personajului principal masculin), românașii noștri s-or fi gândit că lumea nu se va uita la un serial cu un nume impronunțabil… Vezi Doamne, nu se poate învăța așa ceva, ce limbă mai e și asta; Filofteia Bulibășescu, spre exemplu, e floare la ureche de scos pe cale bucală…

Cât despre filme, am speranța că vor fi producții variate, nu doar din categoria ”comerciale”, cu o traducere mai ușor digerabilă la capitolul perle.

Tragedia maltratării tuturor subtitrărilor pentru filmele și serialele indiene este că se traduce numai din engleză. Nimeni nu stă să verifice filmul/episodul vizionându-l, ceea ce e și de înțeles. Însă când se face traducere după traducere, mai ales de oameni slab pregătiți, e clar că urmează ceva spumos, de pus în ramă și povestit nepoților cu înclinații lingvistice. Niciodată nu se va investi în calitate, traducându-se direct din hindi pentru că e prea scump. Astfel că vom avea un izvor nesecat de dude despre care să povestim cât e ziulica de lungă.

Să fie cu noroc pentru toate părțile implicate. Dacă aveți lucruri interesante, dar mai ales amuzante, de semnalat, nu ezitați să mă contactați.

Anunțul cu privire la difuzarea Jab Tak Hai Jaan, AICI.

jabtakhaijaan

Ploaie de trailere…


Pentru că săptămânile acestea am asistat la o ploaie de lansări de trailere și postere pentru câteva filme destul de așteptate, ia să-mi ziceți cum vi se par primele imagini; ce vi se pare interesant, ce ați vrea să vedeți, ce nu?

 

 

 

 

Chef de caterincă


Ăsta e unul din cele mai bune clip-uri cu și despre filmele lui Sajid Khan; am râs de m-am prăpădit!

 

 

Din aceeași suită, vă recomand și mult mai educativul:

 

 

Și dacă nu i-ați văzut până acum, pe cei de la HOLLYSHIT (mai jos, un exemplu):

 

 

Dacă mai știți de alții, nu ezitați să-mi spuneți (să nu mor proastă 😀 )

 

Ce e mai important?


Zilele astea am văzut mai multe filme decât am timp de obicei și mi-am pus întrebarea: ce e mai important – un film bun cu muzică proastă, unfilm prost cu muzică excelentă sau pachetul complet (film și muzică bune)?

Eu am ajuns la concluzia că e mai important un film bun, chiar dacă muzică e proastă; e mai important mesajul, jocul actorilor, sentimentele pe care personajele le exprimă. Dacă filmul e bun, iar muzica excelentă atunci înseamnă că echipa ”muzicală” mi-a făcut un cadou drept mulțumire că m-am uitat la film și mi-a plăcut.

 

Acum vreau să aflu părerea voastră:

 

 

Replici amuzante din filmele anului 2014 (traduse)


Pentru că m-am distrat copios citindu-le, am zis să le împărtășesc cu voi:

dialogue-1

 

Indienii sunt cei mai buni la orice… Și la sărutat indienii sunt cei mai tari; să nu-mi zici că n-ai auzit de Emraan Hashmi?

 

dialogue-2

Comportamentul tău, coada câinelui și hindi vorbită de Katrina nu pot fi îndreptate niciodată…

 

dialogue-3

 

Nu există nimic mai periculos în lumea asta decât soacrele punjabi…

 

dialogue-4

 

Tu ești oxigen și eu hidrogen dublu; chimia noastră e precum apa…

 

dialogue-7

 

Soția poate sta fără soțul ei, dar nu poate sta fără menajeră…

 

Sursa: AICI

Previous Older Entries