Filmul săptămânii: RIVAAJ (1972)


valabil pentru săptămâna 91: 24-30 august 2015

rivaaj1972

Mi-a plăcut tare mult acest film. Actorii au fost aleși tare bine și recunosc că am un punct sensibil pentru Sanjeev Kumar – sincer, transmite emoție, chipeș și reușește să formeze o legătură cu cel care stă în fața ecranului.

Povestea este una tipic indiană, cu multă dragă, multe lacrimi și răsturnări de situație. Când doi oameni se îndrăgostesc, cel puțin în Occident, următorul pas care se presupune că se va întâmpla este nunta (asta în cazurile clasice). Nu că în India nu există varianta aceasta, dar mai întâi se purică întreaga istorie a parților implicate, iar în cazul acestui film, problema este din partea fetei. Destinul îi desparte, căile vieții îi poartă în direcții opuse, până în momentul în care soarta se joacă (o fi și ea sărmana plictisită). În ecuație intră: un copil fără mamă, extrem de supărat pe tată pe care-l consideră un monstru, o tânără fără nici un viitor și un tată care nu știe cum să îndrepte situația și să readucă zâmbetul pe chipul copilului său.

Merită să-l urmăriți. Vizionare plăcută!

Filmul săptămânii: SEETA AUR GEETA (1972)


valabil pentru săptămâna 85: 13-19 iulie 2015

seetaaurgeeta

Acest film mi-a fost recomandat și abia după această recomandare m-am hotărât să-l urmăresc, deși știam de el și de faptul că e apreciat. Mă bucur că i-am dat o șansă fiindcă am văzut-o pe Hema Malini într-o cu totul altă lumină.

Nu vreau să dau prea multe detalii legate de poveste, însă am să menționez faptul că Hema Malini a fost excelentă în insufla viață în două personaje diametral opuse și asta într-o epocă când nu existau tehnologii moderne și efecte speciale. dacă una dintre fete e întruchiparea perfectă a tinerei clasice, sfioase, care nu iese din cuvântul rudelor nici s-o pici cu ceară și suportă tăcută toate nedreptățile și pedepsele inepte la care e supusă, cealaltă este extrovertită, certăreață și cu un tupeu cât să le ajungă pentru tot restul existenței celor care se pun cu ea. Tema tratată este o veche preferată a indienilor, copii despărțiți la naștere (bichdi hui bahanen).

M-am amuzat copios când Geeta pune piciorul în prag și face ordine în ogradă. Fiecare își primește pedeapsa la timpul potrivit, iar ideea că ”achche logon ke saath achcha hi hota hai” (oamenilor buni și se întâmplă lucruri bune) mă face să nu-mi pierd cu totul speranța în omenire.

Dacă priviți mai adânc de suprafața comică, filmul tratează cu seriozitate rolul femeii în societate și schimbările prin care trebuie să treacă aceasta pentru a putea supraviețui în lumea nemiloasă.

Aștept și părerile voastre.

Filmul săptămânii: KOSHISH (1972)


valabil pentru săptămâna 84: 6-12 iulie 2015

Filmul e color, nu vă faceți griji

Filmul e color, nu vă faceți griji

Peste acest film am dat fix din greșeală și mare mi-a fost mirarea să găsesc o capodoperă. Fiind un film mai vechi, mi-a fost greu să cred că s-a făcut o asemenea minunăție într-o astfel de eră, când tehnologia modernă nu exista. Asta demonstrează geniul regizorului și scenaristului, dar și al actorilor. L-am redescoperit pe Gulzar, pe care-l cunosc ca și textier pentru numeroase cântece de o frumusețe ieșită din comun, m-a impresionat până în străfundul sufletului. Tot acum am redescoperit-o pe mult mai tânăra Jaya Bachchan pe vremea când era necăsătorită și am făcut cunoștință cu un actor de care m-am îndrăgostit pentru sinceritatea sa, puterea de a intra în pielea personajului și a lăsa o impresie de neuitat în mintea spectatorului, fără ca acesta să și-l mai poată scoate din minte. Hai că i-am lăudat destul, acum și despre poveste:

