Filmul momentului: SHABNAM MAUSI (2005)


recenzia nr. 154

Un subiect îndrăzneț pentru începutul anilor 2000, inspirat de întâmplări reale. Pe Ashutosh Rana, cel care dă viață personajului principal, îl știu din nenumărate alte filme, dar n-aș putea pune degetul pe un rol despre care să pot exclama cu entuziasm ”Nemaipomenit!”; fără îndoială că nu-i lipsește talentul și cu toate acestea nu reușesc să-mi amintesc de vreun personaj anume. Până în ziua în care am văzut acest film. A fost, este și va fi mereu Shabnam mausi pentru mine; interpretare magistrală, totul dublat de replici cu greutate.

Să vă lămuresc ce e așa de extraordinar: More

Kyon Ki Itna Pyaar Tumko (Kyon Ki… – 2005) Versuri traduse


Film: Kyon Ki
Muzica: Himesh Reshammiya
Versuri: Sameer
Soliști: Udit Narayan & Alka Yagnik
An lansare: 2005

Conține versurile traduse pentru ambele variante

Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult
Kya jaan loge hamaari sanam
O să-mi iei și viața?

Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult
Kya jaan loge hamaari sanam
O să-mi iei și viața?
Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult

Hamaare dil ki tum thodi si kadar kar lo
Prețuiește-mi inima măcar puțin
Hum tum pe marte hain thodi si fikar kar lo
Mor de dragul tău, ai măcar puțină grijă
Fikar kar lo
Puțină grijă

Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult
Kya jaan loge hamaari sanam
O să-mi iei și viața?
Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult

Tune o jaana deewana kiya hai
Dragostea mea, m-ai înnebunit
Deewana kiya is kadar
Într-atât încât
Chaahat mein teri bhulaaya jahaan ko
Pierdut în iubirea ta, am uitat de lume
Na dil ko kisi ki khabar
Inima mea nu mai știe de nimeni

Ragon mein mohabbat ka ehsaas zara bhar lo
Toarnă-mi în vene puțin din sentimentul dragostei
Hum tum pe marte hain thodi si fikar kar lo
Mor de dragul tău, ai măcar puțină grijă
Fikar kar lo
Puțină grijă

Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult
Kya jaan loge hamaari sanam
O să-mi iei și viața?
Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult

Tumse hain saansein tumse hain dhadkan
Datorită ție respir și-mi bate inima
Tum hi se hai deewangi
Din cauza ta am înnebunit
Rabb ne hamein di hai jaan-e-tamanna
Încununarea dorinței mele, Dumnezeu mi-a dat
Tumhare liye zindagi
Viața aceasta doar pentru (a fi) tine

Vaada sang jeene ka tum jaan-e-jigar kar lo
Dragostea mea, promite-mi că vom trăi împreună
Hum tum pe marte hain thodi si fikar kar lo
Mor de dragul tău, ai măcar puțină grijă
Fikar kar lo
Puțină grijă

Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult
Kya jaan loge hamaari sanam
O să-mi iei și viața?
Kyon ki itna pyar tumko karte hain ham
Pentru că te iubesc atât de mult

Filmul săptămânii: 15 PARK AVENUE (2005)


valabil pentru săptămâna 68: 16-22 martie 2015

key_art_15_park_avenue

Nu obișnuiesc să mă uit la filme ”festivaliere”, dar probabil că unii știu deja asta așa că risc să mă repet. Din greșeală, tot butonând, am dat peste acest film și am rămas impresionată de prestația lui Konkona Sen Sharma. Extraordinar ce bine a interpretat un rol tare delicat, foarte complex.

Până să vă spun câteva vorbe despre acțiune, trebuie să menționez că eu am văzut filmul în hindi și după câteva minute mi-am dat seama că buzele personajelor nu se mișcă în acord cu replicile; zic, ”o fi în bengali”, când colo era în engleză… Mi-a plăcut tare mult și o apreciez mai mult pe Shabana Azmi pentru prestația din acest film. Dar Konkona s-a întrecut pe sine. O surpriză nemaipomenită.

Și acum, să trec la acțiune: filmul se învârte în jurul unei familii, mai exact în jurul celor două surori, Meethi și Anjali. Încetul cu încetul, aflăm diverse secrete din istoria familiei și începem să punem cap la cap toate elementele care dau posibilele cauze ale bolii lui Meethi – o boală incurabilă și grea de dus. Relaționarea lui Meethi cu lumea încojurătoare este surprinsă foarte eficace, dar și schimbarea ei de atitudine după un șoc suferit în timpul unei deplasări în interes de serviciu. Este bine punctată și relația cu sora sa mult mai în vârstă Anjali care încearcă să-i ofere totul – sprijin moral și material, afecțiune.

Sfârșitul este unul suprarealist, în ton cu filmul, dar extrem de dezamăgitor pentru mine. Nu suport când povestea se termină în coadă de pește, mai ales când prestația actorilor a fost excelentă. Vi-l recomand totuși pentru a o vedea pe Konkona în cel mai bun rol în care am întâlnit-o până acum. Îl recomand mai ales celor care preferă filme din zona mai artistică. Filmul îl găsiți pe Utube. (nu îl postez aici pentru că nu e pe vreun canal oficial și va dispărea în timp)

Aștept părerile voastre!

Filmul săptămânii: MATRUBHOOMI (2005)


valabil pentru săptămâna 33: 14-20 iulie 2014

Mi-am permis să editez posterul deoarece conținea subtitluri care devoalau subiectul filmului

Mi-am permis să editez posterul deoarece conținea subtitluri care devoalau subiectul filmului

AVERTISMENT! De interzis, nu sunt în măsură să vă interzic să vă uitați la un film, însă cu siguranță că nu-l recomand minorilor (sub 18 ani)! Sfatul meu prietenesc este să așteptați până la împlinirea vârstei de 18 ani fiindcă ceea ce portretizează filmul impune o anumită maturitate și prezintă subiecte ce pot să vă afecteze puternic emoțional.

PRECIZARE: Filmul a fost prezentat întâi în 2003 la festivaluri și lansat comercial abia în 2005. Am păstrat anul lansării comerciale.

Este singurul film indian ”festivalier” (cum le numesc eu pe cele care sunt selectate și prezentate la festivaluri) despre care pot spune în orice clipă din zi sau din noapte că își merită laudele și trofeele! Este singurul film din categoria ”pelicule umblate pe la festivaluri” care mi-a plăcut cu adevărat și care nu este ceva obscur, de nișă, greu de înțeles sau lipsit de orice umbră de coerență. M-a marcat definitiv prin sinceritate și autenticitate. Și acum mă întreb cum a avut cineva curajul să iasă la rampă cu un asemenea subiect (bine, nu cred că e o premieră), dar mai ales cu o asemenea execuție (care este FOARTE explicită). M-a lăsat mută în fața sălbăticiei omului modern care nu își merită această titulatură. Singura denumire potrivită este cea de fiară…

Femeia este mielul de pe altarul egoismului, mândriei, fățărniciei, ipocriziei și al falsei impresii că bărbatul este superior ei. Imaginea femeii te golește de tot și te lasă secat de orice urmă de energie, speranță și ajungi să te întrebi dacă există cu adevărat Dumnezeu? Mai cu seamă dacă ți-ai petrecut o bună parte din viață rugându-te la El. Femeia este o Draupadi a secolului 21, iar când îți spui în minte ”mai rău de atât nu se poate”, zicala ”să nu spui niciodată niciodată” te lovește drept în moalele capului cu atâta forță că te lasă inconștient, întins pe pământul atât de rece că te confunzi cu un cadavru și la fel de gol ca sufletul tău…

Cât poate îndura ființa umană? Nici nu vă puteți închipui… Nu reușesc să-mi găsesc cuvintele să  mulțumesc divinității că m-am născut și trăiesc într-o lume relativ umană și nu într-un mediu în care omul este dușmanul omului la modul absolut. Să nu trăiți cu impresia că filmul este o distopie, doar o născocire a unui om cu o minte bolnavă. E un scenariu pe cât de șocant, pe atât de probabil să existe dacă viața va continua să nu valoreze nimic.

Teoria cu ”ghar ki Lakshmi” se stinge ca lampa uitată afară în ploaie (căci această lampă nu e nici a lui Paro, nici a lui Aladdin). Comunitatea de Raavan-i calcă în picioare tot ce însemnă omenie, milă, empatie, respect pentru imaginea arhetipală a femeii… dacă stau bine să mă gândesc, cred că și originalului Raavan i-ar fi rușine și și-ar acoperi toate perechile de ochi, bombănind mantre din cartea sfântă și gândindu-se ”Zeule, pedepsește-i că știu exact ce fac!”… Noroc cu cel mai timid Ram pe care l-am întâlnit vreodată. În ciuda timidității sale vădite, nedezicându-se de caracterul său deosebit, acest Ram prinde de mână soarele și speranța în mai bine și le revarsă asupra unei Site încarcerate și deznădăjduite. Comunitatea prezentată în film este o Lanka atât de pervertită, decăzută, încât ai senzația că nici un incendiu nu ar fi suficient de puternic să mistuie și să curețe locul de ticăloși.

În final, îți dai sema că există un Dumnezeu care contabilizează fiecare pas greșit în catastiful faptelor rele și care nu se sfiește să trimită potop peste potop, ori de câte ori va fi necesar.

Cu publicul potrivit, filmul ar putea ajunge un fenomen internațional și ar putea schimba mentalități și implicit vieți dacă mesajul ar fi luat în serios și internalizat. Nu cred că ploaia cuvintelor mele de laudă ar trebui vreodată să se oprească și nici că o amărâtă de recenzie ar putea vreodată face dreptate filmului. Nu vreau nici să vă întristez cu o astfel de recomandare; poate că ar fi bine să priviți pelicula ca pe un excelent produs indian care demonstrează fără urmă de îndoială că India are o voce puternică, povești uimitoare de spus și o capacitate nemaiîntâlnită de sensibilizare. Poate astfel totul va părea mai puțin real, mai puțin sfâșietor, mai puțin șocant… Și încă un lucru: pentru cei superficiali, dar care au o părere în orice domeniu, fiind desigur în totală necunoștință de cauză, India nu e țara unor barbari, ci se confruntă, ca și noi, cu profunde crize identitare.

Pentru mine, a fost genul de film care m-a ținut trează până târziu, provocând o furtună violentă, dar incoerentă în creierul meu în care imagini, idei, cuvinte se întârteau amețitor și care s-a potolit târziu în noapte; a fost tipul de film care mi-a ridicat nivelul de adrenalină până mi-a provocat a noapte aproape albă… Nu credeam că voi reuși să încropesc ceva demn de a fi vag numit recenzie.

Absolut fiecare suflet de pe planeta asta mare ar trebui să vadă măcar 1 dată filmul pentru a învăța să aprecieze darul vieții în totalitatea sa. Dacă iubiți viața, rețineți că fiecare individ are dreptul inalienabil de a trăi, și asta după propriile reguli, iar domnilor, să nu uitați nicicând că dacă nu ar fi existat o femeie înaintea voastră, voi nu ați mai citi acum aceste rânduri!

Sunt curioasă să știu dacă l-ați văzut deja și cum vi s-a părut, ori dacă nu, dacă veți avea tăria (care mie aproape că mi-a cedat) să-l urmăriți până la capăt.

Filmul săptămânii: MISTRESS OF SPICES (2005)


valabil pentru săptămâna 28: 9-15 iunie 2014

mistressofspicesaish

 

Deși nu este un film indian în totalitate, ci unul dintre acelea care unesc estul și vestul, e un film plăcut, având o tentă de supranatural și magic. Chiar dacă prefer filmele realiste, acesta face parte din lista de așa DA deoarece respectă regulile bunului simț: aici mă refer la un mesaj clar și optimist, nu se exagerează cu latura fantastică, personajele sunt ancorate în realitate, există coerență narativă.

