Filmul momentului: PIHU (2018)


recenzia nr. 159

Încă din trailer, mi-am dat seama că e genul de film care-ți ține nervii întinși până în punctul maxim, și puțin dincolo. E atât de stresant la nivel emoțional și psihologic, încât nu-l recomand oamenilor care au copii sau acelora care sunt sensibili la povești cu copii.

Iată de ce: povestea o are protagonistă pe micuța Pihu, o păpușică de doi ani, care se trezește într-o casă aparent pustie, într-o dimineață, și nu prea știe încotro s-o apuce. Curând, aflăm că nu e singură fizic, dar că mama sa nu-i mai poate fi alături, dintr-un motiv evident. Spectatorul stă cu inima cât un purice, scenă după scenă, așteptându-se ca adorabila Pihu să pățească ceva rău; și cu cât trec mai multe minute și cea mică scapă nevătămată, cu atât se amplifică teama privitorului.

Cât de bine s-a putut descurca mogâldeața este ceva greu de pus în cuvinte, căci adultul rămâne, adesea, mut în fața talentului celor mici. Pe tot parcursul filmului, nu m-a părăsit sentimentul de teamă cumplită, viscerală, că ceva îngrozitor i se va întâmpla lui Pihu. Dacă fetița a supraviețuit aventurii casnice sau nu, vouă vă rămâne misiunea de-a descoperi.

Iată dovada clară că se poate face un film cu personaje puține, dar în care situația este de așa natură încât îl ține pe spectator aproape lipit de ecran, tremurând din toate încheieturile, ca o frunză în bătaia vântului, complet lipsit de apărare și adăpost, exact precum personajul principal. Și când în rețetă mai adaugi și detalii care întregesc și condimentează produsul final – ce se întâmplase cu mama, unde era tata și care era povestea lui, câte un vecin trecător – succesul este garantat.

Dincolo de nefericita situație în care s-a regăsit cea mică, filmul atrage atenția asupra faptului că uneori suntem prea grăbiți și cuprinși de vâltoarea vieții pentru a fi atenți la detalii, pentru a comunica, pentru a ne interesa cu adevărat de bunăstarea și sentimentele celui de lângă noi. Mai mult, simțul civic pare că lipsește cu desăvârșire, căci, nu-i așa fiecare om are treburile sale de care trebuie să se ocupe.

Recomand. Dar să nu vă uitați calmantul, căci eu știu că am stat cu sufletul la gură.

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: