Filmul momentului: HALKAA (2018)

recenzia nr. 162

Să facem un exercițiu de imaginație: să zicem că, din clipa asta, vi s-ar lua confortul propriei case și ați fi mutați undeva la margine de oraș, într-o cutie metru pe metru, fără apă curentă, fără racordare la canalizare, fără sursă de căldură și curent prin improvizații periculoase. Acesta ar fi singurul univers pe care-l cunoașteți, zi-noapte, indiferent de anotimp, fără vreo speranță că situația s-ar putea îmbunătăți – în acest context se petrece acțiunea.

Pichku, micul nostru erou, suferă de-o ”boală” nemaiauzită în comunitatea sa, care-l supără pe tatăl său peste măsură și-i determină pe copiii cartierului să-și bată joc de el. Deși tatăl nu ia în serios problema, considerându-l un alintat, prea protejat de mamă, Pichku susține că e nedreptățit. E hotărât să-și facă singur dreptate, văzând că tatăl nu ia măsuri. Pe parcursul strădaniilor sale, găsește și câțiva aliați în oameni care suferă de aceeași ”boală” ca el, devenind cei mai buni prieteni, luptând pentru îndeplinirea aceluiași scop.

Este înduioșător să vezi cum un puști care abia se vede din pământ se dă peste cap pentru a-și vedea visul cu ochii – un lucru atât de normal în lumea civilizată, dar un lux pentru sărmanii mahalalelor – trecând prin niște aventuri grozave pentru cineva de condiția sa. Și unde mai pui că devine și eroul cartierului, salvându-și tatăl de pușcărie.

Simpatic și realist, rupeți-vă vreo 2 ore să urmăriți ingeniozitatea și eforturile lui Pichku și-ale prietenilor lui.

Advertisement