Căsătoria hindusă – partea II: Ceremonii înainte de căsătorie


PRECIZARE: Articolul face parte dintr-o serie pe tema căsătoriei hinduse. Voi încerca să cuprind cele mai importante ceremonii și ritualuri, valabile pe aproape întreg teritoriul Indiei. Sunt extrem de multe variații, iar eu nu sunt specialist, însă sper să pot surprinde cele mai interesante lucruri cu privire la subiect. Bibliografia va fi precizată în ultimul articol din serie.

Potrivit hinduismului, căsătoria reprezintă uniunea unui bărbat cu o femeie prin angajarea de a urmări îndeplinirea Dharma (legea morală), Artha (bunurile), Kama (dorințe fizice sau materiale) și Moksha (eliberare) împreună. Unește două familii, nu doar doi indivizi. Se concretizează într-o existență pământeană binecuvântată cu plăcere, progres, prosperitate, bucurie pe de-o parte, iar pe de alta este un altar pentru creștere spirituală. Societatea o recunoaște fiindcă din ea rezultă viitoarea generație, importantă pentru dezvoltarea socială și culturală a comunității.  Căsătoria este un pas crucial în viața oricărei persoane, de aceea se încadrează și în hinduism în cadrul sacramentelor, adică sfintelor taine, numite sanskaara. Precum în creștinism, ele sunt menite a construi o fundație pentru a trăi moral. De asemenea, se adaugă scopul de a crea și a dezvolta și perspectiva religioasă și spirituală a individului asupra lumii și a vieții.

Înainte de căsătorie

Vaak Daanam

Se începe desigur cu etapele înainte de nuntă prin trimiterea de către viitoarul mire a fraților mai mari la tată viitoarei mirese pentru a-i cere mâna. Se recită felurite imnuri pentru ca cei plecați să se întoarcă grabnic și victorioși, ca zeii să-i binecuvânteze pe cei plecați la drum și să-i apere în misiunea lor, ca nunta să fie una plină de armonie, fără obstacole. Tatăl fetei acceptă propunerea, iar accest accept simbolic ce urmează a fi concretizat prin logodnă poartă numele de vaak daanam.

Logodna – sagaai/roka

Ceremonia de logodnă are loc, desigur, înainte de nuntă. Poate fi oficiată cu luni sau cu câteva săptămâni înainte de nunta propriu-zisă. Este un eveniment intim, cu rudele cele mai apropiate prezente. Se dau cadouri atât mirilor, cât și rudelor acestora și se marchează începutul relației tinerilor, dar și familiilor lor. În contemporaneitate, se poate transforma într-un eveniment fastuos, ținând o recepție la un restaurant luxos.

indian engagement ceremony

Cu câteva zile înainte de nuntă More

Căsătoria hindusă – partea I: Tipuri de căsătorii


PRECIZARE: Articolul face parte dintr-o serie pe tema căsătoriei hinduse. Voi încerca să cuprind cele mai importante ceremonii și ritualuri, valabile pe aproape întreg teritoriul Indiei. Sunt extrem de multe variații, iar eu nu sunt specialist, însă sper să pot surprinde cele mai interesante lucruri cu privire la subiect. Bibliografia va fi precizată în ultimul articol din serie.

Nunta hindusă se numește vivaaha, iar ceremoniile nupțiale poartă denumirea de vivaaha sanskaara. Căsătoria este unul dintre cele mai importante sacramente în viața hindusului deoarece scripturi spun că pentru a-și îndeplini obligațiile în timpul vieții, omul trebuie să se și căsătorească.

Acest material va fi unul serializat, încercând să surprind obiceiurile generale care se aplică în toate regiunile Indiei; acolo unde va fi cazul, voi specifica exact zona din care provine ceremonia respectivă. După cum știți, există ceremonii ante-nupțiale, nupțiale și post-nupțiale. Acestea variază de la regiune la regiune, dar și de la posibilitățile familiilor mirilor. Desigur, cei mai importanți pași au loc în timpul ceremoniei oficierii căsătoriei, în fața focului sacru care este principalul martor al uniunii, alături de familie și prieteni. Limba folosită în mare parte este sanscrita, limba ritualurilor sacre, dar se pot utiliza și limbile materne ale mirilor. Se crede că nici o nuntă oficiată nu este completă până nu are loc ritualul celor ”șapte pași” sau ”saptapadi” (saat phere), înconjurarea focului sacru de șapte ori.

Indian_wedding_Delhi

Opt tipuri de căsătorie

Literatura sacră hindusă, în texte precum Asvalayana Grihyasutra, Atharvaveda sau Manusmriti, identifică opt tipuri de căsătorie:

Primele patru tipuri sunt considerate potrivite din punct de vedere religios (prashasta) fiindcă se recite versete sanscrite, iar acordul mirilor este reciproc. More

Pooja sau complexul ritual de rugăciune hindus – partea VII


PRECIZARE: este posibil ca în această serie de articole să apară termeni de origine tamil; nu sunt răspunzătoare pentru corectitudinea acestora; i-am preluat ca atare. Sursa se găsește la subsol.

