Cuvinte cu o poveste: vata de zahăr și bunica vecinei de la 2

Ideea acestui episod povestit mi-a venit în timp ce urmăream un serial (despre care am să vă spun mai multe cu o altă ocazie), unde polițistul care depune mărturie în instanță cu privire la cazul pe care îl instrumentează – dând informații despre acuzat – rostește următoarea sintagmă: „budhiya ke baal” (बुढ़िया के बाल). Inițial, nu sesizez ciudățenia expresiei în contextul dat. A doua oară, mi se pare că am auzit greșit. A treia oară, mi se aprind toate beculețele.

Îmi zic în minte, „ce-o mai fi și cu părul bunicii mele și de ce este personaj într-un serial indian de pe internet?”. Așa cum ați putut deduce, „budhiya ke baal” înseamnă „părul bătrânei”, mintea mea oprindu-se numaidecât la a mea bunică, senioara familiei. Misterul a fost deslușit de îndată ce imaginile au curs pe ecran: era vorba despre vata de zahăr (da, da, cea pe băț din parcuri și bâlciuri).

Vă întrebați, probabil, exact ca mine, ce legătură are una cu cealaltă? După ceva cercetări prin analele internetului, ni se înfățișează răspunsul mult așteptat: când a afost introdusă vata de zahăr în India, era albă fiindcă nu se foloseau coloranți pentru a obține acele culori apetisante de roz aprins sau albastru de nu-mă-uita. Și tocmai deoarece arăta precum o încâlceală de fire de păr albe ale unei persoane trecute de prima tinerețe, iată, așa i-a rămas numele, „budhiya ke baal” adică „părul bătrânei”. Denumirea alternativă este „buddhi ke baal”, care e cam același lucru, „părul babei”. Am mai citit aici că în unele părți ale Indiei poartă numele de „Bambaiya Mithaai” (बम्बैया मिठाई), „dulce de Bombay”. Se pare că se credea că acolo ar fi apărut întâia oară, și orașul a rămas pe veci lipit de acest desert, de parcă acolo s-ar fi inventat. Pe parcursul vieții sale, povestitorul nostru ne mărturisește cât de ciudat i s-a părut să afle că vata de zahăr era de import, și nu o invenție a cuiva din Bombay, fiindu-i destul de dificil să le separe pe cele două în gând.

Astfel că, de acum înainte când vă întâlniți pe scări cu bunica vecinei de la 2 sau vedeți pe stradă vreo persoană care să se potrivească semnalmentelor, să vă aduceți aminte de hindi și a sa vată de zahăr.

Advertisement