Filmul momentului: HELICOPTER EELA (2018)


recenzia nr. 158

N-am să mai pierd timpul cu preambul, introducere sau altele asemenea; după cum am simțit eu filmul, acesta se concentrează pe o criză de identitate a adultului aflat la început de drum după întemeierea unei familii și sosirea primului copil.

O decizie complet neașteptată a capului familiei aruncă întreaga familie în impas; astfel, Eela se trezește fără sprijin, cu foarte multe responsabilități și decizii de luat. Se pare că alegerea a fost una ușoară, preferând să se concentreze pe creșterea și educarea fiului decât dezvoltarea unei cariere promițătoare.

Doar că Eela se pierde pe sine pe drumul anevoios al vieții (ceea ce nu e de condamnat în situația dată), iar întregul ei univers devine Vivaan, fiul său, singurul care-o va iubi necondiționat, până la sfârșitul sfârșitului. E simplu ca un copil să îi promită așa ceva mamei, dar cu totul diferit stă situația când mama așteaptă aceeași atenție de la un adolescent (la liceu sau facultate). După prea multă atenție și cu sentimentul de sufocare ce nu-i dă pace, Vivaan pune piciorul în prag: ”du-te și găsește-o pe Eela, nu pentru mine, ci pentru tine”.

Dedicarea asta acaparatoare a părintelui (am observat asta des la mamele de băieți) îmi aduce aminte de un fragment dintr-un text indian, care sună astfel:

”3. El intră în ființe în patru părți: cu o pătrime (el intră) în foc, cu o altă pătrime în moarte, cu o alta în învățătorul său; și a patra parte rămâne în sinele său.
4. Acum, când el aduce o buturugă pentru foc, el răscumpără acea pătrime a sa care se găsește în foc; și, curățind-o, o preia pentru sine, și aceasta-l pătrunde.
5. Și când, devenind sărac, cum ar fi, și devenind lipsit de rușine, el cere de pomană, atunci el răscumpără acea parte a sa care se găsește în moarte; și, curățind-o, o preia pentru sine, și aceasta-l pătrunde.
6. Și când execută poruncile învățătorului său, și când face orice muncă pentru învățător, el răscumpără acea parte a sa care se găsește în învățător; și, curățind-o, o preia pentru sine, și aceasta-l pătrunde.” (Satapatha Brahmana, XI.3.3.3‒6)

Mie îmi place să cred că acest pasaj este aplicabil și în existența telurică: iubiți fără margini, dar niciodată cu totul; o părticică din sufet trebuie să vă aparțină, căci sunt de părere că astfel rămânem conectați cu sinele, nu uităm complet de noi și ne putem organiza viața mai bine; cu alte cuvinte, ne ferește de ”visătoria” bolnăvicioasă.

Vă las să aflați dacă Eela se redescoperă sau revine la vechile obiceiuri.

Un film simplu, dar sincer. Recomand călduros.

Cu interes aștept reacțiile voastre.

Advertisements

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: