Musafir: Ioana Poterașu și întâlnirea cu tărâmul mult visat (2)


Iată și partea a doua a discuției noastre; dacă ați ratat prima parte, o găsiți aici.

  1. Cum te-ai descurat cu banii și cumpărăturile?

Bani am avut foarte mulți la mine. Îmi doream să nu cheltui atât de mult, mai ales că, în general, lucrurile sunt destul de ieftine acolo, dar am ajuns, totuși să cheltui în jur de 600 de euro, sau poate chiar mai mult. Dar mi-a facut plăcere să cumpăr haine, bijuterii și alte cele, și, dacă aș mai fi avut bani și timp, aș mai fi cumpărat încă pe atât. Prima dată se cheltuie aiurea mai mulți bani – nu ești obișnuit cu locurile, cu prețurile, și eu una nu știu să mă descurc cu cerșetorii sau vânzătorii necinstiți din bazaar care m-au facut să scot destule rupii în plus din portofel. În general, însă, prețurile sunt foarte accesibile.

  1. Ai stat de vorbă cu oamenii? Cum i-ai găsit?

Pe lângă prietenii mei, am stat de vorbă cu oamenii – vânzători, cerșetori, ghizi, oameni de pe stradă, de la hotel sau din tuk-tuk. Nu s-ar fi întâmplat asta dacă nu vorbeam hindi, ceea ce a reprezentat cu adevărat un avantaj atât pentru mine, cât și pentru grup. Am schimbat doar câteva vorbe, formalități cu aceștia, deci nu pot spune că am avut conversații foarte interesante.

  1. Cât de mult ai apucat să exersezi limba?

În ceea ce privește Hindi, am început să vorbesc încă din Dubai când recepționista de la hotel, vorbind cu grupul meu, a scăpat câteva cuvinte în Hindi, moment în care i-am spus că eu înțeleg. A fost atât de uimită încât s-a dat câțiva pași în spate. Și așa au început 2 săptămâni în care am vorbit predominant Hindi; cu oricine, căci, deși îmi era foarte frică înainte să ajung să nu mă fac de râs, odată ajunsă acolo nu-mi venea natural să vorbesc altceva decât Hindi. Apogeul exersării limbii, cu ghilimelele de rigoare, l-a atins săptămâna petrecută cu prietenii mei unde, bineînțeles că am vorbit exclusiv în Hindi. Mă așteptam să obosesc, însă această limbă a devenit în zilele acelea atât de familiară, încât mi-era frică să ajung înapoi în România și să realizez că nu am cum să o vorbesc atât de des. Pe lângă Hindi, am prins câteva cuvinte, asemănătoare de altfel, și din Braj, limba sau dialectul pe care îl vorbeau prietenii mei și toată lumea din sat. Această călătorie nu doar că mi-a dat oportunitatea să îmi exersez limba, ci și să o îmbunătățesc.

  1. Există vreo întâmplare amuzantă, de povestit și nepoților?

Există destule întâmplări amuzante, frumoase, romantice sau interesante, demne de povestit și, sincer, nu știu pe care să o aleg. Una din ele s-a întâmplat în trenul spre Agra, un tren scump și select, în care ne-au servit chiar și micul dejun. Eram cu grupul, iar prietena mea stătea pe scaunul de lângă mine. Mâncam parantha, o lipie umplută, când am realizat că erau bucăți de chilli în ea. Eu nu am probleme cu mâncarea picantă, îmi place foarte mult, însă prietena mea este foarte sensibilă, și exact în momentul în care am făcut remarca despre chilli, ea s-a strâmbat de iuțeală și a scuipat bucățica de parantha pe folia de aluminiu. Am râs timp de 10 minute atât de tare încât se întorceau ceilalți oameni din vagon înspre mine.

  1. Ți-a rămas în minte vreo interacțiune cu vreo persoană (pentru ceea ce-a spus, ori cum s-a purtat)?