Ritualul luminii – Aarti 

Parte din categoria deepam, termenul ”aarti” se presupune că provine de pe vremea Vedelor. Cuvântul are origine sanskrită, de la rădăcina ”aa” (către) și ”rati” (cea mai înaltă dragoste față de Dumnezeu). Este un cuvânt polisemantic și mulți cred că a r însemna de asemenea și perioada dinaintea căderii întunericului după apusul soarelui.

Focul și lumina sunt asociate cu văzul.  Potrivit hinduismului, focul curăță și purifică totul. Aarti este înfăptuită tocmai pentru a atinge acest lucru. Astfel, este nevoie de o mică bucată de camfor, o lampă din lut sau metal cu ulei sau ghee (unt topit) în care înmuiem niște fitile din bumbac; acestea se așează pe o tavă de metal împreună cu bețele parfumate și florile. După ce se aprind lampa și camforul, tava se rotește în sensul acelor de ceasornic în fața imaginii zeului. Reprezintă momentul invocării divinului. Se bat clopotele și sunt cântate imnuri de preamărire a divinității. În momentul în care se îndeplinește aarti, se crede că inclusiv tava și lumina sunt binecuvântate de divin, de aceea lumina este împărțită cu cei din jur pentru ca cei din jur să se poată bucura de bunătatea zeului.

Oficierea aarti diferă de la o zonă la alta a Indiei, însă scopul este același: atingerea celui mai înalt grad de iubire față de Dumnezeu. Ritualul poate fi îndeplinit și pentru a alunga ghiniunul sau spiritele rele, pentru a primi cum se cuvine personalități marcante ale societății sau pentru a ura bun venit noilor membri ai familiei (nora sau noul născut care calcă pragul casei pentru întâia oară). În plus, se obișnuiește să se îndeplinească aarti și în cazul cumpărării unei noi proprietăți sau unui nou teren (Bhoomin Pujan). More

Zei hinduși: Ganesha गणेश


Consoartă: Buddhi (înţelepciune), Riddhi (prosperitate), Siddhi (realizare)
Mijloc de deplasare: Şoarece/Şobolan
Arme: Paraśu (topor), Pāśa (lasou), Aṅkuśa (cârlig)
 

lord-ganesha-IJ26_l

Ganesha, cunoscut şi ca Ganapati, este unul dintre cei mai populari şi mai veneraţi zei din panteonul hindus.  Deşi este cunoscut pentru nenumărate alte atribute, capul său de elefant îl face uşor de reţinut. El este venerat ca cel care îndepărtează obstacolele şi mai general ca şi stăpân al începuturilor şi al obstacolelor, patron al artelor şi ştiinţelor, zeul intelectului şi al înţelepciunii. Este onorat la începutul ritualurilor şi ceremoniilor şi este invocat ca patron al cuvântului în timpul sesiunilor de creaţie literară.

Ganesha este popular şi în arta indiană. Poate fi reprezentat stând, dansând, luptând eroic cu demonii, jucându-se cu familia ca şi copil, aşezat sau angrenat într-o suită de activităţi contemporane.  Ganesha are cap de elefant şi o burtă mare. Statuile au de obicei 4 mâini, ceea ce este destul de obişnuit în cazul acestui zeu. Îşi ţine unul dintre colţi, cel rupt, în mâna dreaptă inferioară şi în cealaltă mână ţine o delicatesă, un dulce pe care îl ia mai apoi cu acel colţ rupt. În restul mâinilor ţine de obicei un topor şi un lasou. More

Pooja sau complexul ritual de rugăciune hindus – partea VI


PRECIZARE: este posibil ca în această serie de articole să apară termeni de origine tamil; nu sunt răspunzătoare pentru corectitudinea acestora; i-am preluat ca atare. Sursa se găsește la subsol.

Ofranda – Prasadam sau Naivedya

Ofranda sau Prasadam este mâncarea pe care o oferă hindușii divinității în timpul ritualurilor. Este simbolul ignoranței, necunoașterii sau ”avidya” pe care credincioșii o lasă la picioarele zeului/zeiței. Mâncarea reprezintă conștiința ignorantă care este așezată înaintea divinității astfel încât aceasta s-o transforme în iluminare spirituală. Consumând această ofrandă dispare avidya sau neștiința, ignoranța, iar credinciosul este umplut de lumina cunoașterii autentice care purifică și dă naștere unui nou individ, mai bun, mai tolerant, mai empatic.

Multe dintre ritualurile importante constau în împărțirea ofrandei cu alți credincioși veniți să asiste la ceremonie. Actul de distribuire a ofrandei după încheierea rugăciunii semnifică împărțirea cunoașterii cu ceilalți, lucru prin care omul se purifică și mai mult.

Ofranda se oferă de obicei în vase de alamă sau argint, dar se pot folosi și cele din aliaje.

12u_Prasad More

Previous Older Entries Next Newer Entries