Filmul momentului: SHABNAM MAUSI (2005)


recenzia nr. 154

Un subiect îndrăzneț pentru începutul anilor 2000, inspirat de întâmplări reale. Pe Ashutosh Rana, cel care dă viață personajului principal, îl știu din nenumărate alte filme, dar n-aș putea pune degetul pe un rol despre care să pot exclama cu entuziasm ”Nemaipomenit!”; fără îndoială că nu-i lipsește talentul și cu toate acestea nu reușesc să-mi amintesc de vreun personaj anume. Până în ziua în care am văzut acest film. A fost, este și va fi mereu Shabnam mausi pentru mine; interpretare magistrală, totul dublat de replici cu greutate.

Să vă lămuresc ce e așa de extraordinar: More

Kyon Ki Itna Pyaar Tumko (Kyon Ki… – 2005) Versuri traduse


Film: Kyon Ki
Muzica: Himesh Reshammiya
Versuri: Sameer
Soliști: Udit Narayan & Alka Yagnik
An lansare: 2005

Conține versurile traduse pentru ambele variante

Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult
Kya jaan loge hamaari sanam
O să-mi iei și viața?

Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult
Kya jaan loge hamaari sanam
O să-mi iei și viața?
Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult

Hamaare dil ki tum thodi si kadar kar lo
Prețuiește-mi inima măcar puțin
Hum tum pe marte hain thodi si fikar kar lo
Mor de dragul tău, ai măcar puțină grijă
Fikar kar lo
Puțină grijă

Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult
Kya jaan loge hamaari sanam
O să-mi iei și viața?
Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult

Tune o jaana deewana kiya hai
Dragostea mea, m-ai înnebunit
Deewana kiya is kadar
Într-atât încât
Chaahat mein teri bhulaaya jahaan ko
Pierdut în iubirea ta, am uitat de lume
Na dil ko kisi ki khabar
Inima mea nu mai știe de nimeni

Ragon mein mohabbat ka ehsaas zara bhar lo
Toarnă-mi în vene puțin din sentimentul dragostei
Hum tum pe marte hain thodi si fikar kar lo
Mor de dragul tău, ai măcar puțină grijă
Fikar kar lo
Puțină grijă

Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult
Kya jaan loge hamaari sanam
O să-mi iei și viața?
Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult

Tumse hain saansein tumse hain dhadkan
Datorită ție respir și-mi bate inima
Tum hi se hai deewangi
Din cauza ta am înnebunit
Rabb ne hamein di hai jaan-e-tamanna
Încununarea dorinței mele, Dumnezeu mi-a dat
Tumhare liye zindagi
Viața aceasta doar pentru (a fi) tine

Vaada sang jeene ka tum jaan-e-jigar kar lo
Dragostea mea, promite-mi că vom trăi împreună
Hum tum pe marte hain thodi si fikar kar lo
Mor de dragul tău, ai măcar puțină grijă
Fikar kar lo
Puțină grijă

Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult
Kya jaan loge hamaari sanam
O să-mi iei și viața?
Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult

Filmul săptămânii: 15 PARK AVENUE (2005)


valabil pentru săptămâna 68: 16-22 martie 2015

key_art_15_park_avenue

Nu obișnuiesc să mă uit la filme ”festivaliere”, dar probabil că unii știu deja asta așa că risc să mă repet. Din greșeală, tot butonând, am dat peste acest film și am rămas impresionată de prestația lui Konkona Sen Sharma. Extraordinar ce bine a interpretat un rol tare delicat, foarte complex.

Până să vă spun câteva vorbe despre acțiune, trebuie să menționez că eu am văzut filmul în hindi și după câteva minute mi-am dat seama că buzele personajelor nu se mișcă în acord cu replicile; zic, ”o fi în bengali”, când colo era în engleză… Mi-a plăcut tare mult și o apreciez mai mult pe Shabana Azmi pentru prestația din acest film. Dar Konkona s-a întrecut pe sine. O surpriză nemaipomenită.

Și acum, să trec la acțiune: filmul se învârte în jurul unei familii, mai exact în jurul celor două surori, Meethi și Anjali. Încetul cu încetul, aflăm diverse secrete din istoria familiei și începem să punem cap la cap toate elementele care dau posibilele cauze ale bolii lui Meethi – o boală incurabilă și grea de dus. Relaționarea lui Meethi cu lumea încojurătoare este surprinsă foarte eficace, dar și schimbarea ei de atitudine după un șoc suferit în timpul unei deplasări în interes de serviciu. Este bine punctată și relația cu sora sa mult mai în vârstă Anjali care încearcă să-i ofere totul – sprijin moral și material, afecțiune.

