Mashallah (EK THA TIGER – 2012) Versuri traduse


Film: Ek Tha Tiger
Muzica: Sajid-Wajid
Versuri: Kausar Munir
Soliști: Shreya Ghoshal, Wajid Khan
An lansare: 2012

Pentru versurile în arabă, am consultat traducerea în engleză (dacă nu e bine, nu mă înjurați pe mine 🙂 )

Mashallah Maashallah woh hoo ho…
După voia Domnului
Mashallah Maashallah Chehra hai Masha’Allah
După voia Domnului, chipul tău e minunat
Naino pe naino ka pehra hai mashallah
Privirea ta e păzită de-o alta, după voia Domnului
Tujhko churaya hai, paaya hai ye jahaan
Te-am furat, și-am obținut astă lume

O Habibi, mashallah antashaqla azimullah
Ești dragostea mea, arăți minunat
O Habibi mashallah yashauq aaini miliaai hai
O draga mea, îți duc dorul nespus
O Habibi mashallah roopzabarbat ganini
O draga mea, mă înnebunești
Badganini badganini badganini taaiho
De tot, de tot, de tot More

Advertisements

Ek Tha Tiger – lansare în cinematografele din România (+ recenzie)


După cum bine știți, ieri s-a lansat în România Ek Tha Tiger/Povestea Tigrului în cinema, distribuit de BML Movie Entertainment.

Întrebările legate de cinematografe/lansări adresați-le AICI.

Din lipsă de timp, am întârziat cu postarea, dar iată și umila mea părere despre film:

Cu toate că nu sunt fana scenelor de acțiune suprarealiste, este un film care menține acel de suspans la cote mari și face organismul să pompeze suficientă adrenalină cât să îți vină uneori să te ridici din scaun. Animozitățile dintre două țări cu o veche istorie în spate se reconfirmă prin concurența dintre serviciile secrete ale celor două națiuni – India și Pakistan. În ciuda antrenamentelor și milităriei, plus îndoctrinării de care au parte toți care intră în serviciul militar, se înfiripă dragostea tocmai pentru că ea nu respectă regulile (pe principiul ”regulile sunt făcute pentru a fi încălcate”).

Sunt câteva scene care mi se par fie simpatice, fie amuzante și sunt cu precădere cele mai sensibile, după cum spuneam nu mă topesc după bătăi, sânge și dinți zburători. Gluma legată de alintul lui Zoya – Zee – e tare simpatică: ”Bună, mă numesc Zoya, iar prietenii îmi spun Zee. Salut, sunt Manish, iar prietenii mă strigă Doordarshan.” Au ales tare bine actorul care l-a interpretat pe profesorul trăsnit: părea trăsnit din cap până în picioare de departe, iar replica pe care i-o dă lui Manish când acesta îi explică faptul că dorește să îi fie alături pentru a putea redacta cartea este savuroasă: ”Ceea ce nu înțeleg, dle Manish, este că dta ai venit să scrii o carte despre mine sau să te căsătorești cu mine?” Discuția personajelor despre stele este tare drăguță, iar asocierile făcute îmi aduc aminte de gândirea puerilă semn că e bine să nu uiți de copilul din tine, fie că face parte din personalitatea ta, fie că utilizezi acel aspect ca mijloc de apărare al sufletului într-un context solicitant psihic și emoțional. E excelent modul în care melodia Saiyaara se leagă tocmai de această discuție despre astre. Mi-a plăcut la nebunie lanțul de răsturnări de situație ce se desfășoară nu departe de finalul poveștii. Te ține în priză și vrei să știi ce anume au pus la cale oamenii și cum o să mai iasă din încurcătura în care au intrat.

Un alt lucru care ar fi contribuit la valoare filmului ar fi fost dacă s-ar fi observat, după dezvăluirea identității lui Zoya, diferența de limbaj: mă refer la faptul că Zoya vorbea hindi și nu urdu, nefiind sesizabil faptul că ea este pakistaneză, iar Tiger este indian. Aici este strict o chestie de preferință personală, ambii actori care au interpretat rolurile principale mi s-au părut destul de statici. Aduceau puțin a niște roboței, dar desigur asta se poate explica prin natura rolului. Mi-ar fi plăcut mult de tot dacă în momente cheie aș fi văzut mai multă emoție transmisă strict prin mimica feței și modulații vocale. Secvența care mă calcă cel mai mult pe nervi este cea cu tramvaiul și supereroul Tiger care își flutură sacoul perfect călcat fără vreo urmă de praf… Ce să-i faci, le înghit mai greu sau îmi cad greu la stomac. Cert este că oamenii au realizat niște cascadorii spectaculoase și fără îndoială este extrem de complicat să le duci la bun sfârșit în condiții de siguranță maxime, plus să dea bine și pe ecran. Respect pentru asta!

Ca să închei apoteotic, vă las cu una dintre ultimele replici din film: ”Înainte să mă îndrăgostesc de ea, nu mi-a spus nimeni că îmi e dușman; acum că m-am îndrăgostit, nu înțeleg cum se poate să fie dușmanul meu?”

 

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.