Aksar Is Duniya Mein (Dhadkan – 2000) Versuri traduse


Film: Dhadkan
Muzica: Nadeem-Shravan
Versuri: Sameer
Solist: Alka Yagnik
An lansare: 2000

Aksar is duniya mein anjane milte hain     
De multe ori, pe lumea asta întâlnim străini
Anjani rahon mein milke kho jate hain      
Întâlnindu-ne pe cărări necunoscute, ne pierdem
Lekin hamesha vo yaad aate hain  
Dar rămân mereu în minte More

Filmul săptămânii: HAMARA DIL AAPKE PAAS HAI (2000)


valabil pentru săptămâna 94: 14-20 septembrie 2015

hamaradilaapkepaashai

Cu drag îmi aduc aminte de prima oară când l-am văzut acum mulți ani și-l revăd de fiecare dată cu aceeași plăcere. Povestea e una fantastică și extrem de actuală, mai actuală decât și-ar dori orice țară. Se vede cu ochiul liber că India mai are o groază de probleme de rezolvat din cauza înrădăcinării unor tradiții și mentalități în însăși fibra umană atât de puternic încât e o misiune imposibilă să se producă o schimbare.

Mi-au plăcut nespus două lucruri:

  • primul se referă la atitudinea fetei suferinde, personaj interpretat de Aishwarya (pe vremea aia doar Rai); deși, conform normelor sociale, viața ei luase sfârșit, fata reușește să se redreseze prin ajutor extern. Îmbucurător este că nu-l refuză și că găsește un nou motiv de a trăi în chipul unor copii inocenți.
  • cel de-al doilea are legătură cu bărbatul din poveste, personaj interpretat de Anil Kapoor; nu e bărbat doar cu numele, ci o și demonstrează prin fapte; tragic este că nu se mai fabrică, s-o fi stricat mulajul… Delicatețea cu care tratează situația și modul grijuliu prin care oferă sprijin necondiționat unei tinere lipsite de speranță sunt demne de admirație. Tare frumos portret au creionat personajului și ne lipsesc asemenea persoane în lumea mojică și răutăcioasă de azi…

Sunt curioasă să aflu câți ați văzut filmul și ce anume v-a plăcut sau nu.

Socho ke Jheelon Ka [MISSION KASHMIR – 2000] Versuri traduse


Film: Mission Kashmir
Muzica: SEL
Versuri:
Soliști: Alka Yagnik & Udit Narayan
An lansare: 2000

Dekho dekho
Uite, uite
Kya main dekhuun
La ce să mă uit?
Socho socho
Gândește-te, gândește-te
Sochun main kya
La ce să mă gândesc?

Socho ke jhilon ka shahar ho    
Imaginează-ți un oraș al lacurilor
Laharon pe apna ek ghar ho      
Că locuința noastră se găsește pe valuri
Socho ke jhilon ka shahar ho    
Imaginează-ți un oraș al lacurilor
Laharon pe apna ek ghar ho      
Că locuința noastră se găsește pe valuri
Ham jo dekhein sapne pyaare 
Visele dulci pe care le-am țesut
Sach ho saare bas aur kya          
Să se adeverească, ce altceva ne-am putea dori?

Socho ke jhilon ka shahar ho    
Imaginează-ți un oraș al lacurilor
Laharon pe apna ek ghar ho      
Că locuința noastră se găsește pe valuri
Ham jo dekhein sapne pyaare 
Visele dulci pe care le-am țesut
Sach ho saare bas aur kya          
Să se adeverească, ce altceva ne-am putea dori?