Absolut totul a fost memorabil și sunt foarte multe momente, din nou, demne de povestit. Vă pot spune însă despre o doamnă din Varanasi. Nu aș numi-o cerșetoare, vindea bindi-uri și pudră colorată. A trecut pe lângă mine de câteva ori și nu am vrut nici să îi dau bani, nici să cumpăr de la ea, până la un moment dat când mi se rupsese o brățară și a venit lângă mine, mi-a spus ceva ce nu am înțeles, a luat bucățile de brățară și le-a aruncat la marginea malului, împreună cu alte gunoaie. I-am spus că știu Hindi și a vorbit cu mine câteva minute, mi-a spus despre problemele din viața ei și chiar mi-a părut rău fiindcă avea și o cicatrice mare pe jumatate de chip, am dedus eu posibil arsură cu acid, că se poartă, din păcate. În final, a trebuit să ii dau bani și să cumpăr ceva de la ea și nu știu dacă să mă simt păcălită sau nu de toată întâmplarea. Nu o judec și nici nu am fost supărată, pentru că mai tarziu am întâlnit-o din nou și mi-a facut cu mâna și mi-a zâmbit foarte sincer.

  1. Ai vreun loc preferat care să-ți fi transmis o energie pe măsura sufletului tău?

Toate locurile mi-au plăcut și au fost speciale în felul lor. Cele mai deosebite pot spune că au fost Taj Mahal-ul, unde mi-aș fi dorit totuși să fie mai puțină lume, sau să rămân singură cu monumentul pentru a mă bucura din plin de splendoarea lui; Jaipur, un oraș care îmi place pentru curățenie și arhitectură, casa prietenilor mei din Alwar și locurile istorice de acolo, și casa din sat, de pe acoperișul căreia am văzut răsăritul și apusul.

  1. Împărtășește-ne impresiile generale despre experiența ta indiană (sentimente, frici, bucurii, rețineri etc.).

Mi-a trebuit ceva timp să îmi recunosc mie însămi fricile și sentimentele de repulsie pe care mi le-au creat anumite locuri. Mă gândeam la cum aveam să le recunosc oamenilor din Romania și chiar și celor din India că nu mi-a plăcut totul. Primele câteva zile au fost un coșmar – eram răcită, extrem de obosită, aveam un program haotic și aveam nevoie de liniște pentru a putea să mă conving de cele ce se întamplau. A fost șocant în primele zile și am crezut că nu aveam să îmi revin. Nici când m-am întors în România nu știam cu adevărat ce simțisem. Cu timpul, însă, mi-am dat seama de cât de dor mi-e de locurile acelea, de oameni, de mâncare, de traficul haotic, de muzică, de hindi, de tot.

  1. Sfaturi de călătorie pentru temerari?

Sfaturi se găsesc peste tot pe internet. Nu stiu ce aș putea spune. Doar să aveți mare grijă unde, cu cine și când mergeți, să cereți ajutor dacă aveți nevoie, de orice fel, de la persoane de încredere și să mergeți acolo fără așteptări sau gânduri de orice fel. În ceea ce privește mâncarea de pe stradă, se recomandă să nu manânci ca și turist străin, însă eu am mâncat și nu am avut probleme, am avut parte doar de arsuri din cauza anumitor feluri de mâncare. Când voi merge din nou, nu mă voi mai abține de la street food, pentru că este chiar delicios. Oricum, se vede după tarabă unde ar fi ok și unde nu ar fi deloc bine să mâncați.

India este, la propriu, țara tuturor posibilităților. M-a speriat, dar mi-a și dat momente și sentimente care nu ar putea fi trăite nicăieri altundeva.

Pentru mine, este locul visurilor împlinite. Și asta le spun oamenilor când mă întreabă “Cum a fost în India?”.

Ceea ce v-am povestit sunt experiențele mele și propriile opinii legate de ceea ce am trăit acolo, nu doresc să generalizez sau să afirm că așa se simte pentru toată lumea, sau că nu există alt mod de a privi locurile respective.

Pe Ioana o găsiți și pe blog-ul ei: Stories of a Nightingale

Și la urmă, un cântec ce nu i-a dat pace Ioanei:

Advertisements

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: