Filmul momentului: SAAYA (2003)

recenzia nr. 166

E unul dintre puținele filme indiene hindi cu tentă de supranatural la care am reușit să mă uit. Dacă mă urmăriți de suficient timp, știți că filmele horror/cu ființe supranaturale/fantome și alte bântuiri nu se află pe lista mea.

Advertisement

Kisi Se Tum Pyaar Karo (ANDAAZ – 2003) Versuri traduse

Film: Andaaz
Muzica: Nadeem-Shravan
Versuri: Sameer
Solist: Kumar Sanu, Alka Yagnik
An lansare: 2003

Kisi se tum pyaar karo, to phir izhaar karo          
De iubești pe cineva, spune-o
Kahin na phir der ho jaaye
Să nu fie prea târziu
Kahin na phir der ho jaaye  
Să nu fie prea târziu
Kisi pe aitbaar karo, to phir ikraar karo   
De ai încredere în cineva, dă-le de înțeles
Kahin na phir der ho jaaye
Să nu fie prea târziu
Kahin na phir der ho jaaye  
Să nu fie prea târziu

Filmul săptămânii: SAMAY (2003)

valabil pentru săptămâna 64: 16-22 februarie 2015

Un film care, deși un pic prea lent pentru mine, m-a ținut în șah datorită poveștii interesante. Morți misterioase, aparent fără vreo legătură, un criminal de negăsit, o echipă ce încearcă să pună cap la cap indicii pentru a putea ajunge la făptuitor.

Am văzut-o pe Sushmita Sen într-un rol cu totul diferit de cel de iubită sau noră. Aici, e un ofițer de investigație competent, extrem de atent la detalii care merge până în pânzele albe să ajungă la adevăr și să ajute la înfăptuirea dreptății. Se vede perfect diferența dintre viața privată și serviciu. În particular este o femeie care se bucură de fiecare clipă petrecută alături de fiica ei dragă, iar la serviciu este sobră, meticuloasă, reținută.

Misterul care este dezlegat în final a fost tare bine reliefat pe parcursul filmului. Au crescut intensitatea treptat, ceea ce pentru mine constituie un mare plus. Au și motivat pornirile criminale ale personajului responsabil pentru întreaga acțiune. Nu au lăsat totul în coadă de pește, cum se întâmplă adesea. Excelent a jucat Jackie Shroff într-un rol special. Scurt, dar cuprinzător, cu un puternic impact asupra spectatorului.

Ceea ce m-a deranjat puțin se referă la metodele de filare și încercările de prindere a suspecților. Cine, doamne iartă-mă, întreg la minte merge într-un cartier rău famat cu ditamai căștile de comunicare pe urechi atât de vizibile de zici că sună trâmbița la intrarea regelui în sală?!

În ciuda acestui minus, filmul a reușit să mă atragă și să nu mă îndepărteze prin suspansul intens creat și susținut pe parcursul întregii povești. Finalul este unul apoteotic și merită fiecare secundă! Va reuși oare Malvika să găsească ucigașul care nu lasă nici o urmă înainte ca timpul să expire?

Aștept opiniile după vizionare!

Filmul săptămânii: CHALTE CHALTE (2003)

valabil pentru săptămâna 47: 20-26 octombrie 2014

Deși cu întârziere, vă propun un film pe care l-ați văzut mai mult ca sigur. Povestea e la fel de veche ca lumea: un el și o ea se întâlnesc, se îndrăgostesc și se căsătoresc. Toate bune și frumoase până aici. Însă modul în care lucrurile iau o turnură către dramatic este unul destul de rar întâlnit – în sensul că scenaristul a reușit să îmbine cu abilitate momentele de criză existențială sau financiară cu obișnuita și ușor monotona curgere a vieții.

Ceea ce iarăși a rupt un pic din povestea de dragoste devenită deja clișeu este modul în care s-au întâlnit cei doi și au continuat să se întâlnească de parcă forțele universului conspirau pe la spatele lor să îi aducă împreună. Tema unui cuplu cu discrepanțe sociale nu e nici ea nouă, însă a fost exploatată într-un mod inteligent: s-a realizat treptat o acumulare de dificultăți prin care trece tânărul cuplu ca la final totul să iasă la suprafață și să creeze o ruptură care să-i îndepărteze. Dacă pentru el independența financiară este importantă și e o chestiune de demnitate să se poată descurca cu propriile forțe, ei îi este dificil să-l vadă pe soțul ei îngrijorat din pricina banilor. Astfel, se aduce în discuție problema interferenței membrilor familiei sau prietenilor în viața de cuplu și limita până la care această imixtiune poate fi îndurată fără să apară conflicte. Avem desigur parte și de arhetipuri: femeia care înșeală încrederea soțului, soțul descumpănit și dezamăgit, prietenul ce naște zăzanie între parteneri, dar și imaginea iubirii neîmplinite prin personajul cerșetorului de la colțul străzii.

Un alt subiect interminabil ce poate fi deschis după urmărirea acestui film este cel legat de aparențe. O familie fericită la exterior nu înseamnă și una împlinită în adevăratul sens al cuvântului. În ce măsură imaginea afișată în public ne reprezintă ca indivizi? Cât de mult ne-am lăsa acaparați de masca socială? Cât de mult permitem celor din jur să se bage în viața noastră, iar atunci când avem nevoie de ajutor suntem oare dispuși să-l primim?

Întrebările ar fi numeroase, am enumerat doar câteva. Vouă ce sentimente v-a trezit filmul? 

Filmul săptămânii: MATRUBHOOMI (2005)

valabil pentru săptămâna 33: 14-20 iulie 2014

Mi-am permis să editez posterul deoarece conținea subtitluri care devoalau subiectul filmului

AVERTISMENT! De interzis, nu sunt în măsură să vă interzic să vă uitați la un film, însă cu siguranță că nu-l recomand minorilor (sub 18 ani)! Sfatul meu prietenesc este să așteptați până la împlinirea vârstei de 18 ani fiindcă ceea ce portretizează filmul impune o anumită maturitate și prezintă subiecte ce pot să vă afecteze puternic emoțional.

PRECIZARE: Filmul a fost prezentat întâi în 2003 la festivaluri și lansat comercial abia în 2005. Am păstrat anul lansării comerciale.

Este singurul film indian ”festivalier” (cum le numesc eu pe cele care sunt selectate și prezentate la festivaluri) despre care pot spune în orice clipă din zi sau din noapte că își merită laudele și trofeele! Este singurul film din categoria ”pelicule umblate pe la festivaluri” care mi-a plăcut cu adevărat și care nu este ceva obscur, de nișă, greu de înțeles sau lipsit de orice umbră de coerență. M-a marcat definitiv prin sinceritate și autenticitate. Și acum mă întreb cum a avut cineva curajul să iasă la rampă cu un asemenea subiect (bine, nu cred că e o premieră), dar mai ales cu o asemenea execuție (care este FOARTE explicită). M-a lăsat mută în fața sălbăticiei omului modern care nu își merită această titulatură. Singura denumire potrivită este cea de fiară…

Femeia este mielul de pe altarul egoismului, mândriei, fățărniciei, ipocriziei și al falsei impresii că bărbatul este superior ei. Imaginea femeii te golește de tot și te lasă secat de orice urmă de energie, speranță și ajungi să te întrebi dacă există cu adevărat Dumnezeu? Mai cu seamă dacă ți-ai petrecut o bună parte din viață rugându-te la El. Femeia este o Draupadi a secolului 21, iar când îți spui în minte ”mai rău de atât nu se poate”, zicala ”să nu spui niciodată niciodată” te lovește drept în moalele capului cu atâta forță că te lasă inconștient, întins pe pământul atât de rece că te confunzi cu un cadavru și la fel de gol ca sufletul tău…

Cât poate îndura ființa umană? Nici nu vă puteți închipui… Nu reușesc să-mi găsesc cuvintele să  mulțumesc divinității că m-am născut și trăiesc într-o lume relativ umană și nu într-un mediu în care omul este dușmanul omului la modul absolut. Să nu trăiți cu impresia că filmul este o distopie, doar o născocire a unui om cu o minte bolnavă. E un scenariu pe cât de șocant, pe atât de probabil să existe dacă viața va continua să nu valoreze nimic.