Pelicula surprinde viața a doi oameni care nu se pot raporta precum noi toți la existența de zi cu zi din cauza unor probleme de sănătate. Felul în care destinul îi aduce împreună și testele la care sunt supuși devin adevărate lecții de viață. Învățăm că putem înainta și ne putem dezvolta în ciuda nedreptăților vieții dacă există ambiție, curaj, dar mai ales hotărâre de nestrămutat indiferent de sacrificii. Iar când vine vorba de sacrificii, sărmanii oameni au plăti scump dorința de a-și întemeia o familie. Soluțiile pe care le găsesc pentru a putea funcționa într-o lume care cu greu acceptă oamenii diferiți se concretizează în călătoria personală, lupta constantă pe care o duc împotriva acelora care au uitat să fie umani. Un joc actoricesc demn de Oscar, un film deosebit de sensibil care își croiește loc în sufletul oricui cu mare ușurință.

Rolul formator al societății este pregnant și vădit vizibil în modestia dusă până la extrem, servitute exagerată, tipică celor lipsiți de putere, claselor din pătura inferioară. Ceea ce m-a bucurat tare mult a fost sentimentul de speranță pe care-l promovează filmul prin faptul că ”oamenilor buni li se vor întâmpla mereu lucruri bune” – nu întotdeauna, dar cei care muncesc, sunt sinceri și perseverenți își vor primi răsplata cuvenită.

Merită să urmăriți povestea, sigur nu vă va părea rău! Aștept părerile voastre!

Filmul săptămânii: PAKEEZAH (1972)


valabil pentru săptămâna 10: 27 ianuarie-2 februarie 2014

Vă propun pentru această săptămână un film deosebit, atât pentru calitatea pe care o are, cât și pentru povestea din spatele lui.

13jun_FM12-Pakeezah02

Despre PAKEEZAH

Ni se prezintă povestea tragică a a unui copil care se naște într-un cadru ce îi va frânge aripile și care o va condamna la o meserie care nu îi aduce cinste, nici măcar în perioada în care practicarea ei presupunea o cultură bogată și un talent deosebit (dans, voce, capacitate de a scrie poezie și cunoașterea limbilor străine). Deși mama încercase din răsputeri să-și întemeieze o familie, prejudecățile și preconcepțiile, înpreună cu tradițiile prea adânc înrădăcinate ale socrilor nu fac decât să întărescă zidul pre-existent dintre ei. Singură nu are puterea să scormonească printre cărămizi ca într-un final să dărâme zidul și să treacă pe partea cealaltă unde să o aștepte o familie iubitoare cu brațele deschise. Pleacă, renunțând la visul de care este acum convinsă că e o utopie și dă naștere în singurătate și amărăciune unei fetițe. Roata vieții, în nemiloasa ei alergare, o prinde pe micuță în cercul vicios, iar de fiecare dată când încrederea renaște, situațiile în care ajunge îi retează încă din rădăcină acel boboc al speranței.

Desigur, contextul este unul musulman, iar limbajul mă duce cu gândul la înalta societate, la boierii care aveau la picioare toate distracțiile pe care le pofteau. Cântecele și dansurile sunt fermecătoare și dacă te lași absorbit suficient, se deschid porțile unei lumi strălucitoare, cu femei grațioase, delicate, accesibile doar celor avuți, în care poezia și cântecul curg valuri și au același efect precum vinul, iar clinchetul clopoțeilor de picior și vălul care plutește pe undele vântului îți cuceresc simțurile.

Diya Mirza în cadrul unei sedințe foto cu ținute inspirate din filmul Pakeezah

Diya Mirza în cadrul unei sedințe foto cu ținute inspirate din filmul Pakeezah

Filmul din spatele filmului

Povestea realizării peliculei întrece, poate, imaginația cinefilului. Greu de crezut, dar adevărat, filmul a fost terminat în aprox. 14 ani. Iată și motivul întârzierii: regizorul, Kamal Amrohi, la momentul începerii filmărilor, era căsătorit cu actrița care interpreta rolul principal, Meena Kumari. În urma unor neînțelegeri, aceștia au divorțat, iar filmul a rămas neterminat. Anii s-au scurs, timp în care câțiva oameni importanți din echipa originală au și decedat – compozitorul cântecelor Ghulam Mohammad și operatorul de imagine Josef Wirsching.

În cele din urmă, actorii Sunil Dutt și Nargis au reușit s-o convingă pe Meena Kumari să treacă peste neînțelegeri și să termine filmările. Au contribuit la produsul final numeroși specialiști în cinematografie pentru a suplini lipsa oamenilor din echipa originală. Meena Kumari era deja foarte bolnavă, măcinată fiind de probleme de sănătate survenite în urma neîmplinirilor din viața privată. Se spune că fostul ei soț, Kamal, i-a promis că își va da silința ca imaginile să redea frumusețea ei de odinioară și farmecul de neconfundat. Eu cred că nu doar că s-a ținut de cuvânt, ci că s-a întrecut pe sine – așa cum spun indienii ”log dekhte rah gaye” (au rămas cu gura căscată, salivând).

Astfel, filmul a fost terminat și lansat, doar că nu s-a bucurat de succes imediat. Din nefericire, la doar căteva săptămâni după lansare, Meena Kumari trecea în lumea celor drepți. Moartea ei a adus valuri de spectatori în sălile de cinema care s-au umplut până la refuz. Cu toții voiau să vadă ultimul film al ”reginei tragediei”, așa cum era supranumită.

În încheiere, vă las în compania celor mai cunoscute replici din film:

”Aapke paaon dekhe; bahut haseen hain; inhein zameen par mat utaariega, maile ho jayenge.” (”V-am văzut picioarele; sunt foarte frumoase; să nu le așezați pe pământ căci se vor murdări…”) 

Întreg filmul îl găsiți AICI!

Patta Patta Boota Boota [EK NAZAR – 1972] Versuri traduse


Film: Ek Nazar
Solist: Lata Mangeshkar, Mohammad Rafi
Muzica: Laxmikant-Pyarelal
Versuri: Majrooh Sultanpuri
An lansare: 1972
 
Patta patta boota boota, haal hamara jaane hai
Fiecare frunză, fiecare tufiș, îmi cunoaște starea
Jaane na jaane, gul hi na jaane, bag toh sara jaane hai
Chiar de nu știe fiecare floare, grădina știe cu siguranță
 
Koi kisiko chaahe, toh kyon gunah samajate hain log
Dacă cineva iubește, de ce oare oamenii îl consideră un păcat…
Koi kisi ki khatir tadpe agar toh hanste hain log
Dacă cineva suferă de dorul cuiva, lumea râde pe seama lui
Begana aalam hain sara, yaha toh na koi hamara
Toți sunt niște străini, aici nimeni nu e de-al nostru
Dard nahi pehchaane hai
Nu recunoaște nimeni durerea noastră…
 
Patta patta boota boota, haal hamara jaane hai
Fiecare frunză, fiecare tufiș, îmi cunoaște starea
Jaane na jaane, gul hi na jaane, bag toh sara jaane hai
Chiar de nu știe fiecare floare, grădina știe cu siguranță
 
Chaahat ke gul khilenge, chalti rahe hazaar aandhiyan
Vor înflori bobocii iubirii, chiar de s-ar porni mii de furtuni
Hum toh isi chaman mein, bandhenge pyaar ka aashiyan
În această grădină vom construi un cuib al iubirii
Yeh duniya bijli giraye, yeh duniya kaante bichhaye
Chiar de ar fulgera, ori ar ploua cu spini
Ishk magar kab maane hai
Iubirea însă nu se lasă bătută…
 
Patta patta boota boota, haal hamara jaane hai
Fiecare frunză, fiecare tufiș, îmi cunoaște starea
Jaane na jaane, gul hi na jaane, bag toh sara jaane hai
Chiar de nu știe fiecare floare, grădina știe cu siguranță
 
Dikhlayenge jahaan ko, kuch din jo zindagani hain aur
Le vom arăta tuturor, atât cât ne-a mai rămas din viață
Kaise na hum milenge, humne bhi dil mein thhani hain aur
Cum să nu ne întâlnim, când ne-am creat un sanctuar în inimi
Abhi matwale dilon ki, mohabbat wale dilon ki
Inimile îmbătate, inimile îndrăgostite
Baat koi kya jaane hai
Cine a putut vreodată să le înțeleagă pe deplin?
 
Patta patta boota boota, haal hamara jaane hai
Fiecare frunză, fiecare tufiș, îmi cunoaște starea
Jaane na jaane, gul hi na jaane, bag toh sara jaane hai
Chiar de nu știe fiecare floare, grădina știe cu siguranță