Farsh ho pyaar ka khushbuon ki divaarein
Fie ca podeaua să fie făcută din dragoste, fie ca pereții să aibă un parfum îmbătător
Ham jahaan baithke chain se din guzaarein      
Acolo unde noi ne-am așeza și ne-am petrece zilele în liniște
Farsh ho pyaar ka khushbuon ki divaarein
Fie ca podeaua să fie făcută din dragoste, fie ca pereții să aibă un parfum îmbătător
Ham jahaan baithke chain se din guzaarein      
Acolo unde noi ne-am așeza și ne-am petrece zilele în liniște
Palken uthein palken jhukein 
Pleoapele se ridică și coboară
Dekhe tujhe bas ye nazar          
Dar privirea își dorește să te zărească doar pe tine

Socho ke jhilon ka shahar ho    
Imaginează-ți un oraș al lacurilor
Laharon pe apna ek ghar ho      
Că locuința noastră se găsește pe valuri

Bumbro bumbro shyaam rang bumbro
Albină, albină, albină neagră
Bumbro bumbro shyaam rang bumbro
Albină, albină, albină neagră
Aaye ho kis bagiya se tum
Din ce grădină ai venit?

Barf hi barf ho sardiyon ka ho mausam               
Fie ca zăpada să acopere totul iarna
Aag ke saamne haath senktein ho ham              
În timp ce noi ne încălzim mâinile în fața focului
Barf hi barf ho sardiyon ka ho mausam               
Fie ca zăpada să acopere totul iarna
Aag ke saamne haath senktein ho ham              
În timp ce noi ne încălzim mâinile în fața focului
Baithi rahun aagosh mein          
Să rămân în îmbrățișarea ta
Rakh ke tere kaandhe pe sar    
Așezând capul pe umărul tău

Socho ke jhilon ka shahar ho    
Imaginează-ți un oraș al lacurilor
Laharon pe apna ek ghar ho      
Că locuința noastră se găsește pe valuri
Ham jo dekhein sapne pyaare 
Visele dulci pe care le-am țesut
Sach ho saare bas aur kya          
Să se adeverească, ce altceva ne-am putea dori?

Filmul săptămânii: ASTITVA (2000)


valabil pentru săptămâna 30: 23-29 iunie 2014

astitvaposter

Mi-a plăcut enorm filmul acesta. Prin simplitate și sinceritate, dar și o părere echilibrată m-a cucerit iremediabil.

Filmul reprezintă povestea unei familii și totodată drama prin care trece un cuplu trecut de prima tinerețe. Modul în care fiecare detaliu este dezvăluit treptat, cum filmul crește în intensitate, cum capătă avânt pe parcursul adunării tuturor bucăților lipsă din tablou ține spectatorul interesat și atent. Imaginea creionată inițial va fi cu totul schimbată în clipa în care tabloul final este dezvelit. Și credeți-mă, merită fiecare minut de așteptare!

Poate este una dintre cele mai sincere portretizări ale femeii indiene moderne, însă supuse întru totul regulilor impuse de soț. Fără o identitate proprie bine conturată, ea trăiește în umbra partenerului; suportă șicanele, insultele mai pe față sau mai voalate, intenționate sau nu, pentru că scripturile au stabilit acum 4.000 de ani că femeia trebuie să-și urmeze soțul în fiecare decizie pe care acesta o ia. Iată absurditatea situației: o femeie tânără, în putere, educată, cade pradă unei gândiri fără vreo aplicabilitate în societatea contemporană. Se complace într-o stare în care este evident că nu se simte confortabil doar pentru fericirea și longevitatea cuplului. Dar vă întreb longevitatea presupune și fericire? Nicidecum! Cele două nu sunt sinonime și nici nu sunt obligatorii, se pare, pentru a declara că o căsnicie este reușită: longevitatea se poate atinge și în lipsa iubirii – căsnicie de compromis care se transformă fie într-o relație de prietenie, de dragoste, ori într-un coșmar; iar dragostea, și fericirea care vine odată cu ea, nu mai garantează de câteva decenii longevitatea unei relații – poate că suntem superficiali, poate că standardele s-au schimbat, poate că nu comunicăm suficient, poate că pur și simplu iubim prea puțin…

Astfel că ideile centrale dezbătute cu mare delicatețe în film sunt imaginea și poziția femeii în societate și familie, ideea de familie, fidelitatea într-o relație, dar și relațiile extra-conjugale.

