Filmul momentului: UDTA PUNJAB (2016)


recenzia nr. 110

udtapunjabposter

După câte nu s-au scris și spus despre filmul acesta, eram tare curioasă ce e de capul lui. Ghidându-mă după principiul ”unde nu-i cap, vai de picioare”, mă așteptam să fie dezlânat, ilogic, chiar vulgar fără vreo motivație cu scop didactic. Mă bucur însă că aceste temeri au fost spulberate atunci când desfășurarea acțiunii era în toi.

Pentru cineva care nu gustă stilul foarte realist, sincer, fără perdea, brutal și aparent vulgar, vă promit că totul are o logică bine închegată și nu e făcut doar de dragul de a face bani. Motivația este clar una de ordin social, cu gândul că aceste povești trebuie spuse așa cum se întâmplă, fără a împacheta adevărul și a-l adapta de dragul publicului – să iasă fericit, dansând și bătând din palme de la film. Este o peliculă serioasă, cu un subiect greu de digerat, dar în același timp obligatoriu de dezbătut. Tinerii pier și lumea stă ca la spectacol. Pasivitatea trebuie să înceteze, dar mai cu seamă trebuie trezită conștiința fiindcă ei nu pot ieși din impas singuri…

Până să ajung la poveste, vreau să aștern câteva gânduri despre unii dintre actori. Shahid m-a convins cu Haider că are mare nevoie de roluri cu greutate pentru a crește. I se potrivește de minune și acesta deoarece am văzut și o altă fațetă a capacității sale de metamorfozare. Alia e o bijuterie de fată. Îmi place la nebunie faptul că mereu îmi rezervă câte o surpriză… când credeam că personajul va fi unul rece, distant, hop și o scenă cu implicare emoțională maximă… Și execuția este fără cusur. Aștept cu nerăbdare și alte asemenea roluri cu substanță. Mi-a plăcut și de Kareena, chiar dacă a fost ceva scurt. Arhetipul pe care-l reprezintă este fix acel gen de om care și în condiții vitrege își va face munca pentru a ajuta comunitatea. Nu se dă bătută doar pentru că nu are resurse sau pentru că deranjează pe cineva. Este prima oară când îl văd pe Diljeet Dosanjh și constat că are talent. Nu mai zic de potențial. E tânăr, are tot timpul să crească, e și chipeș și are șarm, deci nu se pune problema că trebuie să se chinuie ca să creeze magie pentru cameră. Aștept să-l văd și în alte producții de limbă hindi.

Am ajuns la poveste… ce mai poveste! Câte încurcături! Câtă nebunie! Nu vreau să vă spun prea multe, dar vă mărturisesc că tinerii, atunci când intră în belele, de necopți ce sunt, le agravează până când se umflă și fac poc. Acel poc se poate dovedi foarte costisitor pe termen lung. Nu e un secret că filmul tratează problema drogurilor din provincia Punjab. Știu din sursă sigură că în film nu se exagerează deloc, problema este într-adevăr foarte gravă. Interesant de urmărit este modul în care firele vieții diferitelor personaje se întâlnesc, se încurcă, mai apoi chiar se împletesc și devin mai puternice decât ar fi fost individual.
Am apreciat foarte mult ideea că atunci când ai senzația că toate merg prost, că nu avansezi cu nimic, că oricât ai încercat nu e suficient, nu trebuie să te dai bătut. Este important să comunici, să legi relații, să discuți problemele fiindcă este posibil ca soluția să sară dintr-un loc cu totul neașteptat sau necunoscut. În plus, mai multe capete gândesc mai bine decât unul.
Atunci când nu te lași ajutat, corabia ta se va scufunda fără doar și poate. Când conștientizezi că ai o problemă, că suferi și ai nevoie de sprijin, primul pas către ieșirea din impas este făcut. Chiar și având o corabie grav avariată de furtună, cu ajutorul oamenilor de la bord, care vor face reparațiile necesare sprijinindu-se, dar mai cu seamă sprijinindu-te, se poate ajunge la mal în siguranță. Nu spune nimeni că e ușoară călătoria, furtuni au fost, sunt și vor fi multe, dar dacă ai alături oameni valoroși, nici o furtună nu te poate scoate din joc.
În același timp, o criză în familie poate determina o criză identitară și în fine o schimbare la nivel moral. Acest amănunt aparent minor devine crucial în desfășurarea acțiunii, dar mai ales pentru deznodământ.
În încheiere, îmi place mult titlul: ”Udta Punjab” – Punjab-ul zburător… O aluzie care descrie perfect atmosfera de multe ori suprarealistă din film. Uneori aveam senzația că totul e o parodie ieftină, de prost gust, însă mai apoi îmi dădeam seama că pentru alții de vârsta mea sau chiar mult mai tineri este însăși viața, stilul pe care l-au adoptat și-l consideră necesar. Este înspăimântător.

Recomand filmul pentru distribuție, subiect și atmosferă. Abia aștept să flu cum vi s-a părut.

Advertisements

Filmul momentului: AMAL (2007)


Recenzia 109

Vizionat în cadrul Zilelor Filmului Indian – Namaste India 2016

Amal1hindifilmposter

Acest film a fost o revelație. Cum mie nu-mi place să citesc recenzii, asta pentru că aproape fără greș toate expun povestea cu lux de amănunte, am sărit din scaun de bucurie când am văzut că joacă Naseeruddin Shah, chiar dacă un rol scurt, dar cu siguranță crucial. E un film excelent pentru cei care preferă sobrietatea și doresc să evite efuziunile de dans și muzică. Dintre peliculele văzute în cadrul Namaste India – festivalul de film, e cea care mi-a plăcut cel mai mult. Probabil și pentru că îi știam pe unii actori și a fost de limbă hindi (cu muuuultă engleză).

Filmul oferă o perspectivă realistă asupra vieții, destinului, locului și scopului fiecărui individ în matricea cosmică. Corectitudinea, integritatea morală sunt principalele atribute pe care le caută dl Jayaram. Când, într-un final, le găsește, o ultimă decizie promite să schimbe viața unui om simplu, conducătorul de ricșa Amal. Personajul Amal este extrem de sincer creat: omul muncitor, care face tot posibilul să mulțumească pe toată lumea și să ducă mai departe tradiția de familia, încercând să-l facă mândru pe tataăl său, care veghea de sus. E genul de individ pe care poți întâlni pe stradă cu ușurință, dar pe care nu dai doi bani fiindcă nu vezi îl el nimic promițător. Suferă, aș spune, de acea seninătate în tragedie și neputință, dar și relativă sărăcie, chiar dacă are mai mult decât mulți alți concetățeni. Odată ce ajungi să descoperi fațete ale personalității și valorilor sale morale, constați cu surprindere că face parte din categoria ”pe cale de dispariție” sau ”pâinea lui Dumnezeu”, cum adesea spunem noi, românii. Este de neclintit în determinarea de a fi corect față de clienții săi, în așa fel încât să-i poată convinge că nu toți ricșawala sunt la fel. (a se vedea scena dintre Amal și Jayaram cu restul de 3 rupii) Suferă și de sindromul ”samaaj sevak” (în traducere slujitor al societății) atunci când hotărăște să se ocupe de cheltuielile spitalicești a unei fetițe ce trăia pe străzi și fusese accidentată de o mașină. Deși tăcut, modest în vorbă și port, bunătatea și dorința lui de a ajuta ies la iveală cu fiecare minut scurs al peliculei. Îți intră sub piele pe nesimțite, ca spre final să devii cel mai fervent susținător al său. Așa cum se întâmplase și cu dnul Jayaram.

