Filmul momentului: NOTEBOOK (2019)

recenzia nr. 174

Eram convinsă, încă dinainte de a-l vedea, că e un film diferit de marea masă comercială, dar nu mi-am închipuit că îmi va plăcea atât de mult.

Distribuția e presărată cu boboci, iar asta a adus un suflu de aer proaspăt, dovedindu-mi greșeala în dorința mea de a vedea fețe cunoscute, oameni de la care știam la ce să mă aștept.

Povestea este una ieșită din comun, căci eroul nostru, Kabir, ajunge să predea într-o școală în mijlocul pustietății, unde descoperă ceva ce îi va schimba atât modul de a gândi, cât și viața întreagă.

Permiteți-mi o paranteză aici deoarece este neapărat necesar să vorbim despre pustietate și peisaje: întinderi de ape de necuprins cu privirea, unde până și Soarele trebuie să-și întindă brațele, să le poată copleși cu dragostea-i; verde și albastru cât vezi cu ochii și încă mai departe, de nu mai știi unde se termină pământul și unde începe cerul, lipite într-un sărut pasional de veacuri. Un tărâm binecuvântat , ar spune străinul, dar așa să fie oare această fărâmă de Kashmir?

Omul modern, apăsat de griji și frământări cotidiene, înțelege acest loc ca pe o oază de liniște și pace, unde ar evada oricând și de unde nu s-ar mai întoarce în lume vreodată; doar că omul modern uită de un element crucial din ecuație: singurătatea. Omul modern e, deseori, incapabil să dea piept cu proprii demoni – frici, dureri, nesiguranțe, nemulțumiri – și preferă să fugă, nu să lupte, fiind întotdeauna mai ușor să eviți decât să confrunți. Iar când ești tu cu tine și nici urmă de alte ființe umane la orizont, mintea începe să împletească fel de fel de scenarii. Acolo dă omul adevăratul test: cum să te înțelegi pe tine, cum să te accepți, cum să te modelezi. Acolo, tu ești propriul tău făuritor, al tău păpușar – creator și distrugător – acolo limitele sunt întinse până la punctul maxim de toleranță – adevăratul preț al desăvârșirii (dacă ne gândim, de pildă, la efortul unui olar în crearea unui obiect, la durata necesară pentru ca acel obiect să fie unul de calitate, este vădit faptul că nu se poate obține calitate fără sudoarea frunții, fără arderi interioare).  Eu cred că toate presiunile societății nu dau naștere la altceva decât la oameni făcuți la xerox: o înfățișare care să corespundă anumitor standarde, pasiuni care să fie incluse într-o anumită categorie, comportament care să aparțină unui anume tipar, toate într-o neobosită misiune de a demonstra lumii CEVA. Acestea nu duc la desăvârșire, ci doar la o poleială tare superficială a exteriorului. Adevărata devenire se petrece atunci când zile, săptămâni, luni la rând stai tu cu tine și începi să dezbraci strat după strat până când rămâne doar sâmburele, esența lipsită de orice mecanism de protecție. Dacă reziști să te privești în oglindă, dacă îți place ceea ce vezi dincolo de reflexie, dacă te suporți așa cum ești, aceea este desăvârșirea.

Într-un astfel de loc ajunge Kabir să-și petreacă luni bune din viață, încercând să reușească să aducă lumina învățăturii pentru niște copii, rupți de ceea ce noi numim civilizație. În simplitatea universului lor restrâns, se găsește multă suferință, dar și greutăți, restricții și monotonie. Totuși, în ciuda aparențelor, cei mici sunt tare isteți, imposibil de păcălit în ceea ce privește structura umană. știți cum sunt legile universului: compensează lipsa de știință cu istețime înnăscută și intuiție; copiii simt Omul.

N-am să vă dezvălui mai multe despre relația lui Kabir cu piticii sau despre cine este Firdaus și ce impact va avea ea în viața lui Kabir. Am să vă spun doar că acest film m-a făcut să pătrund în niște profunzimi așa cum demult n-am mai făcut-o; m-a inspirat nespus și m-a trimis la o întâlnire cu Sinele. Cinematografia e altceva! Filmul este încântător vizual, dar am simțit ascunsă undeva și o apăsare, un nor încărcat de ploaie care se chinuia să se elibereze și nu avea cum. Muzica e perfectă, atmosfera asemenea, jonglând între ludic și sobru, între slobozie și întemnițare. Multe ar mai fi de spus, dar cuvintele sunt de prisos.

O călătorie interioară de excepție!

De neratat! De văzut și revăzut!