Colțul mitologic: Peștele în ajutor


(Matsya Purana)

Odată cu mișcarea roții vieții în epoca Kali, cea de-a patra și ultima etapă a existenței, un Brahma foarte obosit a căscat. Veda i-a alunecat din gură și a fost furată de demonul cu cap de cal pe nume Hayagriva. Drept rezultat, legea junglei a cuprins pământul. Comportamenul cinstit a fost abandonat. Haosul domnea pretutindeni. În toată dezordinea, un ascet plin de compasiune pe nume Manu, care fusese rege cândva, a salvat un mic pește dintr-un râu și l-a pus într-un vas. Odată cu trecerea zilelor, peștele tot creștea, nemai având loc nici în vas, nici în heleșteu, lac sau râu. În cele din urmă, Manu l-a eliberat în mare. Nu peste mult timp, apele încep să se umfle și să acopere pământul. Sosise vremea morții lumii vechi pentru a face loc alteia noi (pralaya). Peștele a reapărut înaintea lui Manu. Crescuse atât de mare că acoperea orizontul. Îi ieșise și un corn. Peștele l-a instruit pe Manu să se așeze, împreună cu cei șapte mari înțelepți, sămânța tuturor animalelor și plantelor, pe o barcă. ”Leagă barca de cornul meu și eu vă voi purta către siguranță, în timp ce apele vor distruge totul în cale.” Cât Manu se ocupa de organizarea bărcii, peștele l-a găsit pe Hayagriva ascunzându-se într-o scoică sub mare. L-a ucis, a recuperat Veda și a condus barca lui Manu prin teribila furtună până la muntele Meru. Acolo, Veda, sămânța omului, plantelor și animalelor a supraviețuit până la retragerea apelor.

Matsya (peștele) și Vedele, infățișați ca niște copii

Colțul mitologic: Vishnu blestemat


(Padma Purana)

Odată Shukra, maestrul demonilor, a plecat într-un pelerinaj. Profitând de absența acestuia, zeii au atacat demonii din dorința de a-i nimici pentru totdeauna. Demonii s-au refugiat în spatele mamei înțeleptului, Kavyamata, care s-a hotărât să se folosească de o formulă magică ce avea să-i adoarmă pe zei până la întoarcerea lui Shukra. Vishnu a redus-o la tăcere tăindu-i gâtul cu discul său. Acțiunea sa a garantat victoria zeilor, dar a atras furia lui Shukra. Vishnu comisese păcatul uciderii unei femei, canalul prin care renașterea era posibilă. Shukra l-a blestemat pe Vishnu să cunoască mortalitatea. Astfel se face că Vishnu, indiferent de statutul său și de rolul său în susținerea creației, s-a încarnat în Rama și Krishna, trecând prin moarte. Nimeni nu se poate sustrage de la împlinirea decretului lui Yama.

vishnu

Colțul mitologic: Shiva și pielea sa de tigru


(Shiva Purana)

Fie că stă așezat pe o piele de tigru, fie că e înfățișat umblând îmbrăcat cu o asemenea piele, Shiva este printre cei mai importanți zei. Potrivit folclorului, pielea de tigru simbolizează faptul că Shiva controlează toate puterile din lume.

Există o interesantă poveste în Shiva Purana ce ne dezvăluie cum a ajuns zeul să poarte pielea sau de ce stă așezat pe aceasta.

Shiva obișnuia să călătorească prin lume ca un ascet, fără a purta îmbrăcăminte. Odată, el trecea printr-o pădure care era sălaș pentru câțiva înțelepți foarte puternici și soțiile acestora. Soțiile înțelepților erau atrași de tănărul Shiva, chiar dacă nu erau conștiente de prezența lui. Soțiile erau constant distrase și nu se puteau concentra aupra treburilor casnice. Când înțelepții și-au dat seama de motivul schimbării în comportamentului soțiilor lor, s-au gândit să-i dea o lecție.

Shiva obișnuia să meargă zilnic la plimbare. Înțelepții s-au hotărât să sape o groapă imensă pe drumul pe care acesta-l parcurgea. Când Shiva a ajuns la groapă, înțelepții au creat un tigru fioros care ieșea din groapă prin puterilor lor deosebite.

Dar pentru Shiva nu a fost dificil să se ocupe de tigru. L-a nimicit, i-a jupuit pielea și a început s-o poarte pe post de piesă de îmbrăcăminte. În cele din urmă, înțelepții și-au dat seama că nu au de-a face cu un ascet oarecare și s-au închinat înaintea lui.

De atunci, Shiva poartă pielea de tigru ce simbolizează că este atotputernic. Faptul că stă așezat pe acea piele arată victoria forțelor divine asupra instinctelor de animal.

shivaregular

Sursa: IndiaTimes

Colțul mitologic: Paradis pentru Markandeya


(Linga Purana)

Părinții lui Markandeya erau fără de moștenitor de multă vreme. S-au rugat lui Shiva, care le-a dat fie un copil prost cu viață lungă, fie unul deștept, dar cu viață scurtă. Cuplul a decis să aleagă copilul inteligent, sperând că se vor putea bucura de el, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp. Au fost binecuvântați cu Markandeya, un băiat sortit morții la împlinirea vârstei de 16 ani. În ajunul împlinirii celor 16 ani, Markandeya s-a hotărât să-și petreacă ultimele ore printre cei vii rugându-se lui Shiva. La ora stabilită, apăru Yama. Markandeya, însă, nu-și terminase rugăciunile. I-a cerut lui Yama să-i acorde un scurt răgaz. Râzând, Yama i-a reamintit copilului că moartea nu așteaptă după nimeni. Și-a azvârlit lațul și-a început să tragă suflul vieții din trupul lui Markandeya. Markandeya și-a abandonat trupul în mâinile lui Shiva cu un țipăt prelung. La auzul acestuia, Shiva a apărut, l-a dat pe Yama la o parte și și-a salvat de la moarte adoratorul. Markandeya a ajuns în Kailasa, sălașul lui Shiva, unde a trăit sub înfățișarea unui băiat tânăr pe veci.

Raja_Ravi_Varma,_Markandeya

Markandeya protejat de Shiva în fața lui Yama – de Raja Ravi Varma

Colțul mitologic: Nașterea lui Urvashi


(Bhagavata Purana)

Înțelepții Nara și Narayana îndeplineau tapasya (meditație îndelungată și extrem de dificilă). Pentru a le întrerupe concentrarea și a-i scoate din starea de contemplație, zeii au trimis o nimfă să-i seducă. În loc să cadă pradă farmecelor acesteia, cei doi înțelepți au dat naștere, la rândul lor, unei alte nimfe pe nume Urvashi. Aceasta a ajuns să-i seducă chiar pe zei. Zeii au fost impresionați de stăpânirea de sine a celor doi, astfel că aceștia au ajuns în ceruri mai înalte decât cele destinate lui Indra.

Urvashi (și Pururavas) în viziunea lui Raja Ravi Varma

Urvashi (și Pururavas) în viziunea lui Raja Ravi Varma

Previous Older Entries Next Newer Entries