Filmul momentului: BATTI GUL METER CHALU (2018)


recenzia nr. 157

Când am aflat prima dată de acest film, m-am regăsit în el încă din titlu; pe unde am trăit, am fost urmărită de pene de curent (mulțumesc, ENEL Muntenia!). Pelicula nu e atât despre pene de curent, cât despre consumul înregistrat la contor în absența electricității – cu alte cuvinte, despre jăcmănirea oamenilor (încă n-am ajuns așa departe, sper să nici nu fie cazul), corupție, profituri uriașe și furnizarea de servicii proaste (la ultima, sunt specialistă; știu la minut cât durează o pană).

Trei amici, SK, Nauti și Tripathy, dintr-o localitate din Uttarakhand, își duc liniștiți existența, fiecare în domeniul propriu: SK în avocatură, Nauti în design vestimentar și Tripathy în fabricarea ambalajelor. Problemele încep când Nauti îl alege pe unul dintre băieți ca iubit, spunberându-i iluziile celuilalt. Între timp, Tripathy se confruntă cu greutăți la fabrică, și-n ciuda reclamațiilor, soluțiile întârzie să apară. Situația devine atât de critică încât acesta recurge la un gest șocant, pentru a pune capăt dificultăților.

Dincolo de explorarea temei curentului, filmul punctează excelent și călătoria interioară a lui SK, care trece printr-o autointrospecție și autoanaliză a comportamentului, nedrept față de prietenul din copilărie. A doua jumătate a poveștii se desfășoară, aproape integral, în sala de judecată, cu niște discursuri și monologuri absolut înălțătoare ale lui SK, care astfel dovedește că nu e tipul superficial și nepăsător care se conturase inițial – a spus drept și răspicat toate nemulțumirile cetățenilor, vorbe în care m-am regăsit în totalitate și sunt convinsă că așa va fi și-n cazul vostru; pe toți ne dor cam aceleași lucruri când se pune problema traiului de zi cu zi și-a guvernării, indiferent unde-am locui.

Deși cam lung pentru răbdarea mea (cca. 2 ore jumătate), merită văzut pentru patosul lui SK din sala de judecată; dacă nu aveți timp sau răbdare, puteți supraviețui și doar cu a doua jumătate a filmului. Printre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult se numără și cei doi amici prezentatori, Vikas și Kalyan; deși la început n-am priceput de ce ar umple cineva minute bune cu niște personaje aparent rupte complet de poveste, la final am înțeles simbolistica lor – și am apreciat aluzia, chiar dacă unii ar zice că e redundant.

Care-a fost partea voastră preferată?

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: