Subsemnata a participat la un interviu cu E.S., Ambasadorul Indiei în România, Moldova și Albania, dl. Rahul Shrivastava

Vă povesteam într-o postare anterioară despre lansarea virtuală a volumelor mele. Tot acolo, am menționat faptul că E.S., Ambasadorul Indiei în România, Moldova și Albania, domnul Rahul Shrivastava, nu a reușit să ne fie alături, așa cum și-a propus. Ne-am reîntâlnit, însă, cu ocazia acestui interviu.

Interviul a fost gândit și realizat de Editura Lumen, prin drd. Alexandra Huidu. Alături ne-a fost și dl. director Antonio Sandu. Le mulțumesc tuturor pentru amabilitate și implicare.

Câte ceva despre discuție, care a avut loc în limba engleză: subiectele au fost diverse, lăsând la o parte menționarea celor două volume, Samskara – rituri de trecere în hinduism și Gramatica limbii hindi. Primul lucru punctat de E.S. a fost nevoia de promovare a culturii indiene și a limbii hindi – în acest caz -, acesta fiind motivul pentru care Ambasada Indiei a decis de îndată să se implice în publicarea cărții despre gramatica limbii hindi.

Un alt detaliu la care E.S. face referire este cursul de limba hindi, organizat sub înaltul patronaj al Ambasadei Indiei în România, un curs pentru care dânsul s-a luptat foarte mult. Și pe care, recunosc, nu am vrut să-l țin, din cauza reticenței mele față de online. Puterea sa de convingere și dorința sa fără margini a învins temerile mele; sprijinul logistic și tehnic oferit de E.S. a rezolvat și handicapul meu de început de drum. Îi sunt și îi voi fi mereu recunoscătoare.

Aprecierile E.S. la adresa mea sunt neprețuite, un vis. După cum veți putea observa, E.S. este o persoană foarte (mult prea) modestă și de o deschidere fără precedent spre limbă și cultură. Cuvintele mele de recunoștință și mulțumire pălesc înaintea modestiei și bunătății sale.

De amintit este și ideea privitoare la superficialitatea cu care unii se apropie de o cultură sau alta. Este extrem de simplu să privești lucrurile de departe și să îți însușești informații, perspective de suprafață, ca mai apoi să tragi concluzii pripite. Dar să pătrunzi dincolo de ce plutește pe luciul apei este, într-adevăr, o activitate de durată, care implică multă dăruire, efort, muncă. Există domenii pe care E.S. ar dori ca oamenii să le descopere mai profund, cum ar fi filosofia indiană, ayurveda, yoga, tradițiile. Există o comoară dincolo de filme colorate, muzică antrenantă, haine cu brizbrizuri și mâncăruri condimentate. Iar ea se cere dezvăluită, strat cu strat, cu multă răbdare și implicare. Și timp.

S-a adus în discuție și autenticitatea, cultura neîntinată, care, iarăși, se leagă de ideea de superficialitate și chiar ignoranță. De asemenea, se duce o luptă și împotriva concepțiilor greșite cu privire la cultură, tradiții și cunoaștere milenară. Este nevoie și de surse mai puțin serioase, căci ele duc informația mai departe, însă existența surselor serioase, de încredere, științifice, este necesară.

E.S. a expus câteva asemănări între cultura indiană și cea română, oprindu-se la ideea de familie și la importanța mare a acesteia pentru ambele sfere. Apoi, a înțeles că, în marea majoritate, românii sunt pașnici și binevoitori, ceea ce caracterizează și indienii. Am îndrăznit să adaug o asemănare la nivel religios, de credință între cele două popoare (creștinismul ortodox și relația strânsă a multor români cu biserica și tradiția bhakti din zona indiană).

Finalul este circumscris cititului, despre care E.S. spune că este o activitate pe cât de relaxantă, pe atât de benefică. Dragostea pentru cărți și lectură ar trebui să fie o prioritate și ceva ce ar trebui cultivat în rândul tinerilor noștri. Am adăugat că lecturii îi șade bine întrebarea; cele două ar trebui să fie prietene, în așa fel încât cititorul să treacă prin filtrul propriu ceea ce citește, să rumege, să mestece și să digere ceea ce i se potrivește. Și să nu se încreadă în toate cele scrise, și să nu creadă ceea ce nu cercetează.

Reiterez, ori de câte ori voi avea ocazia, că, fără sprijinul și ajutorul oferit de Ambasadă prin mâna salvatoare a E.S., eu nu aș fi reușit nicicând să înaintez în promovarea limbii hindi. Poate că aș fi izbutit, într-un târziu, să public volumul, însă faptul că E.S. a rupt din timpul său pentru discuții și întrevederi (chiar și virtuale, precum cea de mai jos) constituie, pentru mine, cel mai consistent (și de preț) dar pe care oricine îl poate primi drept răsplată pentru munca depusă.

Ca să închei într-o notă filosofică, कुछ पाने के लिए, कुछ खोना भी पड़ता।

PS: în cazul meu, nu este vorba despre o pierdere, ci doar despre multă răbdare. Și aș lua-o de la capăt oricând.

Și interviul:

Advertisement