Aș avea foarte multe comentarii de făcut cu privire la fiecare dintre aceste teme, însă v-aș răpi plăcerea de a urmări pelicula.

Am să închei prin niște cuvinte care să funcționeze pe post de concluzie: mi-aș dori ca nimeni în lumea asta să nu fie altcineva decât este cu adevărat – să nu își reducă gândurile la părerile celor din jur, ci să gândească pentru sine, să nu-și transforme viața în caricatura vieții altora, să nu-și transforme pasiunile în citatele marilor autori… Nu sunt de acord cu marele Gandhi care spunea că ”cel mai bun mod de a te găsi pe tine însuți este să te afunzi în întrajutorarea altora.” Sub nici o formă nu mi se pare drept să-mi dedic viața cuiva fără ca eu să am parte măcar de un dram de recunoștință, înțelegere, apreciere, liniște în viață (și nu sunt absurdă, narcisistă ori egoistă și îmi dau seama că la ceea ce se referea Gandhi este aplicabil cătorva persoane din lumea asta: cei cu o menire și misiune excepțională, nu maselor!). În ziua de azi este interzis să fii altruist și să te oferi pe tavă celor din jur (aici mă refer la ajutor, informații, nu neapărat din punct de vedere al vieții intime). E nevoie de un soi de apanaj de protecție, de o graniță bine conturată pentru ca nimeni nedorit să nu intre în viața ta cu bocancii. În schimb, să nu permitem nimănui să ne transforme în victime, să nu acceptăm niciodată ca alții să ne traseze traiectul vieții, ci să fim noi cei care ne definim propria existență. Deși se spune că e bine să înveți din greșelile altora, prea puține sunt cazurile în care această zicală funcționează. Până nu dai TU cu capul și nu realizezi ce și unde ai greșit, slabe șanse să devii un iluminat din predicile altora. Partea complicată intervine atunci când cei din jur sunt îndreptățiți să te atenționeze să te ferești de a face o greșeală, dar tu persiști în prostie. Dar bănuiesc că experiența este cea mai bună profesoară. Experiența împreună cu discuțiile și părerile unor oameni despre care ești convins că nu ți-ar vrea răul te vor trece marea învolburată.

Să nu vă faceți niciodată preș în fața nici unui bărbat. Nu merită! (sper doar ca în viață să-mi pot urma propriul sfat)

Filmul îl găsiți integral AICI.

Filmul săptămânii: MOHABBATEIN (2000)


Valabil pentru săptămâna 17: 24-30 martie 2014

Dacă tot a fost Holi și dacă tot au sărbătorit indienii cu entuziasm și au colorat totul în jur, m-am gândit să ne colorăm împreună săptămâna în culorile dragostei cu acest film. E unul dintre filmele foarte dragi mie, deși a trecut ceva timp până să ajung să-l înțeleg cu adevărat.

mohabbatein-224247l

scuzați posterul german, dar e de bună calitate imaginea

Inițial, mi s-a părut unul dintre filmele nesfârșite în care niște tineri se îndrăgostesc, aleargă 2 ore jumătate în jurul copacilor în lanurile de porumb și la sfârșit se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, după ce băiatul s-a bătut cu jumătate din populația localității pentru a o câștiga pe fată. Însă eu pierdusem esențialul: puterea pe care dragostea poate s-o aibă și efectele ei uimitoare asupra unei inimi împietrite de mândrie și nefericire.

Dacă mă iau după titlu, centrul de interes pentru public sunt poveștile de dragoste ale tinerilor. Dacă mă iau după impactul asupra spectatorului, fără vreo urmă de îndoială afirm că modalitatea în care înțelege Raj Malhotra dragostea este coloana întregului demers artistic (sunteți bineveniți să mă contraziceți 😀 ). Astfel că titlul e o alegere interesantă datorită formei pe care o are: pluralul de la muhabbat/mohabbat care la bază înseamnă iubire, dragoste, dar care poate să ajungă să însemne poveste de dragoste; avem deci un personaj a cărui poveste de amor inspiră alți tineri, aceștia devenind la rândul lor protagoniștii propriilor povești de dragoste.

