Despre poezie, muzică și cinematografie cu Prasoon Joshi – partea a II-a


PRECIZARE: Discuția dintre Fahridoon Shahryar (prezentator și redactor la Bollywood Hungama) și Prasoon Joshi (poet, textier) a avut loc în cadrul Jashn-E-Rekhta 2017 (New Delhi, 17-19 februarie), un festival anual dedicat limbii urdu din India. Am ales să aduc acest material mai aproape de voi datorită subiectelor abordate în discuție – să nu vă speriați că am scris urdu (dacă doriți niște explicații pe larg cu privire la complicatul cuplu hindi-urdu, lăsați un cometariu). Ceea ce am postat nu constituie o traducere mot-a-mot a întregii discuții, ci mai degrabă un rezumat destul de cuprinzător; mai mult, am preferat să grupez ideile pe subiecte în loc să urmez o redare cronologică.

Despre poezia autentică dl Joshi ne arată că este care se naște din experiențele proprii, nu din spusele altcuiva.

La întrebarea dacă îi vine natural să creeze imagini deosebite prin cuvinte sau dacă este ceva planificat, bine gândit – dacă scopul său este acela de a spune ceva ce nu a mai spus nimeni vreodată – dl Joshi răspunde că nu are acest scop, el nu vrea ceva, ci dorește să fie ceva: ”nu mă confund niciodată cu electricitatea, ci sunt firul prin care aceasta trece; care e contribuția mea în lume? Cea de-a fi un conductor merituos, de-a nu avea rezistență în așa fel încât gândurile, ideile să mă aleagă pe mine – atât de bun să fiu”.

”Încercați să deveniți oameni buni, poezia este un instrument. Poeții pot vedea ceea ce alții sunt incapabili să vadă”, acesta este îndemnul său.

Poate poezia să aducă pacea interioară și echilibrul? ”Cu siguranță”, spune convins dl Joshi. ”Adeseori sunt întrebat câți bani face un vers de-al meu… De fiecare dată, mă lasă fără cuvinte această întrebare… Drept urmare, întreb și eu, la rândul meu, cum poți pune o etichetă cu preț pe ceva care te învață arta de a trăi? Mai mult, aplici un preț și valorilor insuflate de părinți? Dacă tata m-a învățat 50 de lucruri, cosul total se ridică la… Poezia ne învață cultura și să fim vizionari; când nu mai rămâne nimic, politicienii ajung să recite poezii – când aceasta este ultima lor șansă, se înțelege; măcar dacă ar face-o cum trebuie… De ce se regăsește literatura în discursurile tuturor vorbitorilor în public, de la oameni de afaceri la politicieni, dacă este atât de lipsită de importanță? Dacă magnații lumii citează din versurile poeților, de ce nu fac acestea parte din curriculum? Creăm oameni iscusiți într-un anume domeniu, dar nu cetățeni adevărați. De la câte voturi am primit? trebuie să ajungem la voturile cui le-am primit?. Ce fel de societate ne dorim – informată sau credulă?”

Descusut de ce face filme foarte puține, dl Joshi a explicat că are o slujbă sigură și că nu depinde de filme în traiul zilnic. ”Revenind la poezie, dacă ne ducem adânc în istorie, ea a fost folosită în multe scopuri, printre care păstrarea culturii, a informației – însă, pe parcurs, lucrurile s-au încețoșat și oamenii au început să încurce, să confunde… iată cum, în mintea unora, cântecul Munni Badnaam Hui este unul popular; nici vorbă de așa ceva, doar că are iz de limbaj rural, atât. Mă întristează să văd că așa gândesc oamenii. Cântecele folclorice/populare sunt profunde în simplitatea lor, redând problemele, frustrările, bucuriile din viețile celor dintr-o anumită zonă. Sunt uneori contactat să scriu un cântec pe tema picioarelor – de cele mai multe ori, refuz. Este oare singurul scop al omului să danseze?”

Poezia este prea adesea folosită numai pentru distracție, ”poezia profundă se pierde prin dosarele guvernului”.

”Se întâmplă uneori ca poeziile să-și piardă farmecul odată puse pe muzică, căci muzica poate sufoca; alteori, armonia dintre sunet și cuvânt este atât de desăvârșită încât rezultatul este o bijuterie. Cu Aamir (Khan) am făcut lucruri senzaționale pentru că este omul care înțelege poezia și importanța ei. Cinematograful este deosebit de puternic, doar că identitatea ajunge să fie subsumată – toate celelate arte pălesc în fața cinematografiei”.

Prima parte a discuției este pe tema: despre limbă, identitate și cultură.

Vă las cu una dintre poeziile sale de o frumusețe aparte, scrisă în limba populară, cu iz ancestral:

Babul jiya mora ghabarae, jiya mora ghabarae,
Tată, sufletu-mi e speriat, tată, sufletu-mi e speriat
Bin bole raha na jaye…
Nu mai rezist să nu-ți spun
Babul jiya mora ghabarae
Tată, sufletu-mi e speriat

Babul mori itni araj sun li jo
Tată, ascultă-mi atâta dorință
Mohe sonaar ke ghar na deejo
Nu mă da la casa aurarului
Mohe jevar kabhi na bhaye
Nu m-au atras bijuteriile niciodată
Babul jiya mora ghabarae
Tată, sufletu-mi e speriat

Babul mori itni araj sun li jo
Tată, ascultă-mi atâta dorință
Mohe vyaapari ghar na dee jo
Nu mă da la casa neguțătorului
Mohe dhan-daulat na suhaae
Nu mă atrage bogăția
Babul jiya mora ghabarae
Tată, sufletu-mi e speriat

Babul mori itni araj sun li jo
Tată, ascultă-mi atâta dorință
Mohe raja ghar na deejo
Nu mă da la casa regelui
Mohe raaj na karna aaye
Nu știu să conduc
Babul jiya mora ghabarae
Tată, sufletu-mi e speriat

Babul mori itni araj sun li jo
Tată, ascultă-mi atâta dorință
Mohe lohar ke ghar de deejo
Dă-mă la casa fierarului
Jo mori janjeerein pighla de
Care să-mi topească lanțurile
Babul jiya mora ghabarae
Tată, sufletu-mi e speriat

Sper să vă placă și nu uitați să citiți prima parte (link mai sus); urmează a treia și ultima parte.

Despre limbă, identitate și cultură cu Prasoon Joshi – partea I


PRECIZARE: Discuția dintre Fahridoon Shahryar (prezentator și redactor la Bollywood Hungama) și Prasoon Joshi (poet, textier) a avut loc în cadrul Jashn-E-Rekhta 2017 (New Delhi, 17-19 februarie), un festival anual dedicat limbii urdu din India. Am ales să aduc acest material mai aproape de voi datorită subiectelor abordate în discuție – să nu vă speriați că am scris urdu (dacă doriți niște explicații pe larg cu privire la complicatul cuplu hindi-urdu, lăsați un cometariu). Ceea ce am postat nu constituie o traducere mot-a-mot a întregii discuții, ci mai degrabă un rezumat destul de cuprinzător; mai mult, am preferat să grupez ideile pe subiecte în loc să urmez o redare cronologică.

Despre limbă, identitate și cultură

În privința limbii, ne mărturisește dl Joshi, nu era conștient că vorbește o limbă sau alta, ci a văzut mereu limba ca un mijloc de comunicare; pentru el, într-o limbă transpare bagajul cultural al individului. O limbă este vie, iar cei care judecă o limbă sunt cei care nu o folosesc fiindcă cei care o fac nu au nevoie să o judece, să diferențieze între ele. Limbajul, vocabularul său a crescut prin sesiunile de citit în biblioteca din Rampur încă de la o vârstă fragedă.

Cu o convingere de nestrămutat, dl Joshi subliniază că este imposibil ca urdu să provină de la soldații de pe câmpul de luptă fiindcă nu cunoaște altă limbă în lume care să aibă mai multe cuvinte pentru dragoste decât urdu. ”Nu am văzut niciodată soldați care să iubească din cale-afară; ar vorbi despre amor în loc să se lupte în bătălii aprige?” Desigur, spune el, există cu siguranță o influență, doar că nu pricepe de ce se încăpățânează mulți să caute originea, sursa unei limbi. Identittea unei limbi se regăsește în folosirea ei, mai mult decât în istoria ei; el preferă să acorde mai multă importanță culturii, istoria putând fi manipulată și distorsionată – cultura, în schimb, nu. Cultura spune adevărul despre ce există în limbă. Unde mai punem că nu există limbă pe acest pământ fără influențe: ”dacă spunem că acest râu l-a întâlnit pe celălalt, cum să putem apoi despărți apele fiecăruia în parte, după unire? Este imposibil”.

”Nu există loc pentru alte limbi în industria noastră cinematografică, deși filmele pătrund astăzi peste tot. Totul se rezumă la voci: sunetul flautului este acoperit de cel al unei tobe; iată, apare nevoia ca cineva să se ridice și să muncească pentru ca acele limbi mici să capete o voce puternică.”

Discutând despre limbă, o utilizare greșită a limbii este să o transformăm într-un instrument de intimidare; limbajul comun este simplu, dar folosirea sa greșită dă naștere ierarhizărilor. Dacă dacă oamenii vorbesc aceeași limbă, devin prieteni; dacă vor să domine, vorbesc limbi diferite – distanțele cresc într-atât încât devine politic. Limba este nevinovată, vinovate sunt interesele din spatele ei. ”Ceea ce mă doare cel mai mult este că lucrurile pe care oamenii le condamnă ziua, devin plăcere la lăsarea serii – cântecele cu versuri nu tocmai potrivite la bubuie la aniversarea unui copil – este oare responsabil doar textierul sau o parte din responsabilitate îi revine și individului?” ”Cu toate problemele ei, măcar piața este sinceră – ceea ce nu se vinde, nu supraviețuiește”, subliniază dl Joshi. ”A sosit timpul ca publicul să refuze; ne tot plângem, dar continuăm să cumpărăm produsul? Este responsabilitatea publicului să păstreze limba și cultura vii și sănătoase. Dacă limba și cultura s-au degradat, asta nu s-a întâmplat peste noapte, este vorba despre un proces îndelungat. Ar trebui să organizăm mai multe întâlniri cu publicul în care să recităm poezii, să le discutăm, să le înțelegem; specialiștii în domeniu trebuie să împartă mai mult cu oamenii obișnuiți”.

Poezia a fost scrisă cu o zi înainte de discuție, special pentru eveniment. Poemul este deosebit fiindcă folosește cupluri de sinonime care împacă cele două mari zone din care limba își trage seva: sanscrită și arabă/persană. Acest lucru face traducerea dificilă.

Jab ek bachcha honth kholkar haule se tutlatala hai
Când un copil, deschizând ușor buzele, gângurește
Tab bhasha ka jagda saara pal bhar mein mit jata hai
Cearta limbii se stinge într-o clipită
Jab bhi ek jazbaat kholkar dil aage aa jata hai
Când, deschizând inima, un sentiment vine în față
Tab lafzon ka shabdon se ek rishta sa jud jata hai
Atunci se formează o relație între cuvinte și slove
Jab bhi ek maa khaamoshi se aansu jhaadi lagaati hai
Când o mamă, în tăcere, varsă lacrimi
Har zaban, har bhasha uske kadam choomne aati hai
Fiece limbă vine să îi sărute pașii
Ghaav kisi ka, chot kisi ki, magar dard ho aata hai
Rana cuiva, leziunea altcuiva, dar durerea apare negreșit
Koi tarannum mein kehta hai, koi geet sunata hai
Cineva recită pe linie melodică, altcineva cântă un cântec
Sapne ki ungli thaame ek neend khwaab mein utari hai
Prinzând degetul visului, somnul coboară într-un vis
Neeli raat ko shabnam koi os ki tarah bikhri hai
În noaptea albastră, niște rouă s-a prelins precum una proaspătă
Koi apne kesh kholkar zulf chataakar jata hai
Cineva, desprinzându-și părul, merge cu pletele-i căzute
Aur Chandramaa husn odhkar chaand ka rutba pata hai
Iar Luna, acoperindu-se cu frumusețe, primește funcția astrului
Bhasha aur zabaan donon to nukkad pe mil jaate hain
Limba și graiul se întâlnesc la colț de stradă
Ek chaay ki pyaali ke sang saare dukh keh jaate hain
Își mărturisesc toate supărările la o ceașcă de ceai
Yahaan to zinda hai Ghalib, tum kaisi raakh kuredoge?
Aici Ghalib e viu, ce să mai scormonești în cenușă?
Jiska naam hi mausam hai, tum usko khushboo kya doge?
Cum să dai mireasmă celui al cărui nume e însuși anotimpul?
Lakshya thaam ke manzil ko khud hi aage bhar jaata hai
Ținându-se de țel, ținta o ia înainte
Nadi nahin mohtaaj kisi ki paani raah banata hai
Râul nu e cerșetorul nimănui, apa deschide calea
Jab ek bachcha honth kholkar haule se tutlatala hai
Când un copil, deschizând ușor buzele, gângurește

Profit de ocazie să vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi! Fie ca lumina Învierii să vă umple sufletele de bucurie și să vă aducă pace nemărginită!

Urmează alte câteva postări în spiritul unei atmosfere sobre, însoțite de poeme care să vă facă să reflectați, să interiorizați ceea ce poetul a dorit să exprime. Pentru întrebări, sugestii și reclamații, lăsați un comentariu.

Poem: Kya Khoya Kya Paaya – Atal Bihari Vajpayee (versuri traduse)


Album: Samvedna
Solist: Jagjit Singh
Muzica: Jagjit Singh
Versuri: Atal Bihari Vajpayee
Introducere – voce: Amitabh Bachchan
Ecranizat pe: Shahrukh Khan

Kya khoya kya paya jag mein
Ce am pierdut și ce-am câștigat în astă lume
Milte aur bichadte pag mein
Le întâlnesc și se îndepărtează la fiece pas
Mujhe kisi se nahi shikayat
Nu mă plâng de nimeni
Yadhyapi chhala gaya pag pag mein
Chiar de-am fost mințit la fiece pas
Ek dristi beeti par daale
Am aruncat o privire la trecut
Yaadon ki potli tatole
Am pipăit bocceaua amintirilor

Apne hi man se kuch bolein (x 2)
I-am spus ceva inimii

Prithvi laakho varsh puraani
Pământul e vechi de sute de mii de ani
Jeevan ek anant kahaani
Viața e o poveste fără sfârșit
Par tan ki apni seemaye
Dar trupul are limitele sale
Yadhyapi sau shardon ki vani
Chiar dacă mi s-au promis verbal multe
Itna kabhi hai antim dastak par
Măcar atât, la ultima bătaie
Khud darwaza khole
Să deschid eu însumi ușa

Apne hi man se kuch bolein (x 2)
I-am spus ceva inimii

Janam maran ka abhirat phera
Viața și moartea sunt într-un ciclu constant
Jeevan banjaro ka dera
Viața nu e decât o oprire precum a nomazilor
Aaj yahan kal kahan kuch hai
Azi aici, mâine cine știe unde
Kaun jaanta kidhar savera
Cine știe unde ne prinde dimineața?
Andiyara aakash aseemit
Întunericul și cerul sunt nesfârșite
Praanon ke pankhon ko taule
Cântăresc aripile suflurilor

Apne hi man se kuch bolein (x 2)
I-am spus ceva inimii

Poem: V-ați ascunselea – Ravindranath Thakur (versuri traduse)


Luka-Chipi
V-ați ascunselea

Ravindranath Thakur

Yadi main sharaarat karoon
Dacă voi face năzbâtii
Phool bankar, champaa ke ped par jaa khiloon
Devenind floare, să înfloresc în pomul de champaa
Kisi bhor-belaa men, daali par hilne-dulne lagoon
Dis de dimineață, să dansez pe vreo ramură
Tab to maa, tum mujhse haar jaaogi
Atunci mamă, vei pierde înaintea mea
Maa, tab kya tum mujhe pahchaan sakogi?
Mamă, mă vei putea recunoaște atunci?
Tum pukaarogi, ”Munna, kahaan gayaa re?”
Vei striga, ”Munna, unde te-ai dus?”
Aur main chupchaap keval hansoonga
Iar eu doar voi râde pe ascuns, tăcut
Jab tum kisi kaam men lagi rahogi
Când vei fi ocupată cu vreo treabă
Tab main aankhen khole hue sab kuch dekhoonga
Atunci, eu voi privi tot cu ochii deschiși
Snaan karke, tum champaa ke niche se
După îmbăiere, de sub floarea de champaa, tu
Niklogi pith par kesh phailaae hue
Vei ieși cu părul revărsat pe spate
Vahaan se, pooja-ghar men jaaogi
De acolo, vei merge în casa de rugăciune
Tab tumhen door se phool ki sugandh aaegi
Atunci vei simți parfumul florilor de departe
Lekin tum yah samajh nahin paaogi
Dar nu vei înțelege
Ki yah sugandh tumhare Munna ke sharir se aa rahi hai
Că acest parfum vine din trupul lui Munna al tău
Sabko khila-pilaakar dopahar men
După amiază, hrănind pe toată lumea
Tum Mahabhaarat lekar baithogi
Vei sta cu Mahabhaarat în poală
Kamre ki khidki se ped ki chaayaa
Prin fereastra camerei, umbra copacului
Tumhari pith aur god men padegi
Va cădea pe spatele tău și în poala ta
Main tumhari pustak par aa jhulaaunga
Voi ateriza pe cartea ta, legănându-mi
Apni nanhi-si chaayaa
Umbra mea mică
Kya tum samajh sakogi?
Vei putea înțelege?
Tumhari aankhon men Munna ki chaayaa tair rahi hai
Că umbra lui Munna înoată în ochii tăi?
Saanjh ko diyaa jalaakar
Aprinzând candele seara
Jab tum gaay ki saar men jaogi
Când vei merge în grajdul vacii
Tab main phool ka yah khel samaapt karke
Atunci, încetând acest joc al florii
Tap se dharti par tapak padoonga
Dintr-o dată voi cădea pe pământ
Aur phir main tumhara Munna ban jaaunga
Apoi voi redeveni Munna al tău
Tumhare paas aakar kahoonga, ”kahaani sunaao”
Venind lângă tine, voi zice ”spune-mi o poveste”
Tum poochogi, ”tu kahaan gayaa re, natkhat?”
Vei întreba, ”unde-ai fost, năzdrăvanule?”
Main kahoonga, ”so main nahin bataaunga”.
Eu voi spune, ”uite, nu-ți zic”.

Sursa poem hindi: Rangoli 6 – Hindi Pathyapustika, Saraswati House Private Limited, Nai Dilli

Profit de ocazie să urez tuturor cititorilor și familiilor lor sărbători pascale binecuvântate cu soare, sănătate, belșug și pace!

Kaise Bataoon Main Tumhein (WAJOOD – 1998) Versuri traduse


Film: Wajood
Versuri: Javed Akhtar
Voce: Nana Patekar
An lansare: 1998

Kaise bataaoon main tumhe
Cum să-ți spun eu ție
Mere liye tum kaun ho, kaise bataaoon
Cine ești pentru mine, cum să-ți spun
Kaise bataaoon main tumhe
Cum să-ți spun eu ție
Tum dhadkanon ka geet ho
Ești melodia bătăilor inimii
Jeevan ka tum sangeet ho
Ești cântecul vieții
Tum zindagi, tum bandagi
Ești însăși viața, ești adorare
Tum roshni, tum taazgi
Ești lumina, ești prospețimea
Tum har khushi, tum pyaar ho
Reprezinți fericirea, ești dragostea însăși
Tum preet ho, manmeet ho
Ești draga mea, ești tovarășul sufletului meu
Aankhon mein tum, yaadon mein tum
Ești în privire, în amintiri
Saanson mein tum, aahon mein tum
Te regăsești în răsuflare, în suspine
Neendon mein tum, khwaabon mein tum
Îmi apari în somn, în vise
Tum ho meri har baat mein
Ești în fiecare vorbă
Tum ho mere din raat mein
Ești în dimineața și noaptea mea
Tum subaah mein, tum shaam mein
Ești în zori, dar și în seară
Tum soch mein, tum kaam mein
Te regăsești în gând și faptă
Mere liye paana bhi tum
Pentru mine însemni a obține
Mere liye khona bhi tum
Pentru mine însemni și a pierde
Mere liye hasna bhi tum
Pentru mine însemni a râde
Mere liye rona bhi tum
Pentru mine însemni și a plânge
Aur jaagna sona bhi tum
Tu ești în trezire, dar și în adormire
Jaaoon kahin, dekhoon kahin
Oriunde m-aș duce, oriunde aș privi
Tum ho vahan, tum ho vahin
Tu ești acolo, chiar acolo
Kaise bataaoon main tumhe
Cum să-ți spun eu ție
Tum bin to main kuch bhi nahin
Fără tine sunt nimic
Kaise bataaoon main tumhe
Cum să-ți spun eu ție
Mere liye tum kaun ho
Cine ești pentru mine

Yeh jo tumhaara roop hai
Această înfățișare a ta
Yeh zindagi ki dhoop hai
Este căldura vieții
Chandan se tarsha hai badan
Trup sculptat din lemn de santal
Behti hai jis mein ek agan
În care curge o fierbințeală
Yeh shokhiyaan, yeh mastiyaan
Neastâmpărul, poznele
Tumko hawaaon se mili
Le-ai primit de la vânt
Zulfein ghataaon se mili
Pletele de la nori le-ai primit
Honton mein kaliyaan khil gayi
Bobocii au înflorit pe buze
Aankhon ko jheele mil gayi
Ochii primit-au lacuri
Chehre mein simti chaandni
Pe chip strălucesc razele lunii
Aawaaz mein hai raagini
În voce se regăsește muzica
Sheeshe ke jaisa ang hai
Trupul e precum sticla
Phoolon ke jaisa rang hai
Culoarea e asemănătoare florilor
Nadiyon ke jaisi chaal hai
Mersul e unduitor precum râul
Kya husn hai, kya haal hai
Ce frumusețe, ce stare
Yeh jism ki rangeeniyaan
Coloritul acestui trup
Jaise hazaaron titliyaan
De parcă ar fi mii de fluturi
Baahon ki yeh golaaiyaan
Rotunjimile brațelor
Aanchal mein yeh parchhaaiyaan
Umbrele din poale
Yeh nagriyaan hai khwaab ki
Acestea sunt orașele viselor
Kaise bataaoon main tumhe
Cum să-ți spun eu ție
Haalat dil-e-betaab ki
Starea inimii nerăbdătoare
Kaise bataaoon main tumhe
Cum să ți-o spun eu ție
Mere liye tum kaun ho
Cine ești tu pentru mine
Kaise bataaoon, kaise bataaoon
Cum să-ți spun, cum să-ți spun

Kaise bataaoon main tumhe
Cum să-ți spun eu ție
Mere liye tum dharam ho
Pentru mine ești legea
Mere liye imaan ho
Pentru mine ești credința
Tum hi ibaadat ho meri
Tu ești adorarea mea
Tum hi to chaahat ho meri
Tu ești dragostea mea
Tum hi mera armaan ho
Tu ești suma dorințelor mele
Takta hoon main har pal jisse
Ceea ce privesc îndelung în fiece clipă
Tum hi to voh tasveer ho
Tu ești acel tablou
Tum hi meri taqdeer ho
Tu ești destinul meu
Tum hi sitaara ho mera
Tu ești steaua mea
Tum hi nazaara ho mera
Tu ești privirea mea
Yoon dhyaan mein mere ho tum
În gândurile mele ești tu
Jaise mujhe ghere ho tum
De parcă m-ai înconjurat
Purab mein tum, pachhim mein tum
În est ești tu, în vest tot tu
Uttar mein tum, dakshin mein tum
În nord ești tu, în sud tot tu
Saare mere jeevan mein tum
În întreaga mea viață ești tu
Har pal mein tum, har chihn mein tum
În fiece clipă ești tu, în fiece semn tot tu
Mere liye rasta bhi tum
Pentru mine, tu ești calea
Mere liye manzil bhi tum
Dar tu ești și destinația
Mere liye saagar bhi tum
Pentru mine ești marea
Mere liye saahil bhi tum
Dar tu ești și malul
Main dekhta bas tumko hoon
Doar pe tine te privesc
Main sochta bas tumko hoon
Doar la tine mă gândesc
Main jaanta bas tumko hoon
Doar pe tine te cunosc
Main maanta bas tumko hoon
Doar de tine ascult
Tum hi meri pehchaan ho
Tu ești identitatea mea
Kaise bataaoon main tumhe
Cum să-ți spun eu ție
Devi ho tum mere liye
Ești zeiță pentru mine
Mere liye bhagwaan ho
Ești Dumnezeu pentru mine
Kaise bataaoon main tumhe
Cum să-ți spun eu ție
Mere liye tum kaun ho
Cine ești pentru mine
Kaise
Cum?

Jab Tak Hai Jaan – Poemul [JTHJ – 2012] Versuri traduse


Film: Jab Tak Hai Jaan
Versuri: Aditya Chopra
An lansare: 2012

Teri aankhon ki namkeen mastiyaan
Șăgălnicia și îndrăzneala ochilor tăi
Teri hansi ki beparwaah gustakhiyaan
Obrăznicia nepăsătoare a surâsului tău
Teri zulfon ki lehrati angdaiyaan
Revărsarea pletelor tale unduitoare
Nahi bhoolunga main
Nu le voi uita
Jab tak hai jaan, jab tak hai jaan
Cât timp voi trăi, cât timp voi trăi

Tera haath se haath chhodna
Alunecarea mâinii tale din strânsoare
Tera saayon se rukh modna
Refuzul tău de a-ți privi până și umbra
Tera palat ke phir na dekhna
Întoarcerea spatelui pentru totdeauna
Nahin maaf karunga main
Nu le voi ierta
Jab tak hai jaan, jab tak hai jaan
Cât timp voi trăi, cât timp voi trăi

Baarishon mein bedhadak tere naachne se
Dansul tău dezlănțuit în ploaie
Baat baat pe bewajah tere roothne se
Supărarea ta neîntemeiată pentru orice
Chhoti chhoti teri bachkani badmashiyon se
Năzbâtiile tale copilărești
Mohabbat karunga main
Le voi iubi
Jab tak hai jaan, jab tak hai jaan
Cât timp voi trăi, cât timp voi trăi

Tere jhoothe kasme vaadon se
Promisiunile tale mincinoase
Tere jalte sulagte khwabon se
Visurile tale mistuitoare
Teri beraham duaon se
Rugăciunile tale nemiloase
Nafrat karunga main
Le voi urî
Jab tak hai jaan, jab tak hai jaan
Cât timp voi trăi, cât timp voi trăi

Udaan – suflet lângă suflet @COLECTIV


Acest sfârșit de săptămână este cel mai negru din istoria recentă a țării în care trăiesc de când mă știu. Nimic din ceea ce aș putea scrie sau arăta nu poate da timpul înapoi, schimba prezentul sau alina durerea. Tot ce-mi rămâne este să-mi exprim regretul nemărginit și să mă rog ca Domnul să le fie alături tuturor celor în nevoie. M-am gândit să-i cinstesc pe cei plecați prin traducerea acestui poem și să am convingerea că cei rămași își vor reveni și vor reuși din nou să zboare…

Udaan
Zbor
autor necunoscut

Kaagaz ki kashtiyon mein kai baar safar kar liya
Am călătorit deseori în ărci de hârtie
Ab ek lambi udaan bhar lene do
Acum, lasă-mă să zbor îndelung
Aaj, in bandhe hue pankhon ko khuli hawaa mein saans lene do
Azi, lasă aripile legate să respire în aerul liber
Kyonki ab girne ka khauf nahin raha
Fiindcă acum nu mai există frica de cădere

Daudne mein ab koi mazaa nahin raha
N-a mai rămas nici o plăcere în alergare
Kyonki yahaan to hawaa jaise tham-si gayi ho
Fiindcă aici vântul parcă s-a oprit
Ab rukne ka bilkul man nahin raha
Nu-mi mai doresc deloc să rămân
Aaj to toofaanon mein sair kar lene do
Azi, lasă-mă să mă plimb în furtună

Daiyaron mein rehte hue adhi zindagi guzar gayi
Jumătate din viață s-a scurs mergând în cercuri
Aaj to un haddon ko paar kar lene do
Azi, lasă-mă să depășesc acele limite
Dar-dar ke kab tak khaamosh rahoge, dost?
Cât timp vei rămâne tăcut de frică, prietene?
Zameen par jeet jaane mein kuch nahin rakha
Nu contează victoriile de pe pământ
Aaj to unchaaiyon par jashn mana lene do
Azi, lasă-mă să sărbătoresc în înălțimi

Unke chale hue raaston ko kai baar naap liya
Am măsurat de multe ori cărările lor bătătorite
Aaj, mujhe bhi apni pehchaan banaa lene do
Azi, lasă-mă să-mi sculptez și eu propria identitate
Kismat ka rona to sabhi rote hain
Cu toții deplâng soarta de-a lungul vieții
Aaj, mujhe bhi apne naseeb ka kora kaagaz rang lene do
Azi, lasă-mă să-mi colorez și eu pagina goală a destinului

Kabhi kabhi to man karta hai ki
Uneori, îmi doresc să
Un aazaad parindon ki tarah hawaa mein bas tairta hi reh jaaoon
Înot (în valurile) vântului precum acei porumbei liberi
Aasaan to kuch nahin par sochta hoon ki
Nimic nu este ușor, însă mă gândesc ca
Aaj namumkin ko hi apna dost banaa loon
Azi să-mi fac imposibilul prieten

Kitaabon ke panne kaafi palat liye
Am întors paginile destulor cărți
Aaj, mujhe bhi do shabd likh lene do
Azi, lasă-mă și pe mine să scriu două cuvinte
Hans lene do jinhein hansna hai mere in mazboot iraadon par
Lasă-i să râdă pe toți cei amuzați de deciziile mele de nestrămutat
Kya samajhenge ve is khuli udaan ki masti ko?
Cum să înțeleagă ei plăcerea zborului liber?
Jinhein kabhi bharosa nahin hua khud par
Cei care nu au avut niciodată încredere în sine
Aur hamesha rakha tha apne armaanon ko pinjre mein kaid kar
Și și-au ținut dorințele captive în colivii
Khule aasmaan mein aaj ek baar ud lene do
Azi, lăsați-mă să zbor către cerul liber
Kya pataa, kal vahaan bhi zaroorat se zyaada bheed ho
Cine știe, poate mâine și acolo va fi peste măsură de aglomerat
Kai dinon ke baad aaj ek baar phir aazaad hone ka man kiya hai
Azi, după multe zile, am simțit dorința de a fi liber
Tod do in bediyon ko kyonki aaj ek lambi udaan bharne ka iraada hai
Rupe cătușele fiindcă azi am de gând să zbor îndelung

Previous Older Entries