India la Festivalul de la Cannes – 2014


Pentru cei care nu folosesc rețelele de socializare, iată-le pe frumoasele Indiei pe covorul roșu de la Festivalul de Film de la Cannes, 2014:

Advertisements

DEVDAS – Review


Filmul meu preferat, să-l analizăm mai îndeaproape:

1. TITLUL: “Devdas”…un titlu simplu, cel al protagonistului, ceea ce probabil prevesteşte accentul pus pe povestea acestuia; ceea ce se dovedeşte a fi adevărat; totul se învârte în jurul lui Deva…şi desigur Paro…

2. POVESTEA & REPLICILE: O poveste de dragoste tipic indiană, plină de emoţie şi dramatism, este inspirată din opera marelui bengalez Saratchandra Chattopadhyay; ecranizarea din 2002, la care mă refer aici nu este nici prima şi probabil nici ultima din serie…Se pare că de-a lungul istoriei, Devdas a exercitat o atracţie incredibilă şi inexplicabilă pentru cineaşti şi cinefili deopotrivă; cea mai apreciată versiune alb-negru este cea din 1955 cu Dileep Kumar. Sanjay Leela Bhansali s-a întrecut însă pe sine cu această ecranizare; faţă de vechiul Deva, acesta simte, trăieşte, moare cu o emoţie verosimilă, naturală şi asta transpare şi-l vrăjeşte pe privitor. Paro este delicată, copilăroasă şi matură în acelaşi timp şi chiar dacă pare paradoxal, este perfect explicabil deoarece are loc transformarea ei din fată în femeie, soţie şi mamă în mai puţin de o zi. Chandramukhi este curtezana care redevine pură şi-l venerează pe Deva chiar şi după dispariţia acestuia… Personajele sunt extrem de bine conturate, atât cele principale, cât şi cele secundare şi chiar episodice. Cât despre replici, sunt nemaipomenite!

3. DISTRIBUŢIA: Fără prea multe comentarii (care ar fi inutile) toţi actorii aleşi au interpretat personajele peste aşteptări; nu au fost exageraţi, prea teatrali când nu era nevoie, iar ochii joacă un rol primordial în comunicarea non-verbală a sentimentelor.

SHAH RUKH KHAN – Devdas

AISHWARYA RAI (BACHCHAN) – Parvati

MADHURI DIXIT – Chandramukhi

JACKIE SHROFF – Chunnilal

KIRRON KHER – Sumitra

întreaga distribuţie: http://www.imdb.com/title/tt0238936/fullcredits 

4. MUZICA: Cu un director muzical precum Ismail Darbar era imposibil să se dea greş… Udit Narayan, Shreya Ghoshal, Kavita Krishnamurthy Subramaniam etc. au contribuit la frumuseţea de necontestat a liniei melodice; vocile lor suave şi dulci pot să îmblânzească orice notă aspră, iar cuvintele curg precum un râu în minunatul grai hindi. Hamesha Tumko Chaaha este melodia pe care s-a ecranizat plecarea lui Paro şi căsătoria acesteia; este una dintre acele melodii care îţi sfâşie sufletul mai ales când ai şi vizualul – abordarea regizorală a lui Bhansali este fantastică.

Dola Re Dola aduce dinamismul care pare că a lipsit şi înviorează atmosfera gonind parcă tristeţea şi necazurile doar şi pentru câteva clipe.

Silsila Yeh Chaahat Ka deschide filmul şi explică extrem de poetic speranţa lui Paro din acea lumânare care a ars continuu până la reîntoarcerea lui Devdas. Dar în acea lumânare nu ardea doar speranţa, ci chiar Paro însăşi…de dorul lui Deva…

Şi desigur, să nu uităm de Maar Dala şi dorinţa lui Chandramukhi de a-l avea pe Devdas alături de ea… “Haan magar dua mein, jag yeh haath uthaya, Khuda se dua mein tumhen…maang dala!” (Dar în rugăciunile mele către Dumnezeu, atunci când mi-am împreunat mâinile, numai şi numai pe tine te-am cerut…)

Toate celelalte melodii nu fac decât să accentueze frumuseţea filmului şi contribuie la armonia vizuală şi sonoră.

5. VERSURILE: Sunt de o măiestrie inimaginabilă; Sameer şi Nusrat Badr au fost inspiraţi de Dumnezeu însuşi atunci când au compus versurile. Delicateţe, simplitate, încărcătură emoţională, sobrietate, poezie, curgere, rimă – totul! Divin!

6. COREGRAFIA: Clasic şi cu toate acestea modern; mişcări unduitoare şi senzuale şi apoi o trecere rapidă la piruete ameţitoare din kathak îmbinate cu mişcări ale mâinilor ca şi capetele lebedelor care se duc să bea apă; mudre peste mudre, iarăşi piruete şi totuşi nu pare nimic artificial; jocurile dragostei dintre Paro şi Devdas par dansuri copilăreşti, nimic forţat. Vaibhavi Merchant, Saroj Khan şi restul coregrafilor au găsit echilibrul dintre clasic şi atractiv pentru generaţia modernă.

7. VIZIUNEA ARTISTICĂ: Costumele se compensează; dacă Paro este la început mai simplă, reflectând şi statutul ei social, costumele de malkin (doamnă) îi schimbă complet prezenţa – schimbarea se observă şi în atitudinea ei şi în maturitatea de care dă dovadă. Chandramukhi este la început acea zeiţă care fură minţile şi inimile bărbaţilor şi care îi poate transforma în sclavi cât ai clipi – costume pompoase, culori puternice, zorzoane, machiaj puternic, conturând ochii; mai apoi devine femeia simplă care s-a îndrăgostit de cineva care nu suportă ideea de curtezană şi a făcut din el un zeu pe care-l venereaza şi care o ajută să-şi continue viaţa într-un mod liniştit – saree-urile sunt simple, din mătase, fără prea multe bijuterii. Modul de a filma depăşeşte orice aşteptare – jocul lumină-umbră este pus în valoare, perspectivele sunt exploatate la maxim şi reflexia creează atmosfera romantică şi plină de mister.

8. PUNCTE TARI: distribuţia, muzica, versurile, viziunea artistică, coregrafia

9. PUNCTE SLABE: finalul tragic

10. VERDICT: 5/5 *****

Dragă cititorule, tu ce părere ai?

Cu gânduri bune, HS