Sfârșitul este unul suprarealist, în ton cu filmul, dar extrem de dezamăgitor pentru mine. Nu suport când povestea se termină în coadă de pește, mai ales când prestația actorilor a fost excelentă. Vi-l recomand totuși pentru a o vedea pe Konkona în cel mai bun rol în care am întâlnit-o până acum. Îl recomand mai ales celor care preferă filme din zona mai artistică. Filmul îl găsiți pe Utube. (nu îl postez aici pentru că nu e pe vreun canal oficial și va dispărea în timp)

Aștept părerile voastre!

Filmul săptămânii: MATRUBHOOMI (2005)


valabil pentru săptămâna 33: 14-20 iulie 2014

Mi-am permis să editez posterul deoarece conținea subtitluri care devoalau subiectul filmului

Mi-am permis să editez posterul deoarece conținea subtitluri care devoalau subiectul filmului

AVERTISMENT! De interzis, nu sunt în măsură să vă interzic să vă uitați la un film, însă cu siguranță că nu-l recomand minorilor (sub 18 ani)! Sfatul meu prietenesc este să așteptați până la împlinirea vârstei de 18 ani fiindcă ceea ce portretizează filmul impune o anumită maturitate și prezintă subiecte ce pot să vă afecteze puternic emoțional.

PRECIZARE: Filmul a fost prezentat întâi în 2003 la festivaluri și lansat comercial abia în 2005. Am păstrat anul lansării comerciale.

Este singurul film indian ”festivalier” (cum le numesc eu pe cele care sunt selectate și prezentate la festivaluri) despre care pot spune în orice clipă din zi sau din noapte că își merită laudele și trofeele! Este singurul film din categoria ”pelicule umblate pe la festivaluri” care mi-a plăcut cu adevărat și care nu este ceva obscur, de nișă, greu de înțeles sau lipsit de orice umbră de coerență. M-a marcat definitiv prin sinceritate și autenticitate. Și acum mă întreb cum a avut cineva curajul să iasă la rampă cu un asemenea subiect (bine, nu cred că e o premieră), dar mai ales cu o asemenea execuție (care este FOARTE explicită). M-a lăsat mută în fața sălbăticiei omului modern care nu își merită această titulatură. Singura denumire potrivită este cea de fiară…

Femeia este mielul de pe altarul egoismului, mândriei, fățărniciei, ipocriziei și al falsei impresii că bărbatul este superior ei. Imaginea femeii te golește de tot și te lasă secat de orice urmă de energie, speranță și ajungi să te întrebi dacă există cu adevărat Dumnezeu? Mai cu seamă dacă ți-ai petrecut o bună parte din viață rugându-te la El. Femeia este o Draupadi a secolului 21, iar când îți spui în minte ”mai rău de atât nu se poate”, zicala ”să nu spui niciodată niciodată” te lovește drept în moalele capului cu atâta forță că te lasă inconștient, întins pe pământul atât de rece că te confunzi cu un cadavru și la fel de gol ca sufletul tău…

Cât poate îndura ființa umană? Nici nu vă puteți închipui… Nu reușesc să-mi găsesc cuvintele să  mulțumesc divinității că m-am născut și trăiesc într-o lume relativ umană și nu într-un mediu în care omul este dușmanul omului la modul absolut. Să nu trăiți cu impresia că filmul este o distopie, doar o născocire a unui om cu o minte bolnavă. E un scenariu pe cât de șocant, pe atât de probabil să existe dacă viața va continua să nu valoreze nimic.

Teoria cu ”ghar ki Lakshmi” se stinge ca lampa uitată afară în ploaie (căci această lampă nu e nici a lui Paro, nici a lui Aladdin). Comunitatea de Raavan-i calcă în picioare tot ce însemnă omenie, milă, empatie, respect pentru imaginea arhetipală a femeii… dacă stau bine să mă gândesc, cred că și originalului Raavan i-ar fi rușine și și-ar acoperi toate perechile de ochi, bombănind mantre din cartea sfântă și gândindu-se ”Zeule, pedepsește-i că știu exact ce fac!”… Noroc cu cel mai timid Ram pe care l-am întâlnit vreodată. În ciuda timidității sale vădite, nedezicându-se de caracterul său deosebit, acest Ram prinde de mână soarele și speranța în mai bine și le revarsă asupra unei Site încarcerate și deznădăjduite. Comunitatea prezentată în film este o Lanka atât de pervertită, decăzută, încât ai senzația că nici un incendiu nu ar fi suficient de puternic să mistuie și să curețe locul de ticăloși.

În final, îți dai sema că există un Dumnezeu care contabilizează fiecare pas greșit în catastiful faptelor rele și care nu se sfiește să trimită potop peste potop, ori de câte ori va fi necesar.

Cu publicul potrivit, filmul ar putea ajunge un fenomen internațional și ar putea schimba mentalități și implicit vieți dacă mesajul ar fi luat în serios și internalizat. Nu cred că ploaia cuvintelor mele de laudă ar trebui vreodată să se oprească și nici că o amărâtă de recenzie ar putea vreodată face dreptate filmului. Nu vreau nici să vă întristez cu o astfel de recomandare; poate că ar fi bine să priviți pelicula ca pe un excelent produs indian care demonstrează fără urmă de îndoială că India are o voce puternică, povești uimitoare de spus și o capacitate nemaiîntâlnită de sensibilizare. Poate astfel totul va părea mai puțin real, mai puțin sfâșietor, mai puțin șocant… Și încă un lucru: pentru cei superficiali, dar care au o părere în orice domeniu, fiind desigur în totală necunoștință de cauză, India nu e țara unor barbari, ci se confruntă, ca și noi, cu profunde crize identitare.

Pentru mine, a fost genul de film care m-a ținut trează până târziu, provocând o furtună violentă, dar incoerentă în creierul meu în care imagini, idei, cuvinte se întârteau amețitor și care s-a potolit târziu în noapte; a fost tipul de film care mi-a ridicat nivelul de adrenalină până mi-a provocat a noapte aproape albă… Nu credeam că voi reuși să încropesc ceva demn de a fi vag numit recenzie.

Absolut fiecare suflet de pe planeta asta mare ar trebui să vadă măcar 1 dată filmul pentru a învăța să aprecieze darul vieții în totalitatea sa. Dacă iubiți viața, rețineți că fiecare individ are dreptul inalienabil de a trăi, și asta după propriile reguli, iar domnilor, să nu uitați nicicând că dacă nu ar fi existat o femeie înaintea voastră, voi nu ați mai citi acum aceste rânduri!

Sunt curioasă să știu dacă l-ați văzut deja și cum vi s-a părut, ori dacă nu, dacă veți avea tăria (care mie aproape că mi-a cedat) să-l urmăriți până la capăt.

Filmul săptămânii: MISTRESS OF SPICES (2005)


valabil pentru săptămâna 28: 9-15 iunie 2014

mistressofspicesaish

 

Deși nu este un film indian în totalitate, ci unul dintre acelea care unesc estul și vestul, e un film plăcut, având o tentă de supranatural și magic. Chiar dacă prefer filmele realiste, acesta face parte din lista de așa DA deoarece respectă regulile bunului simț: aici mă refer la un mesaj clar și optimist, nu se exagerează cu latura fantastică, personajele sunt ancorate în realitate, există coerență narativă.

E una dintre acele povești care îmi reapinde fascinația pentru lumea magică și lumea care există dincolo de ceea ce un om obișnuit poate percepe. Mi-a readus în atenție ezotericul, fantasticul, legendele, alchimia, misterul, lucruri fără de care viața ar fi mult mai plictisitoare și lipsită de strălucire. Pentru câteva zeci de minute, mi-am imaginat că am și eu puteri deosebite și că pot și eu comunica cu ceva cu care nu toată lumea poate. Dar mi-a trecut repede, pentru că nu sunt specială. Însă Tilo este. Cu toate că este înzestrată cu însușiri speciale și am crede că acele însușiri îi permit să aibă tot ce își dorește, viața nu a avantajat-o cu nimic; din contră, urmează reguli stricte scrise pentru persoanele dintr-un univers din care și ea face parte și care nu îi vor permite să interacționeze cu cei din jur fără bariere; am crede că puterile ei îi oferă o libertate aparte, însă adevărul este că trăiește într-un turn de fildeș în care nimeni nu are acces; Tilo este condamnată să ducă o existență într-un sactuar în care se vor perinda mulți ”credincioși”, dar dintre care nici unul nu îi va rămâne alături. Deși am crede că Tilo, prin darul ei, se bucură de privilegii, ea trăiește o viață plină de restricții și îi este oprit un element central, în jurul căruia se clădește viața fiecărui om. Menită să îi ajute pe alții, Tilo nu are dreptul să se gândească la sine. Atunci când își pierde speranța că va putea vreodată să se simtă împlinită, condimentele pe care le iubește atât de mult și pe care le slujește cu dăruire o vor surprinde în cel mai plăcut mod cu putință.

Îmi place ideea unui talisman exprimată în repetate rânduri pe parcursul peliculei. Fiecare dintre noi posedă o curgere de enrgie ce ne definește, astfel că fiecăruia dintre noi i se potrivește un element din natură: fie că e vorba despre elementele primordiale – foc, apă, aer etc. – sau despre pietre semi-prețioase – jad, lapislazuli, cristal etc. Similar, rolul jucat de condimente este definitoriu.

De asemenea, mi-a plăcut cum a fost conturat personajul Tilo: avea o inocență dezarmantă pe care o afișa în public, în interior fiind de fapt mult mai curajoasă și puternică, deloc naivă. Modul în care Tilo este creionat ca un protector cu mâini și gând magic care te ferește de rele este un alt element interesant. Ea este un talisman viu pentru toți cei cu care intră în contact.

Mi se pare că a fost explorat destul de bine și ”efectul fluture” (despre care sigur știți mai multe; eu am să mă limitez la o succintă explicație care sună cam așa: o mică schimbare la un moment dat poate determina o schimbare mult mai mare și mai importantă la un alt moment dat). Aici mă refer la acel lanț înșiruit de evenimente care au loc din momentul în care forțele adjuvante se întorc împotriva lui Tilo.

Se vorbește de asemenea despre reguli și consecințele încălcării lor. Dacă scoatem elementul suprarealist, totul se simplifică și rămânem cu ceva cu o mai largă aplicabilitate în lumea reală. Dacă cineva îți spune să nu atingi pe nimeni cu care interacționezi, poate avea un motiv serios în spate: pericolul bolilor contagioase. Desigur, dacă stați și citiți asta, o să-mi spuneți că exagerez; era doar pe post de exemplu, în încercarea de a nu divulga prea multe detalii ale filmului pentru cei care nu l-au văzut încă.

În concluzie: să ne lăsăm vrăjiți de magia filmelor, cărților, frumosului atât timp cât încă putem; cineva mult mai inteligent decât mine spunea: în momentul în care te vei îndoi că poți zbura, vei înceta să poți să mai zbori pentru totdeauna (J.M. Barrie). Așadar, haideți să zburăm către noi culmi, măcar cu mintea, îndrumați de poveștile spuse prin filmele indiene atât de dragi nouă!

PS: dacă ați putea comunica cu vreo categorie de obiecte sau viețuitoare (sau orice altceva care nu intră în aceste categorii) cu cine/ce v-ați dori să puteți vorbi?

 

mistresofspicesaishred

mistressofspicescouple

 

Filmul săptămânii: BLACK (2005)


valabil pentru săptămâna 19: 7-13 aprilie 2014

O capodoperă. Pentru mine, este unul dintre cele mai reușite filme artistice indiene de limbă hindi din următoarele motive: subiectul este foarte bine ales, iar întreaga poveste conține multe din elementele pe care eu le caut pentru ca experiența mea filmografică să fie completă – dramă, coerență, sensibilitate, emoție, structură bine definită, replici inteligente, distribuție de excepție, mesaj puternic, măiestrie regizorală, produs finit unitar și spectaculos cu puternic impact emoțional și moral.

Dați-mi voie să dedic câteva rânduri celor 3 actori fără de care acest film nu ar fi ceea ce este: Ayesha Kapur, Rani Mukherji și desigur Amitabh Bachchan. Dacă dl. Bachchan nu are nevoie să îmi demonstreze nimic, Rani a depășit orice așteptări și mi-a închis definitiv gura. Este clar că e rolul vieții ei. Nu am cuvinte să descriu cât de mult s-a ridicat deasupra tuturor rolurilor din cariera sa, dar și deasupra contemporanilor ei. Nu știu cum a reușit Sanjay Leela Bhansali să o scoată din zona de confort, dar îl aplaud prelung pentru rezultatul final care e demn de Oscar. Dacă pentru oarecare motiv nu o puteți suferi pe Rani, cred că acest film vă va ajuta să o vedeți într-o altă lumină, iar dacă o îndrăgiți, vă veți reîndrăgosti. Cât despre Ayesha, cuvintele mele pălesc în fața talentului ei la o vârstă așa fragedă. Îmi doresc să o văd și în alte producții pentru a mă putea bucura de înflorirea ei atât fizică, cât mai ales artistică.

Black-2005-Hindi-Movie-Watch-Online1

O poveste extrem de sensibilă și emoționantă, ni se prezintă o bună bucată din viața unei tinere care este deosebită de marea masă: este specială. Ceea ce m-a făcut să apreciez filmul și mai mult e faptul că accentul nu se pune pe partea negativă a vieții – greutăți, obstacole, discriminare – ci se concentrează pe procesul de învățare și adaptare, pe extragerea părților pozitive dintr-o mare de negativitate, pe zărirea luminii în oceanul de beznă. Adaptarea într-o lume ciudată se face sub forma unei lupte permanente cu proprii demoni, cu societatea, cu prejudecățile oamenilor care sunt convinși că o astfel de persoană nu poate reuși în viață.

Titlul este unul banal la prima vedere, însă simbolic are o putere de nebănuit. Eu întotdeauna asociez negrul cu moartea, sfârșitul, golul, nimicul. Acest film m-a învățat să-l privesc cu alți ochi: ca un spațiu care așteaptă să fie explorat, studiat și umplut cu elementele propriei minți creative. și m-am întrebat de ce am nevoie de ceva atât de întunecos? Pe lângă a mă face să par mai slabă atunci când îmbrac această culoare, am nevoie de negru ca să învăț să apreciez lumina; mai mult decât atât, să învăț să recunosc, să ocrotesc și să fructific lumina din interiorul meu. Oamenii tind să uite că în ei sălășluiește lumina deoarece unii dintre ei sunt atât de tenebroși încât par că lumina nu a locuit în ei niciodată. Precum o mamă își îngrijește copilul, tot așa ar trebui și noi să avem grijă de lumina noastră (că nu degeaba se spune ”nu lăsați copilul din voi să moară niciodată”). M-a mai învățat că trebuie să fiu capabilă să prețuiesc lumina și s-o folosesc cumpătat căci în întuneric ochii devin inutili în absența luminii. În plus, în beznă, cel care aprinde lumina se poate transforma ușor în pradă, iar acest lucru mă trimite la ideea că trebuie să accept că negrul există și că o parte din el se regăsește și în mine. Trebuie să mă împrietenesc cu el, dar să-l țin sub control și să profit de calitățile sale de ghid la nevoie. Nu trebuie să uit că am o natură duală compusă din întuneric și lumină și că nici una nu poate exista fără cealaltă. Depinde numai de mine care dintre ele va prevala și în ce măsură le voi lăsa să-mi guverneze existența.

Revenind la poveste, filmul se deschide cu un timp prezent din care ne vom întoarce într-un trecut care ne va dezvălui suferințele personajelor. Pe de-o parte, avem un copil a cărui existență este dată peste cap de o boală și o familie distrusă la gândul că fetița lor nu va putea duce o viață normală. Peste toate visele părinților s-a așternut un întuneric de neînlăturat, iar primele raze de speranță vin sub forma unui profesor ”trăsnit”. Iată, de cealaltă parte, un profesor prost plătit și sătul de viața lipsită de satisfacții profesionale își duce zilele într-o monotonie care îl plafonează și dezamăgește profund. Dornic de provocări, este nerăbdător să-și pună în aplicare magia, adică metodele neconvenționale care devin uneori greu de suportat, când află că o familie are nevoie urgentă de ajutor. Se conturează mai multe tipologii de oameni: tatăl fetei – încăpățânat, sobru, cu un aer superior, e incapabil să facă față situației, fiind complet depășit; soluția lui: scăpăm de problemă. Mama fetei: bună la suflet și plină de iubire pentru familia ei, dar e mult prea supusă în fața autorității masculine din casă; își dorește cu toată ființa o schimbare pentru binele copilului, dar este intimidată de posibila reacție a soțului. Fata: o copilă ajunsă o sălbatică din cauza proastei strategii aplicate de părinți și anume cocoloșirea plus acordarea de libertate absolută pentru că este altfel; e încăpățânată, calitatățile și abilitățile ei fiind complet neexplorate pentru că părinții nu sunt în stare să ajungă la un consens privind soluția optimă pentru viitorul ei. Și desigur profesorul trăsnit: arată ca un vagabond, dar are o minte de geniu; implementează metode neconvenționale pentru a disciplina, dar mai ales pentru a-i învăța pe cei care au nevoie să cunoască lumea într-un alt mod decât cel obișnuit; este ciudat, dar e înzestrat cu o răbdare și perseverență de nestrămutat, iar rezultatele nu întârzie să apară.

Sunt sfâșietoare scenele în care fata învață cum să privească lumea dintr-o altă perspectivă, efortul  care vine din ambele părți este uriaș, iar chinul prin care trece mama văzându-și puiul neajutorat este de neînchipuit. Profesorul trebuie întâi să-i câștige încrederea ca mai apoi să poată face primii pași către prietenie. Fata trebuie să se adapteze unui alt stil de viață, în care i se impun limite, iar necesitatea de a deveni independentă o sperie în aceeași măsură în care o înspăimântă necunoscutul, lumea dinafara casei care îi oferă sentimentul de siguranță. Este uimitor să asiști la înflorirea și dezvoltarea unei persoane despre care toată lumea credea că e sortită unei lungi așteptări a morții. Cu atât mai grozavă este loialitatea profesorului față de discipol. Legătura care s-a creat a evoluat de-a lungul anilor în care tânăra a învățat înțelesul cuvintelor și a cunoscut lumea prin mâinile dibace ale dascălului. Liantul dintre ei a crescut odată cu fetița care s-a transformat într-o domnișoară extrem de inteligentă, curioasă și mai presus de toate independentă. Semnul de incertitudine cu privire la relația celor doi și turnura pe care o ia aceasta, împreună cu finalul deschis, nu fac decât să dea un plus de valoare filmului. Ceea ce se conturează cu o claritate inconfundabilă este ideea că a te plimba prin întuneric alături de un prieten este mai bine decât a te plimba singur în lumină.

Filmul ne învață că primul pas către o viață împlinită este să ne acceptăm așa cum suntem, dar să nu ne complacem într-o existență monotonă care nu ne ajută să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere. Din contră, să visăm la ceva mai bun, să avem dorințe și să muncim din greu pentru a le îndeplini, călăuziți la fiece pas de ambiție și curaj. Trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne oferă pentru că fiecare zi în plus este un dar neprețuit. Am mai spus-o și o repet, viața este mult prea scurtă pentru ură, invidii, răutăți; s-o facem cât mai plăcută atât timp cât respirăm. Atunci când ni se întinde o mână de ajutor de către cineva de încredere, să nu ezităm să pășim alături de cel care ne-o întinde. Părinții trebuie să își trateze copiii în mod egal, indiferent de nevoile mai mici sau mai mari ale acestora; chiar dacă nu se va observa în copilărie, pot ajunge la maturitate niște inadaptați social și infirmi din punct de vedere afectiv.

Ceea ce îmi doresc după vizionarea acestei capodopere este, chiar dacă nu voi putea deveni niciodată o lumânare care să ghideze pașii cuiva în întuneric, măcar să pot fi oglinda care reflectă lumina acelei lumânări.

FILMUL îl găsiți integral AICI!

Filmul săptămânii: KISNA – THE WARRIOR POET (2005)


valabil pentru săptămâna 13: 17-23 februarie 2014

kisnawarriorpoetposter

O poveste încărcată de istorie, de ura hindușilor pentru englezi, dorința de libertate, mândria britanică, bunătatea indiană, ospitalitatea locală, divergențe de opinie, trădare, sacrificii.

Într-o Indie care pregătea un război împotriva străinilor de a căror stăpânire s-a săturat, un indian și o englezoaică se îndrăgostesc. Doar că o asemenea dragoste era de neconceput în acele vremuri mai ales în contextul unei revolte iminente.

Băiatul, domn fiind, se oferă să o scape pe domniță de pericolele ce o pășteau dacă rămânea într-o Indie care fierbea din ce în ce mai puternic de la o zi la alta. Desigur, lucrurile nu puteau fi atât de simple: fiecare avea pe altcineva sortit să-i devină jumătate după socotelile familiilor. Acum nu doar că trebuie să evite obstacolele puse în cale de situația administrativă, dar vor lupta și împotriva familiilor la început și a preceptelor societății mai apoi. Peripețiile prin care trec sunt numeroase și e interesantă de observat schimbarea de atitudine a celor doi tineri.

Muzica este divină, iar filmul merită urmărit pentru că ne transportă într-o lume de care aproape că am uitat: o Indie măcinată de nemulțumire și dornică de libertate. Mi-a plăcut tare mult de Vivek Oberoi în acest rol.

FILMUL îl găsiți integral AICI!

Previous Older Entries