Pe de cealaltă parte, prin dl Jayaram ni se dezvăluie suferințele unui om care toată viața s-a dedicat muncii, afacerii puse pe picioare cu mari sacrificii. Este arhetipul omului avut, dar nefericit, înșelat de familie și de prieteni. Mărturisirea din scrisoarea adresată lui Amal ne arată cât de afectat era de trădare, minciună, disimulare, lucruri ce l-au condamnat la o viață trăită în nesiguranță și teamă – teama de a nu fi înșelat… din nou… După cum se petrece adesea, oamenii mari au copii care cheltuie agoniseala părinților cât ai zice pește… A recunoaște, a conștientiza ce poamă este odrasla ta, mai cu seama eșecul tău ca părinte reprezintă imaginea unui carater extrem de puternic, dar mai ales sincer cu sine. De aici se vede că Jayaram a fost extrem de critic cu el însuși, în primul rând.

Intră în scenă și cel mai bun amic al dlui Jayaram, Suresh. Din punct de vedere al devenirii, este cel mai interesant personaj al poveștii. Inițial, îmi părea cu caracter la fel de infect ca fiii risipitori ai lui Jayaram. Însă, când eram pe cale să-mi pierd speranța în el, se produce miraculosul, și Suresh își schimbă poziția. Toate acestea se datorează corectitudinii molipsitoare a lui Amal. Amal, așa neînsemnat cum pare, produce niște schimbări interioare de nebănuit. Păcat că Suresh a plăti cu vârf și îndesat pentru nedreptățile comise în relația cu Jayaram. (a se vedea scena dintre Suresh și Vivek, unul dintre fiii lui Jayaram, când Suresh îi mărturisește lui Vivek că tatăl acestuia era capabil de o analiză mult mai adâncă a lucrurilor decât l-ar fi crezut cineva vreodată)

Ideea că lucrurile bune li se pot întâmpla oamenilor modești, săraci este arhiprezentă în film. Mai mult decât atât, însă, este subliniat faptul că există o ordine cosmică ce nu poate fi perturbată. Chiar de ar părea că cineva merită ceva, nu se poate înfăptui deoarece presupune o gaură în fragilul echilibru microcosmic, cu efecte devastatoare la nivel macrocosmic. Astfel, deznodământul nu este, probabil, pe gustul multora dintre noi, însă este necesar să înțelegem că fiece lucru își are locul și fiece individ calea pe care trebuie s-o urmeze. Desigur, vor exista momente când avem posibilitatea de a alege și poate chiar aduce schimbări parcursului inițial, dar în cazul lui Amal orânduirea și-a urmat cursul prestabilit și implicit nu a produs dezechilibrul în viața sa, schimbare pe care ar fi plătit-o scump. Rămas în necunoștință de cauză, Amal își continuă existența modestă cu aceeași seninătate alături de buna sa prietenă ce cu siguranță îi va deveni parteneră de viață.

Cu siguranță merită urmărit! Aștept cu nerăbdare opiniile voastre!

O nouă rubrică: Filmul săptămânii


Dragilor,

Pentru că vă duc dorul și pentru că noi comunicăm destul de rar, m-am gândit să vin cu o nouă rubrică: filmul săptămânii. Respectiv, în fiecare zi de luni a săptămânii, vor scrie o postare în care să povestesc cu voi despre un film indian (hindi) – preferabil pe care să-l fi văzut și eu. Spun asta, pentru că filmul va fi ales de voi. Veți avea la dispoziție o săptămână întreagă (de lunea în care lansez articolul până duminica următoare la prânz) să veniți cu propuneri (O PROPUNERE DE PERSOANĂ!). Voi alege filmul cu cele mai multe ”voturi”.

Postarea despre filmul săptămânii va conține cel mai probabil o scurtă recenzie, melodii din film, poster-ul oficial. Vom putea discuta despre actori, replici, scene preferate, comparații cu alte filme, ce vă trece prin cap.

Sper să mă pot ține de treabă și să vi se pară interesant.

LIBER LA PROPUNERI PÂNĂ DUMINICĂ, 24 noiembrie, la prânz!