La taifas cu Oli, proaspăt întoarsă din India – partea II


Dacă nu ați citit prima parte, întâi aflați cum a început totul AICI.

  • Cât de des ai ocolit animalele în călătoriile tale? Istorioare amuzante având actori animăluțe?

Nu le-am ocolit deloc. Decât fizic pentru că erau peste tot pe stradă. Vaci în principal. La un moment dat ne-am pus pe făcut o lista cu tipurile de animale vagabond din orașele prin care am trecut. În Delhi am văzut doar vaci și câini. Și un porc pe marginea drumului din taxi. În Jaipur și Jaisalmer am văzut mai multe, s-au adăugat pe listă capre, porci, maimuțe. Nu m-au deranjat animalele de pe stradă ci faptul că multe din ele erau subnutrite sau cu boli de piele. Din nou aceeași diferență, mai rău în Delhi, mai bine spre Jaisalmer. Mi-a venit ideea că.. statutul hindușilor de sacru pentru vaci e cam cum vedem noi sacră viața umană. Nu e ok să omori oameni dar și dacă unul moare de foame nu sari neapărat să-l ajuți. Nu că ai fi rău dar sunt prea mulți care n-au ce mânca și nici tu nu ești bogat. Cam așa cu vacile. Care totuși erau ok în comparație cu cât de jalnici arătau câinii pe care i-am văzut în capitală. Despre vaci, întorcându-ne în Jaipur dintr-un loc în care am văzut de pe un deal apusul, Mr. Khan ne-a zis că trebuie să așteptăm un pic că blochează un camion strada. Murise o vacă și cică mor multe pentru că mănâncă plastic.. și cum gunoi e peste tot grămadă.. se explică. Nu foarte amuzant. Mai ales că aștia cu camionul așteptau să vină niște untouchables să pună vaca moartă în camion, să o poată duce undeva în padure. Poate atinsul de mortăciuni nu e pentru oricine.. Am râs aiurea atunci: să vezi că și ăia de la resort din Vrindavan tot ceva untouchables așteptau să vină să curețe peretele.

La început amuzant a fost o scena cu o maimuță care mânca o banană lângă care a venit o capră încercând să îi ia maimuței ceva din banană. Îi arunca maimuța tot felul de priviri și în final i-a lăsat coaja. Capra a fost mulțumită dar a apărut și un porc. Maimuța, capra și porcul, împărțind banana au fost savuroși dar au adus și sfârșitul amuzamentului pentru noi în același timp. Am simțit că scena din fața nostră e un soi de metaforă ce descrie perfect cum am simțit eu interacțiunea mea cu India: culorile date de spectacolul oferit sub ochii noștri și gustul amar al faptului că porcul suferea de ceva boală de piele. Slab, sărac, murdar. India e mare și are din toate, nu cred că e ceva care să o poată cuprinde, eu vorbesc doar de o senzație pentru puținele mele zile acolo.

o capră de aștepta un ospăț copyright: Oli

o capră ce aștepta un ospăț
copyright: Oli

  • Dacă ar fi să alegi trei personaje interesante/amuzante/enervante pe care le-ai întâlnit, cine ar fi și în ce context le-ai întâlnit?

More

Advertisements

Musafir: ”Despre fidelitate în dragoste” de Corina


Mulțumesc primului musafir care a trimis o poveste foarte frumoasă și plină de sensibilitate. Mi-a plăcut tare mult. Mă bucur că ne-ai împărtășit pasiunea și povestea ta! Mulțumim, Corina!
 
Nürnberg, 22.01.2014
 
”Despre fidelitate în dragoste
 
–      De ce plângi, Corina?
–      Plâng după Vandana…
 
…așa a început aventura mea indiană. Aveam patru ani, adică cu 41 de ani în urmă. Mi s-a spus că a fost întâia dată când am avut răbdare să urmăresc un film de la început până la sfârșit. Se întâmpla prin 1973 când filmul Aradhanaera difuzat la televizor și era un mare eveniment pentru vremurile acelea.
De ce am fost atât de impresionată de acest film, copil fiind, nu îmi explic. Poate din cauza muzicii, dansului, costumelor, poate din cauza poveștii în sine, nu știu. Cert este ca a rămas fascinația și iubirea pentru India pâna astăzi.
Ca adolescentă, mi-am urmat mai departe pasiunea citind cu nesaț tot ce îmi cădea în mână legat de India. Îmi plăcea Eliade, îl citeam pe Sergiu Al George, eram îndrăgostită de Tagore și Eminescu. Citisem chiar  din Ramayana și Mahabharata.
La filme continuam să merg dar nu doream să povestesc despre asta pentru a nu fi desconsiderată din cauza aceasta de cei care acum nici nu mai contează pentru mine(dar atunci conta, din păcate).
În 1991, am început un curs de sanscrită cu Amita Bose, în București, eu fiind din Sibiu.Urmam niște cursuri Waldorf pe care nu am reușit să le termin deoarece a trebuit să mă întorc acasă, datorită condițiilor mizere din căminul în care locuiam. Așadar, cursul de sanscrită a durat doar trei luni pentru mine, din păcate.
Când te am găsit pe tine, m-am bucurat mult că ai aceeași pasiune ca și mine, diferența fiind că tu ai și făcut ceva să o urmezi. Îți mulțumesc pentru posibilitatea de a ma destăinui pe care mi-ai oferit-o. Să ai succes și spor în ceea ce întreprinzi!
Cu drag,
Corina”
 
 

O nouă rubrică: ”MUSAFIR”


Mă gândeam că ar fi drăguț să existe un soi de ”colț” virtual pentru voi, cititori, blogg-eri, pasionați de India unde să îmi și ne împărtășiți trăirile voastre, pasiunile voastre etc.

Cu alte cuvinte, aștept pe adresa mea de mail (hedwig0silver@gmail.com) ”compuneri” pe tema Indiei: articolașe, cum v-ați îndrăgostit de India, care a fost primul vostru film indian, ce ați văzut prin India dacă ați fost acolo… Mă interesează să fie corect textul gramatical!!! și să nu fie porțiuni copiate de pe wikipedia sau surse asemănătoare (cu toții putem citi acele informații). Ceea ce voi evita: literatura (povestiri cu personaje fictive, adică ce se apropie de nuvele pentru că deocamdată nu mă axez pe acest domeniu – nu e exclus să o fac în viitor). Să știți că premii nu am să vă dau, vă pot oferi doar aprecierea și dragostea mea la pachet.

M-am gândit să se numească: MUSAFIR, tocmai pentru că există și în română cu sensul de oaspete și în hindi cu sensul de călător.

Sunt nerăbdătoare să citesc ”compunerile” voastre!

Că tot e ziua lui, am zis să vă las cu două dintre preferatele mele, cântate LIVE:

Next Newer Entries