Despre creionarea idilelor tinerești am cuvinte de laudă deoarece iubirea lor este caracterizată de stângăcie și nesiguranță la început, comportament pueril cu ușoare accente de gelozie, dar și puritate, sinceritate, loialitate. Sunt exponenții generației pe care eu o admir în filme fiindcă nu au avut nevoie de scene deocheate de sex sau dansuri lascive de prost gust  pentru a demonstra că se îndrăgesc. Comportamentul lor era încă sub imperiul timidității, și cu toate acestea, prin gesturi modeste, reușeau să exprime gânduri profunde.

Și acum, să trecem la partea cea mai plăcută (pentru mine): povestea de dragoste care acționează ca un soare coborât pe pământ, orbind cu a sa lumină și încălzind inimile cu care vine în contact. În ciuda faptului că vorbim despre o iubire neîmplinită, totuși e mai vie și mai palpabilă decât multe altele, care leagă de zeci de ani cupluri. De ce? Pentru că este mai presus de rutină, monotonie, interes, materialitate; reprezintă unirea a două suflete într-un singur trup, fiind genul de iubire în care se regăsește o picătură de divinitate. Se spune să nu alergi după dragoste cu scopul de a avea vreun beneficiu; în schimb, dăruiește-o, și vei vedea că dragostea va alerga în brațele tale – aș putea spune că se potrivește și personajului nostru care oferă atât de mult fără a se aștepta la nimic în schimb că lui Dumnezeu i s-a făcut milă și i-a dat posibilitatea de a-și trăi în continuarea povestea, chiar dacă într-o formă neobișnuită.

Apreciez și admir îndârjirea cu care luptă Raj pentru a sădi sămânța dragostei într-o grădină cu totul uscată, în care pătrunderea razelui soarelui este blocată de perdeaua norilor întunecați și furioși, în care ploaia refuză să cadă pentru că știe că darul vieții nu va fi apreciat; briza răcoritoare a încetat demult să mai bată, tot ceea ce a mai rămas e un vânt aspru și singuratic care nu reușește altceva, cu rafalele sale, decât să ridice colbul în aer și să măture dintr-un loc în altul frunzele veștejite – bucățile inimii lui Narayan Shankar, directorul școlii (sau dl. Gurukul, după cum l-a poreclit mama).

Profesorul entuziast este convins că prin puterea exemplului poate readuce primăvara în toamna eternă a inimii dlui Gurukul. Apropos de toamnă, frunzele veștejite sunt un simbol tare interesant în film (trebuie să vă mărturisesc că m-am abținut cu greu să nu încerc și eu să scriu o poezie pe ”hârtia” neobișnuită). și mai interesantă este simbolistica lor, care mie cel puțin mi se pare paradoxală: frunzele căzute ne duc cu gândul la stagnare, tristețe, sfârșit, moarte; și cu toate acestea ele pot fi simbolul schimbării, maturității, înnoirii, regenerării, al unui nou început; marchează în același timp sfârșitul unei etape, dar prevestesc și începutul unui nou anotimp – în cazul nostru, anotimpul dragostei.

