Musafir: Alina Popescu despre legătura de suflet cu India

Revin cu mărturisirile unei persoane pe care o admir sincer pentru înțelegerea profundă a lumii, a politicii, a literaturii și multor alte lucruri pe care eu nu le pot încă pătrunde. Cu mare emoție o privesc în fiecare an alături de colege și coordonator cum își dezvăluie o bucățică din suflet și ne dăruiește și nouă din ceea ce are. Mi-a făcut mare plăcere să citesc rândurile pe care le-a așternut și îi mulțumesc pentru deschidere; iată ce ne povestește Alina:

1. Spune-ne în ce condiții a avut loc primul tău contact cu India (când, prin ce).

Bună întrebare… M-am născut în 1978, am prins vremuri în care India nu ajungea în România decît prin intermediul filmelor, şi acelea rare. Am să povestesc pe scurt ceva ce s-a petrecut în 1987-1988, care sper să răspundă la întrebare. Eram la bunica la ţară, la Călimăneşti. Acolo, aveam un televizor, dar nu mergea. Eu şi verişoara tatălui meu auzisem că se va da la televizor filmul „Elefantul alb”. Am plecat cu ea la Vîlcea, unde stăteau părinţii ei şi restul rudelor, ca să vedem filmul, un adevărat eveniment. Lumea s-a distrat copios, văzîndu-mă dansînd. Restul e istorie… antică.

2. Ce anume te-a vrăjit la India întâi?

Ritm, rimă, Tagore, Kipling, linişte şi înţelesuri vechi. Exoticul, urmat de lecturi, gînduri, căutarea unui sens propriu. În clasa a VIII-a, citeam Ramayana şi căutam să înţeleg, au urmat Legile lui Manu, Sakuntala, scrierile lui Tagore. Prima carte de Tagore, „Sadhana”, am primit-o ca premiu, în clasa a VII-a (1993). O mai am şi acum. Scria acolo că Europa e civilizaţia zidurilor, India, a naturii. Natură, linişte, drumuri lungi, prăfuite şi pline de cântec şi poezie.

3. Domeniul în care lucrezi te leagă cumva de India?

Absolut deloc.

4. Cum ai ajuns să participi la festivalul culturii indiene Namaste India în calitate de artist?

Din întîmplare. Nici acum nu sînt convinsă că am ce căuta acolo.

5. Cum ai ajuns să dansezi dans clasic indian și care stil de dans clasic e cel mai aproape de sufletul tău?

Cum am ajuns? Dintr-o întîmplare, din nou. Prietena unei colege de serviciu, Cristina Şerban, făcea dans clasic indian. Schimb de numere de telefon şi… iar istorie antică. Cel mai aproape de sufletul meu? Simplu: bharatanatyam.

6. Știu că faci parte dintr-un centru artistic, Centrul de Artă Euterpe; ne-ai putea spune mai multe despre activitatea sa?

Multe-s de spus şi ar ocupa mult spaţiu. Pe scurt: muncă multă, perseverenţă chiar în condiţii neprielnice, investiţii proprii (tot ce vedeţi e cumpărat/făcut de noi), concept original, dorinţa de a aduce în fiecare an ceva nou, o poveste nouă, o călătorie nouă.

7. Ce te atrage cel mai mult din vasta cultură a Indiei în momentul de față?

Chiar acum? Am să-ţi răspund altfel de cum te aştepţi, probabil, şi-am să zic: Kabir Bedi şi Geeta Chandran.

8. Cât de mult ți s-a schimbat perspectiva asupra Indiei, odată cu trecerea timpului?

Enorm de mult. De la fetişcana care citea o revistă despre India, veche din anii 1960 (o mai am şi acum), am ajuns un om care citeşte despre India ca despre un tărîm unde se investeşte în zboruri cosmice, dar prea puţin în alfabetizare, unde oraşul e la mii de ani lumină de sat, unde drumurile prăfuite şi milenare trebuie parcurse cu bodyguard, de teama violurilor.

9. Ne poți enumera trei artiști indieni din lumea dansului pe care îi admiri în mod deosebit?

Simplu: Alarmel Valli, Geeta Chandran, Shobana.

10. Ai avea recomandări pentru tinerii români iubitori de cultură, în special dans clasic indian?

Să aprofundeze, să studieze cu seriozitate. Altfel, nu se poate. Şi să-şi urmeze visul. Acest vis şi orice altul ar avea. Viaţa e prea scurtă pentru regrete şi niciodată nu e prea tîrziu.