Teoria cu ”ghar ki Lakshmi” se stinge ca lampa uitată afară în ploaie (căci această lampă nu e nici a lui Paro, nici a lui Aladdin). Comunitatea de Raavan-i calcă în picioare tot ce însemnă omenie, milă, empatie, respect pentru imaginea arhetipală a femeii… dacă stau bine să mă gândesc, cred că și originalului Raavan i-ar fi rușine și și-ar acoperi toate perechile de ochi, bombănind mantre din cartea sfântă și gândindu-se ”Zeule, pedepsește-i că știu exact ce fac!”… Noroc cu cel mai timid Ram pe care l-am întâlnit vreodată. În ciuda timidității sale vădite, nedezicându-se de caracterul său deosebit, acest Ram prinde de mână soarele și speranța în mai bine și le revarsă asupra unei Site încarcerate și deznădăjduite. Comunitatea prezentată în film este o Lanka atât de pervertită, decăzută, încât ai senzația că nici un incendiu nu ar fi suficient de puternic să mistuie și să curețe locul de ticăloși.

În final, îți dai sema că există un Dumnezeu care contabilizează fiecare pas greșit în catastiful faptelor rele și care nu se sfiește să trimită potop peste potop, ori de câte ori va fi necesar.

Cu publicul potrivit, filmul ar putea ajunge un fenomen internațional și ar putea schimba mentalități și implicit vieți dacă mesajul ar fi luat în serios și internalizat. Nu cred că ploaia cuvintelor mele de laudă ar trebui vreodată să se oprească și nici că o amărâtă de recenzie ar putea vreodată face dreptate filmului. Nu vreau nici să vă întristez cu o astfel de recomandare; poate că ar fi bine să priviți pelicula ca pe un excelent produs indian care demonstrează fără urmă de îndoială că India are o voce puternică, povești uimitoare de spus și o capacitate nemaiîntâlnită de sensibilizare. Poate astfel totul va părea mai puțin real, mai puțin sfâșietor, mai puțin șocant… Și încă un lucru: pentru cei superficiali, dar care au o părere în orice domeniu, fiind desigur în totală necunoștință de cauză, India nu e țara unor barbari, ci se confruntă, ca și noi, cu profunde crize identitare.

Pentru mine, a fost genul de film care m-a ținut trează până târziu, provocând o furtună violentă, dar incoerentă în creierul meu în care imagini, idei, cuvinte se întârteau amețitor și care s-a potolit târziu în noapte; a fost tipul de film care mi-a ridicat nivelul de adrenalină până mi-a provocat a noapte aproape albă… Nu credeam că voi reuși să încropesc ceva demn de a fi vag numit recenzie.

Absolut fiecare suflet de pe planeta asta mare ar trebui să vadă măcar 1 dată filmul pentru a învăța să aprecieze darul vieții în totalitatea sa. Dacă iubiți viața, rețineți că fiecare individ are dreptul inalienabil de a trăi, și asta după propriile reguli, iar domnilor, să nu uitați nicicând că dacă nu ar fi existat o femeie înaintea voastră, voi nu ați mai citi acum aceste rânduri!

Sunt curioasă să știu dacă l-ați văzut deja și cum vi s-a părut, ori dacă nu, dacă veți avea tăria (care mie aproape că mi-a cedat) să-l urmăriți până la capăt.