Namaste India 2016: o seară de 3 iunie petrecută în contemplare vie


Am avut deosebita bucurie și onoare de a-i vedea pe o scenă din România pe unii din cei mai apreciați artiști din domeniul muzicii clasice indiene din nordul țării și respectiv al dansului clasic indian kathak. Astfel, ne-au încântat pandit Udai Mazumdar la tabla, shri Bhaskar Das la flaut (bansuri), shri Rupesh Pathak vocal și desigur shrimati Namrta Raikathak.

Spectacolul s-a compus din două părți: întâi o compoziție mai lungă, în care se regăsesc toate părțile componente dintr-un asemenea recital, apoi niște piese mai scurte, mai ușoare de digerat pentru un public mai puțin experimentat. După pauză am trecut la dans. Executat excepțional, cu o expresivitate care te însoțește și după încheierea spectacolului, am cunoscut femeia în diversele etape ale vieții, având mai târziu parte și de tenta sufi pe care eu o îndrăgesc atât (pe versurile lui Baba Bulleh Shah și Baba Shah Hussain). Sesiunea de întrebări și răspunsuri dintre tabla și clopoțeii de picior a fost savuroasă.

M-am simțit în India. Mă așteptam, pe unde întorceam capul, să văd doar indieni. M-am trezit când am ieșit direct pe bulevard și am așteptat RATB-ul până am făcut rădăcini…

Cel mai tare m-au impresionat, exceptând măiestria și talentul artiștilor:

  • comunicarea non-verbală dintre aceștia, își spuneam atât de multe din priviri, din gesturi și expresii faciale aproape imperceptibile încât eram sigură că ei au cheia înfăptuirii unei comunicări la care noi, oamenii de rând, doar visăm…
  • respectul reciproc care reieșea din fiecare gest, fiecare privire, fiecare laudă (”kya baat hai!”) pe care o rosteau pentru a se încuraja și a-și arăta unul altuia că totul decurge corect; lucruri atât de familiare pentru mine au căpătat o nouă dimensiune fiindcă le-am cunoscut pe viu, am simțit cu adevărat, fără opreliște vibrația pe care artiștii doreau să ne-o transmită, acea energie molipsitoare, acea bucurie pură de a-și practica meseria cu sinceritate și devotament
  • pasiunea care se simțea în fiece suflu al dlui Das, în fiece bătaie a dlui Mazumdar și în fiece notă a dlui Pathak, apoi desigur în fiece mudră a dnei Rai… cam la acel nivel de implicare, de abandon al sinelui tânjesc să ajung și eu (ce e drept, în alt domeniu)
  • emoția cu care au evoluat pe scenă discipolii dlui Mazumdar; pentru un artist indian nu există onoare mai mare decât să-și expună arta în prezența maestrului (guru) său; iar atunci când asta se întâmplă chiar sub bagheta și atenta supraveghere a acestuia, trăirile se amplifică înmiit…

De departe, pentru mine, vedeta a fost flautul, care a prins viață în mâinile dlui Das. Deosebit! Câtă gingășie, delicatețe, dulceață într-un instrument aparent umil și simplu. Dar iată, în posesia persoanei potrivite, devine magic, povestește vrute și nevrute, despre vremuri trecute sau prezente, despre fenomene ale naturii și despre existență, în toate formele sale…

O asemenea experiență trebuie trăită, nu se poate reda prin cuvinte, oricât de bun scriitor să fii, iar eu sunt departe de a fi expert în domeniu… Atmosfera a fost extrem de plăcută, cu oameni frumoși, care au simțit (sper) la unison parfumul Indiei de nord. M-am întâlnit de această dată cu multe cunoștințe, prieteni, români și indieni. Am depănat amintiri și am cunoscut oameni noi.

Felicitări pe această cale echipei Namaste India pentru reușită, dar și ambasadei Indiei la București pentru implicare, în special cuvintelor deosebite ale dlui Partha Rey cu privire la poporul român și cei parte din familia Namaste India. Locația a fost una de vis: Teatrul Elisabeta, vis-a-vis de Grădina Cișmigiu.

Udai Mazumdar

Udai Mazumdar

Rupesh Pathak

Rupesh Pathak

Bhaskar Das

Bhaskar Das

Namrta Rai/copyright Inni Singh

Namrta Rai/copyright Inni Singh (imaginea nu e din cadrul spectacolului din România)

Pentru detalii cu privire la carierele lor, accesați pagina dedicată lor de pe Namaste India.

PS: am reușit să le mulțumesc celor trei discipoli pentru prezență, le-am transmis mulțumirile tuturor și mi-am exprimat speranța că-i vom revedea și la anul. Extrem de modești, foarte deschiși, au fost plăcut surprinși că vorbesc hindi. Nu o dată au menționat în timpul spectacolului că sunt tare fericiți că publicul român a venit să guste muzică și dans clasic indian. Cred că am fost un spectator incomod pentru cei care au stat prin preajma mea fiindcă eu mă manifest… contemplez, dar într-un mod activ, nicidecum pasiv… buna mea amică Oli are și o glumă internă pe tema asta… (vorba aia, aventuri urbane…)

Aștept cu interes și părerile voastre!

Namaste India 2016 – un adevărat festin


După cum sunt sigură că știți deja, a început festivalul Namaste India 2016 printr-un recital de jazz pe 15 mai. Din păcate nu am ajuns la eveniment, dar sper că le-a plăcut tuturor celor cărora au participat. De săptămâna viitoare încep ”Zilele Filmului Indian” și sunt foarte fericită că majoritatea titlurilor sunt noi (probabil chiar premiere la nivel de țară). E o ocazie unică pentru cinefili și nu numai să vadă cât de vastă este India, cultural, lingvistic, dar și ca stil de abordare, de a spune povești.

Pentru a fi la curent, nu uitați să verificați programul disponibil pe Namaste India.ro.

Voi reveni cu detalii în ceea ce privește atelierul de limba hindi, că nu scăpați de mine nici anul acesta.

Festivalul Namaste India 2016

A trecut încă un Namaste…


După cum bine știți, în perioada 23-25 mai 2014 s-a desfășurat singurul festival din țară dedicat culturii indiene ”Namaste India” la București, Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”.

În sfârșit, am prins o vreme excelentă. Programul a fost unul plin și divers, în încercarea de a mulțumi gusturile tuturor. Sâmbătă și duminică am susținut și eu două ateliere de limba hindi prin care am încercat să ofer oamenilor o imagine de ansamblu cu privire la limbă, structura vocabularului, mod de scriere, diferențe de alfabet, suprafața în care se vorbește, cât de pură/impură este limba etc. Am constatat cu surpriză că în mare parte toți cei care au participat erau oameni noi, deloc familiarizați cu subiectul; acest lucru m-a bucurat mult, că au avut răbdarea să stea să mă asculte și să pună întrebări. Desigur, au venit și prieteni sau cunoștințe, cărora le mulțumesc pentru prezență.

Mayuri, magazin indian

Mayuri, magazin indian

Programele artistice au fost cele care m-au impresionat foarte mult anul acesta, pe lângă expozițiile de fotografie foarte reușite și picturile dlui Zsolt Moldovan despre care pot să vă spun că sunt extraordinare.

picturi, Zsolt Moldovan

picturi, Zsolt Moldovan

Iulia Nălățan, pe care am văzut-o pentru prima oară dansând odissi, m-a lăsat cu gura căscată. I se potrivește de minune, se vede că fiecare mișcare îi pătrunde întâi prin suflet, ca mai apoi să pornească prin vene, mușchi către extremitățile corpului și a crea magie. Mișcări bine studiate, extrem de precise, curate și grațioase au caracterizat dansul celor două: Iulia și Antonia Rasovan.

Antonia Rasovan și Iulia Nălățan

Antonia Rasovan și Iulia Nălățan

A fost reprezentat și stilul mohiniattam prin dna Claudia Ignat.

Claudia Ignat

Claudia Ignat

Centrul de Artă Euterpe ne-a încântat ca întotdeauna cu o frumoasă poveste.

Carmen Pesantez (coregraf), Alina Ion, Andreea Ion, Florentina Vasile

Carmen Pesantez (coregraf), Alina Ion, Andreea Ion, Florentina Vasile

Pentru Laura Bogorodea nu am destule cuvinte de laudă; m-am bucurat enorm că, în sfârșit, o văd dansând ceea ce eu am crezut că i se potrivește cel mai bine: kathak. Și am avut dreptate: ca o zână îmbrăcată în culoarea lavandei, zbura de colo colo pe scenă, cu o ușurință greu de imaginat pentru un profan ca mine, cu o curgere în mișcări de invidiat și unduindu-și degetele în ritmuri doar de ea simțite până în fiecare por.

Laura Bogorodea

Laura Bogorodea

M-au impresionat și Corina Rupa și Diana Calu pe care le-am văzut prima oară dansând singure; le felicit pentru tot ceea ce au realizat până acum pentru că am aflat că nu au nici un fel de pregătire formală, învățând totul singurele.

Corina Rupa

Corina Rupa

Diana Andreea Calu

Diana Andreea Calu

Noile trupe, Indra Dance și Manyuri sunt extrem de bine pregătite; dacă prima a ales un stil semi-clasic, axat pe cântece și ritmuri bollywoodiene, cea de-a doua a complimentat cu zona clasica (bharatanatyam).

Alexandra Rosu (coregraf), Mirela Cristea - Indra Dance

Alexandra Rosu (coregraf), Mirela Cristea – Indra Dance

Andreea Baca, Anahita Zolfaghari, Simona Mustață, Carmen Bejan - Manyuri

Andreea Baca, Anahita Zolfaghari, Simona Mustață, Carmen Bejan – Manyuri

Atmosfera a fost una de vis, exact ca în India, cu multă lume care se mișca încontinuu ca un ceas bine uns, cu gălăgie și căldură suficientă cât să poată fi îndurată. Ritmurile, culorile, mirosurile Indiei au fost prezente în fiecare colț al muzeului, la fel cum au fost și tânțarii care m-au lăsat cu sechele (vorba aia, să mă simt cu adevărat în India).

Felicit întreaga echipă ”Namaste India” pentru o altă ediție reușită; îi felicit și pe toți cei implicați în proiect, de la voluntari, colaboratori, expozanți, prieteni, ajutoare etc.; fără armata de oameni festivalul nu ar fi avut loc! Mulțumesc tuturor pentru prezență; mulțumesc echipei pentru invitație. Au fost 3 zile binecuvântate, din toate punctele de vedere. Felicitări și să dea Domnul ca această tradiție să fie longevivă!

Pentru imagini, click aici: ZIUA 1, ZIUA 2, ZIUA 3.

Atelierul de hindi la Namaste India 2014


Dragilor, vă aștept cu nerădbare, cu mic cu mare, la festival să povestim despre limba hindi. Vor fi două ateliere:

Atelier 1: sâmbătă, 24 mai 2014
Ora: 10:00
Atelier 2: duminică, 25 mai 2014
Ora: 15:00
Loc: Muzeul Satului București, Gospodăria Moișeni (de la intrare, în dreapta, sub un mare… stejar cred)

Atelierul de sâmbătă

Atelierul de sâmbătă

Atelierul de duminică

Atelierul de duminică

 

Pentru detalii: click AICI!

Pentru întrebări, lăsați un comentariu 😀

Namaste India 2014


Lumeeeeee, lumeeeeeeee s-a afișat perioada desfășurării festivalului! Urmăriți site-ul pentru detalii. Să fie într-un ceas bun!

namasteindia2014

Și-a mai trecut un Namaste


Ca în fiecare an, programul a fost unul încărcat și nu am putut lua parte la fiecare eveniment din cadrul festivalului. Însă, ca niciodată, contactul cu oamenii a fost unul mai viu, mai puternic, intim și public în același timp. În ziua de joi, am testat terenul încercând să simt pulsul festivalului. Am revăzut oameni pe care îi știu de 3-4 ani, însă am întâlnit în realitate și multe fețe pe care până atunci le văzusem doar virtual. Am cunoscut oameni noi, nativi, încântați de inițiativa românească de a promova cultura lor. Am vorbit cu mulți bengalezi, am schimbat câteva cuvinte și cu unii dintre artiștii indieni, au fost prezenți chiar și câțiva vorbitori de urdu.
 
Pe lângă organizatoarele noastre pasionate și sârguinciosul comitet de primire de la intrare (aici se adaugă și celelalte ajutoare cu sarcini bine stabilite), m-am bucurat nespus să îi (re)văd: fam. Sinha (always a pleasure to meet you and my best wishes to Srishti), domnul Vijay Krishnan (a special song for you, Sir – Taareef karoon kya uski jisne…), fam. Bhojwani (oameni minunați, mult succes în continuare), domnul Octavian Segărceanu aka Sega (la cât mai multe Namaste-uri!), domnul Vlad Șovărel (întotdeauna o plăcere!), domnul Rangam Mitra (great to meet you, Sir and I wish you all the best in cricket), fam. Uddin (ce bine îmi pare că măcar la festival ne putem vedea; multă putere de muncă vă doresc!), doamna Carmen Mușat Coman (vânzare bună!), doamna Carmen Pesantez (cât de mult admir munca dumneavoastră; felicitări!) împreună cu dansatoarele Centrului de Artă Euterpe (cât de frumos a fost dansul, ca și voi de altfel!), Loredana Ungureanu (felicitări ție și fetelor din trupă și multă baftă pe mai departe), Laura Bogorodea și minunata sa trupă Nritya (toată admirația mea; Laura, sper să te poți specializa în kathak pentru că ți se potrivește mănușă :D), domnul Sorin Boaje (sper ca afacerea să crească și să înflorească! și mulțumesc), Cristi și Adriana (sper ca marele vis să se împlinească cât mai curând!).
 
După cum spuneam mai devreme, am întâlnit și prieteni virtuali: Banga Panjabi (bahut khushi hui aapse milkar aur uphaar ke liye bahut bahut dhanyavaad!), Flory (cea mai tare comentatoare a mea; salutări și colegelor!), Alina Poterașu (m-am bucurat tare mult să te cunosc și sper să îți urmezi visul indiferent de dorințele altora) și mulți alții (cărora le mulțumesc din tot sufletul)…
 
Mulțumiri speciale doamnei Carmen Bogdan pentru prezență și interes și domnului Carol Marianciuc pentru neobosita pasiune pentru India. Vă mulțumesc pentru susținere!
 
Am reușit să schimb câteva cuvinte cu domnul Sanjay Kansa Banik (tabla) și pot să spun că este un om deschis, un profesionist adevărat, tare simpatic și poliglot :D. A fost încântat să afle că se predă hindi în România și că există oameni pasionați de studiul limbii.
Doamna Sharmila Sharma (kathak) a fost tare drăguță, suportând o avalanșă de doritori de fotografii (printre care și subsemnata); mi-a atras atenșia la mulțumirea pentru poză că ”not thank you, but dhanyavaad” ceea ce nu demonstrează altceva decât că mai există indieni care țin la puritatea limbii, iar pentru mine este o onoare să mă aflu în preajma lor.
 
 
For all those who may come across this article on the internet and do not speak Romanian: thank you for coming to the festival and thank you for your support. The entire Namaste India team appreciates your presence. It was a pleasure to have you, whether you were artists or simple visitors. We hope you enjoyed your stay.
 
 
Recomandare pentru muzeu:
 
Nu obișnuiesc să scriu astfel de lucruri într-un loc unde știu că va rămâne întipărit mult timp; însă urăsc să am dreptate.
 
Atunci când cineva se decide asupra organizării unui eveniment, frumos și profesionist este să-i lași pe oameni să-și desfășoare activitatea în tihnă, nu să suprapui 5 lucruri (dintre care mai mult ca sigur nici unul nu iese ca la carte).
De asemenea, când programul unui festival este trimis din timp conducerii muzeului, profesionist este să nu operezi modificări asupra lui chiar în toiul activităților. Nu numai că dezamăgești publicul, dar reputația (dacă putem vorbi despre așa ceva) României se duce de râpă (dacă a mai rămas ceva din ea).
În plus, lipsă de profesionalism este și faptul că o instituție de prestigiu precum Muzeul Satului din București nu își instruiește gardienii la capitolul comportament. Da, toată lumea știe la ce oră se închide muzeul, zău că nu e nevoie să urli ca în codrul după vizitator; și dacă nu știe, ești plătit să te duci frumos după el și să-l îndrumi către ieșire, nu să-l iei peste picior (sau poate ți s-a urât cu binele și nu mai ai nevoie de loc de muncă).
În concluzie, ca simplu vizitator, făcând abstracție de faptul că eram inclusă în program, muzeul are mare nevoie să își stabilească prioritățile, să nu suprapună un milion de evenimente, să fie recunoscător publicului (așa cum știam că face mai demult) și să nu uite de unde a plecat (modestia nu strică nimănui, ne ține ancorați în realitate pe principiul ”nimeni nu e de neînlocuit”).
 
 
Pe un ton pozitiv, mulți oameni noi, mulți oameni pasionați, oameni curioși, frumoși fizic + sufletește care au venit cu inima deschisă și ne-au fost alături în ciuda caniculei!
Vă mulțumim tuturor! Jai Hind!
 
NOTA BENE: în caz că am uitat pe cineva, nu a fost cu intenție 😀
 

 
 

Reveniți la această postare; o voi actualiza cu clip-uri pe măsură ce vor apărea.

 
 
 

Aici găsiți dansurile Laurei și trupei Nritya:

http://www.dailymotion.com/video/x116nhi_laura-bogorodea-nritya-boombro_shortfilms#.UcwNqzswfZA