Advertisement

Musafir: Violeta Bhojwani despre crearea unei Indii departe de India

Violeta Bhojwani, pe care am cunoscut-o acum câțiva ani prin intermediul festivalului, încearcă să aducă India mai aproape prin condimente, mâncăruri semi-preparate de cea mai bună calitate, dar și prin sfaturi culinare și idei de îmbinare a exoticului cu autohtonul. O persoană extrem de deschisă și comunicativă, o puteți întreba orice legat de beneficiile consumului de condimente, ce și cum să amestecați, cantități și ce merge cu ce. Iată ce ne mărturisește:

Eu mereu spun: India este Incredibilă. Te ademenește plăcut astfel încât odată ce începi să o cunoști, se trezesc toate simțurile și dorești să afli din ce în ce mai multe despre ea. Sunt pasionată de India de la vârsta de 11 ani și până în prezent, mă surprinde, mă bucură, mă fascinează, ma șochează, mă motivează, mă atrage precum un magnet. Fiecare percepe India prin filtrul său, unii iubesc India pentru partea ayurvedică, alții pentru yoga, alții pentru gastronomie, alții pentru muzică/dans, alții pentru filosofie și religie, alții pentru arhitectură și pictură, alții pentru cricket, alții pentru căsătorie, alții pentru sistemul de învățământ, alții pentru sistemul de valori/tradiție/cultură, alții pentru diversitate, alții pentru curiozitate etc. Eu nu am un filtru definit în ceea ce privește India, o iubesc așa precum este: Enigmatică! Festivalul Culturii Indiene Namaste India se organizează în fiecare an la București. Este o idee genială întrucât în cadrul acestui eveniment oricine are șansa de a cunoaște și a simți India aproape, de la distanță. Este un eveniment care “aduce” India în România și pentru câteva zile ești îmbrățișat de sentimentul că te afli în India. Totul este bine sistematizat și planificat astfel încât pe durata festivalului ai șansa de a descoperi frumusețea și eleganța muzicii și a dansului indian, lecții introductive de limba hindi și sanscrită, cursuri de yoga, ateliere de creație (mehendi, gastronomie indiană), expoziții de pictură/fotografie, proiecții de film, prezentări de modă (ex: rochia de mireasă indiană, portul saree-ului, diversitatea vestimentației indiene și simbolistica ei pe zone geografice etc.), târg artizanal indian unde puteți găsi o gamă largă de produse indiene specifice, de la haine, accesorii indiene la produse alimentare indiene – ceaiuri naturale, condimente variate (întregi și mixte), dulciuri apetisante, multe soiuri de linte/năut, orezul basmati de înaltă calitate, sosuri și murături neobișnuite, snacksuri dulci-picante, esențe variate, uleiuri esențiale, produse cosmetice și multe altele… Eu, reprezentantă a Indianfood.ro, particip cu drag, de fiecare dată trup și suflet deoarece această combinație indo-română între două lumi diferite, între două culturi diferite, sisteme de valori spirituale/culturale diferite, percepții și mentalități diferite, mă fascinează și consider că este o provocare pentru fiecare dintre noi să simțim această contopire dintre două continente pe un tărâm neutru – în România. Dacă pentru unii este mai dificil, din varii motive, să ajungă în India atunci Festivalul Indian Namaste India va deschide porțile către India și chiar o aduce mai aproape! Povestea continuă…

Felicitări Hedwig, de asemenea, pentru pasiunea ta față de India, pentru minunatul tău blog, plin de informații utile și variate. Ești un exemplu excelent pentru foarte multe persoane. Mult succes în continuare!

Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte, iar pentru cei interesați de condimente și bucătărie indiană puteți apela cu încredere la IndianFood sau puteți să le scrieți la adresa contact@indianfood.ro.

Namaste India 2015 – cum m-am distrat

Am să încep prin a mulțumi organizatorilor pentru un an excepțional. Mulțumesc tuturor participanților pentru susținere și interes, dar mai cu seamă artiștilor și expozanților, celor care au susținut spectacole sau ateliere pentru că ne-au adus o bucată din mult iubita Indie mai aproape. Datorită lor, o dată pe an, mă simt într-o lume ideală unde răul nu există și unde armonia și bucuria plutesc în aer, iar mireasma florilor încarcă aerul până la a-mi îmbăta simțurile.

Desigur, nu am putut participa la multe evenimente din motive tehnice: încă nu s-a inventat clonarea umană astfel încât corpurile să fie două, dar creierul și sufletul unul.

Am să vă arăt momentele la care am asistat și la care am și reușit să surprind imagini satisfăcătoare:

VINERI:

Am asistat la ceremonia de deschidere, după care a urmat plantarea unui copac de iasomie, simbol al prieteniei româno-indiene. Ideea mi-a surâs din prima clipă și felicit persoana sau persoanele care s-au gândit la asta.

la microfon, Angelica Marinescu (organizator), Iulia Nălățan (saree alb, organizator), dl. Arun Kumar Sharma (ambasada Indiei la București) și desigur reprezentanta Muzeului Național al Satului Dimitrie Gusti, dna Dragomir

dna Kaberi Chatterjee, specialista în dans Tagore, conducând alaiul

muzică pentru suflet de Parvathy Baul

SÂMBĂTĂ:

Ziua a început în forță cu atelierul de limba hindi, lume puțină, dar faină. Trei domni m-au onorat cu prezența și mi-a făcut tare mare plăcere să stăm de vorbă, mai ales din moment ce mi-au adus un invitat special, pe dl. Faheem din Pakistan (vă mulțumesc Dan și Bogdan că m-ați suportat). Și un mare MULȚUMESC merge către ORIENS prin dl Codrin Nicolau pentru susținere și pentru faptul că m-a scos dintr-un mare impas tehnic.

iată-mă explicând unde se vorbește hindi și care sunt diferențele dialectale de la zonă la zonă
mulțumesc Julia Kretsch pentru imagine

Laura Bogorodea ne-a încântat cu o mujra pe In Aankhon Ki Masti întâi

Apoi, după alte câteva dansuri superbe, s-a întâlnit latino-ul și kathak-ul

nici cei mici din trupa Nritya, coordonată de Laura, nu s-au lăsat mai prejos

am schimbat puțin stilul, iar fetele de le Centrul de Artă Euterpe ne-au delectat cu kathak combinat cu odissi și bharatanatyam (în imagine, kathak)

iată și odissi

Momentul meu de suflet al zilei de sâmbătă a fost prezența dnei Namrta Rai (asta deoarece, după cum poate știți deja, am un punct sensibil pentru kathak)

în toată splendoarea unei piruete impecabile, Namrta Rai (a făcut și 52 una după alta, asta așa pentru cultura voastră generală, plus că poate imita calul în galop și trenul pe pod numai din bătăile picioarelor)

seara s-a încheiat cu un dans Tagore, un stil diferit, creat chiar de marele poet, iar dna Kaberi Chatterjee ni l-a adus la București

un dans popular românesc adaptat muzicii lui Tagore, toate mulțumită dnei Kaberi Chatterjee

DUMINICĂ:

Știam că va fi ziua cea mai relaxantă pentru mine fiindcă nu aveam nici o obligație la capitolul program și cu toate acestea nu am reușit să pozez tot ce-mi doream. Vă prezint câte ceva din ceea ce am putut surprinde.

lansare a trei volume scrise de Tagore și traduse direct din bengali în română de către Amita Bhose – dna Kaberi Chatterjee (stânga), Iulia Nălățan (mijloc) și dna Carmen Mușat Coman (dreapta), păstrătoarea vie a moștenirii lui Didi, așa cum cu drag o numește și acum, prin editura Cununi de Stele; momentul a fost unul cu totul deosebit fiindcă dna Chatterjee ne-a citit în bengali unul din poemele lui Tagore

Elena Rusu, o fetică de vreo 12 ani, m-a lăsat cu gura căscată la câtă energie avea și cu ce pasiune dansa (sper să ajungă la fel de departe pe cât îmi doresc eu pentru ea)

Corina Rupa, de o grație deosebită (ce s-a mai bucurat grupul de indieni strâns la un moment dat, s-au simțit cu toții ca acasă)

am văzut o mare evoluția la Mădălina Vasile – mișcări mai bine legate, curate; felicitări!

Esma, deși încă micuță, se pricepe de minune la piruete, care pentru mine e un semn excelent; tot așa pe mai departe!

Indra Dance s-a întrecut pe sine anul acesta; echipa, condusă de Alexandra Roșu, a realizat un colaj pornind de la Raj Kapoor, până în prezent; amuzament, distracție, grație, romantism, poezie și glume toate s-au împletit și a rezultat un moment artistic de neuitat; extraordinar!

Indra dance, energie cât cuprinde

LUNI:

Am apucat să ajung luni la proiecția spectacolului Chitrangada, regizat de dl Obhi Chatterjee, prințesa Chitrangada fiind interpretată de dna Kaberi Chatterjee. Mărturisesc că nu am mai văzut un spectacol indian atât de frumos până acum. Muzica, mișcările unduitoare, poezia din versuri, cu adevărat poezie în mișcare aș putea spune. Subtitrarea a fost excelentă, nu s-a pierdut nimic din sensibilitatea originală, ceea ce este aproape imposibil de obținut, așadar felicitări traducătoarelor pentru o muncă fără cusur. M-am bucurat să recunosc cuvinte în bengali fiindcă aveau rădăcină sanskrită comună cu hindi. L-am redescoperit pe deja marele Tagore, apreciindu-l acum și mai mult pentru echilibrul și simplitatea ale căror adept era.

sesiunea de întrebări și nelămuriri, unde am cunoscut doi oameni extrem extrem de modești și simpatici cu un simț al umorului bine dezvoltat

Cam astfel a mai trecut încă un an, o ediție spectaculoasă din multe puncte de vedere. Era să uit ceva foarte important: anul ăsta nu am prins caniculă! Pentru mai multe imagini, puteți vizita pagina mea de FB: Hedwig Silver, găsiți poze în albumele cu pricina.

Cum era să uit să nu mulțumesc Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti” pentru găzduire și anul acesta mulțumirile se duc și la Muzeul Național al Țăranului Român pentru frumoasa colaborare. Personal, pe această cale, mulțumesc și Național TV pentru faptul că în minutul difuzat pe post despre festival a pomenit de atelierul de limba hindi.

Namaste! Agle saal milte hain, Ishwar ki kripa se!