E una dintre acele povești care îmi reapinde fascinația pentru lumea magică și lumea care există dincolo de ceea ce un om obișnuit poate percepe. Mi-a readus în atenție ezotericul, fantasticul, legendele, alchimia, misterul, lucruri fără de care viața ar fi mult mai plictisitoare și lipsită de strălucire. Pentru câteva zeci de minute, mi-am imaginat că am și eu puteri deosebite și că pot și eu comunica cu ceva cu care nu toată lumea poate. Dar mi-a trecut repede, pentru că nu sunt specială. Însă Tilo este. Cu toate că este înzestrată cu însușiri speciale și am crede că acele însușiri îi permit să aibă tot ce își dorește, viața nu a avantajat-o cu nimic; din contră, urmează reguli stricte scrise pentru persoanele dintr-un univers din care și ea face parte și care nu îi vor permite să interacționeze cu cei din jur fără bariere; am crede că puterile ei îi oferă o libertate aparte, însă adevărul este că trăiește într-un turn de fildeș în care nimeni nu are acces; Tilo este condamnată să ducă o existență într-un sactuar în care se vor perinda mulți ”credincioși”, dar dintre care nici unul nu îi va rămâne alături. Deși am crede că Tilo, prin darul ei, se bucură de privilegii, ea trăiește o viață plină de restricții și îi este oprit un element central, în jurul căruia se clădește viața fiecărui om. Menită să îi ajute pe alții, Tilo nu are dreptul să se gândească la sine. Atunci când își pierde speranța că va putea vreodată să se simtă împlinită, condimentele pe care le iubește atât de mult și pe care le slujește cu dăruire o vor surprinde în cel mai plăcut mod cu putință.

Îmi place ideea unui talisman exprimată în repetate rânduri pe parcursul peliculei. Fiecare dintre noi posedă o curgere de enrgie ce ne definește, astfel că fiecăruia dintre noi i se potrivește un element din natură: fie că e vorba despre elementele primordiale – foc, apă, aer etc. – sau despre pietre semi-prețioase – jad, lapislazuli, cristal etc. Similar, rolul jucat de condimente este definitoriu.

De asemenea, mi-a plăcut cum a fost conturat personajul Tilo: avea o inocență dezarmantă pe care o afișa în public, în interior fiind de fapt mult mai curajoasă și puternică, deloc naivă. Modul în care Tilo este creionat ca un protector cu mâini și gând magic care te ferește de rele este un alt element interesant. Ea este un talisman viu pentru toți cei cu care intră în contact.

Mi se pare că a fost explorat destul de bine și ”efectul fluture” (despre care sigur știți mai multe; eu am să mă limitez la o succintă explicație care sună cam așa: o mică schimbare la un moment dat poate determina o schimbare mult mai mare și mai importantă la un alt moment dat). Aici mă refer la acel lanț înșiruit de evenimente care au loc din momentul în care forțele adjuvante se întorc împotriva lui Tilo.

Se vorbește de asemenea despre reguli și consecințele încălcării lor. Dacă scoatem elementul suprarealist, totul se simplifică și rămânem cu ceva cu o mai largă aplicabilitate în lumea reală. Dacă cineva îți spune să nu atingi pe nimeni cu care interacționezi, poate avea un motiv serios în spate: pericolul bolilor contagioase. Desigur, dacă stați și citiți asta, o să-mi spuneți că exagerez; era doar pe post de exemplu, în încercarea de a nu divulga prea multe detalii ale filmului pentru cei care nu l-au văzut încă.

În concluzie: să ne lăsăm vrăjiți de magia filmelor, cărților, frumosului atât timp cât încă putem; cineva mult mai inteligent decât mine spunea: în momentul în care te vei îndoi că poți zbura, vei înceta să poți să mai zbori pentru totdeauna (J.M. Barrie). Așadar, haideți să zburăm către noi culmi, măcar cu mintea, îndrumați de poveștile spuse prin filmele indiene atât de dragi nouă!

PS: dacă ați putea comunica cu vreo categorie de obiecte sau viețuitoare (sau orice altceva care nu intră în aceste categorii) cu cine/ce v-ați dori să puteți vorbi?

 

mistresofspicesaishred

mistressofspicescouple

 

Previous Older Entries