Mă dezarmează pesimismul și mândria cu care dl Gurukul afirmă ceva ce noi, muritorii de rând, se pare că pricepem: dragostea e o utopie, viețile oamenilor trebuiesc guvernate de disciplină, reguli stricte, comportament bazat pe rațiune, nu pe sentimente, cu o perspectivă bine ancorată în realitate, nu în vise și închipuiri. Întregul efort a lui Raj este privit de director ca un atac la persoană, ceea ce declanșează în mintea lui un război: între iubire și frică (opoziția asta îmi aduce aminte de melodia ”Pyaar Kiya To Darna Kya” al cărei mesaj se poate rezuma prin ”de ce să-ți fie teamă să iubești? A iubi nu e o crimă”). Deși ajuns la o vârstă la care acumulase mai multă experiență decât Raj, dl. Gurukul are o convingere de nestrămutat că dragostea poate provoca numai durere și suferință  (deloc de condamnat, având în vedere întâmplările din propria familie). Însă exclude posibilitatea unei existențe în care dragostea nu doboară, ci înalță; nu distruge, ci clădește; nu pierde, ci câștigă. Nu poate accepta ideea că dragostea nu concurează cu nimeni, numai ceva efemer simte nevoia să se afirme, pe când iubirea e eternă, mereu prezentă în orice etapă a vieții (părinte-copil, soț-soție, credincios-Dumnezeu etc.). pentru Raj, important este să nu ajungă cineva să fie pedepsit pentru că s-a abandonat în brațele celui mai frumos sentiment din lume – iubirea; departe de el gândul să-și impună părerile, care deși perfect argumentate, în ochii directorului păreau absurde, chiar nesănătoase. Raj trebuie să devină un magician, să vrăjească publicul ostil.

Scena în care Raj vine să-și declare înfrângerea este magistrală: subliniază că învinsul în toată afacerea este însușu dl Gurukul tocmai pentru că, tată fiind, și-a pierdut fiica la o vârstă fragedă. Modul în care toate acestea sunt exprimate este unul subtil, însă evident pentru publicul indian. Intervine măiestria regizorului și cameramanilor care oglindesc chipurile bărbaților în sticla tabloului ce adăpostește fotografie fetei – nici unul nu se bucură în sens plenar de tânără, pierderea fizică fiind definitivă și ireversibilă. Diferența este cea de perspectivă: unul o poartă în suflet zi și noapte și se bucură de prezența ei metafizică, pe când celălalt interiorizează tragedia până la modul absolut care devine sinonim cu respingerea oricărei manifestări a dragostei. Unul deplânge soarta nedreaptă aprinzând lumânări la fotografia fetei, celălalt nici măcar nu are nevoie de o bucată de hârtie pentru a și-o aminti: fie că e treaz, fie că doarme, ea e mereu acolo, în spatele genelor, zâmbind larg și așteptându-l cu brațele deschise pentru că oriunde există iubire, acolo e vede pe ea.

Raj spera că dacă va umple atmosfera cu iubire, directorul își va putea zări fiica și va vedea că e fericită, iar durerea se va diminua și că încetul cu încetul va lăsa să treacă toamna, va da la o parte cu mâna norii negri pentru a permite razelor solare să-i lumineze sufletul. Până când nu va înțelege că fata este incompletă fără cei doi (tată și soț), nici unul nu va putea duce o viață împăcată.

Pe când totul pare pierdut, iată că forța care pune în mișcare universul și-a croit drum prin cămpul de bătălie, a ajuns la zid și într-un final l-a doborât, aducând cu ea primăvara în inima unui tată greu încercat de soartă.

Despre muzică nu cred că trebuie să comentez nimic pentru că este excepțională!

E unul dintre acele filme care atinge coarda sensibilă a omului și care dacp nu e urmărit până în ultima secundă, totul a fost în zadar. E unul din peliculele care aduce în prim plan valorile familiei, importanța dragostei, dar mai ales efectele nefaste ale comportamentului stăpânit de o minte îngustă. Închei prin fraza: ”cum poți pretinde că-l iubești pe Dumnezeu dacă nu-ți iubești aproapele?”

Filmul săptămânii: REFUGEE (2000)


valabil pentru săptămâna 7: 6-12 ianuarie 2014

Un personaj pe numele său de cod Refugee are parte de o existență monotonă și în același timp periculoasă: trece granița din India în Pakistan și viceversa imigranți ilegali. Suferă și de naivitate cronică pentru că nici măcar o clipă nu pare interesat de treburile celor pe care îi călăuzește, nu își face griji pentru siguranța proprie deloc. Îmi aduce aminte de un roboțel care face ceea ce îi comanda persoana care are telecomanda, fără să se opună sau măcar să pună întrebări.

Dragostea îi vine de hac și îl înmoaie pe roboțelul nostru. Partea proastă a întregii afaceri este că în relația celor doi își bagă coada persoane care ar trebui să-și vadă de ale lor. Astfel că părinții fetei cred că tânăra e îndrăgostită de un ofițer de la frontieră și e clar că nu vor accepta să își clădească un cămin alături de cineva care muncește în ilegalitate. Colac peste pupăză, Refugee ia și niște bătăi zdravene din diverse motive, însă cea mai mare greșeală a sa aproape că-i aduce moartea. Este momentul care aduce shimbări în atitudinea sa pasivă.

E un film interesant despre situația de la graniță. Este însă mult prea lung pentru povestea pe care o spune. E și prea liniar pentru gustul meu. Îmi place însă cum a crescut personajul principal, de la cineva căruia nu îi păsa dacă e viu sau mort, la cineva care ia atitudine.

Ca în orice conflict, suferă nevinovații. Mult prea multe victime colaterale într-un context care nici măcar nu trebuia să degenereze într-un război.

Vă las cu niște cuvinte pline de înțelepciune: ”तुम अच्छी तरह जानती हो कि शादी के बगैर मोहब्बत गुनाह है. और मैं यह भी जानती हूँ कि मोहब्बत के बगैर शादी उससे भी बड़ा गुनाह है” – ”Știi foarte bine că dragostea fără căsătorie este un păcat (zice ofițerul). Dar mai știu și că o căsătorie fără dragoste este un păcat și mai mare (zice fata).”

Har Dil Jo Pyaar Karega [HDJPK – 2000] Versuri traduse


Film: Har Dil Jo Pyaar Karega
Muzica: Anu Malik
Versuri: Sameer
Solist: Alka Yagnik & Udit Narayan
An lansare: 2000
 
Use hasna bhi hoga, use rona bhi hoga 
Va trebui să și râdă, să și plângă
Use paana bhi hoga, use khona bhi hoga 
Va trebui să și câștige, să și piardă
Subah shaam tanhaai mein aahen bharega 
De dimineața până seara va ofta în singurătate
 
Har dil jo pyaar karega 
Fiecare inimă care va iubi
 
Oh, palkon ke maheke ghar mein 
Oh, în căminul parfumat al genelor
Sapna banke palta hai 
Crește, devenind un vis
Iski paagal dhadkan pe 
Asupra bătăilor sale nebune
Zor koi kaha chalta hai 
Oare poate cineva să comande?
 
Use jagna bhi hoga, use sona bhi hoga 
Va trebui să se și trezească, să și doarmă
Use jeena bhi hoga, zaher peena bhi hoga 
Va trebui să și trăiască, să bea și venin
Kisi ke haseen chehre pe voh to marega 
Va muri de dragul cuiva…
 
Har dil jo pyaar karega 
Fiecare inimă care va iubi
 
Oh, deke chain kisi ko 
Oh, dând liniște cuiva
Bechaini kyun leta hai 
De ce se încarcă cu neliniște?
Yeh aisa deewana hai jo 
E un asemenea nebun
Ishq mein jaan bhi deta hai 
Care oferă viață în dragoste
 
Use kehna bhi hoga, chup rehna bhi hoga 
Va trebui să și vorbească, să și tacă
Use dard-e-judaai yahan sehna bhi hoga 
Va trebui să suporte durerea despărțirii aici
Laakh jhukaaye koi, voh na jhukega 
Indiferent de câți vor încerca să o înduplece, ea nu se va lăsa înduplecată
 
Har dil jo pyaar karega 
Fiecare inimă care va iubi
 
 

Previous Older Entries